Farmecul secular al Ibăneștiului

Ibăneștiul este unul dintre locurile unde tradițiile nu se lasă pierdute și acest lucru se datorează în primul rând unor oameni care au grijă de perpetuarea lor.

Ingrid Dan este profesor coordonator la Școala Generală “Nicolae Petrea Petreescu” din Ibănești și soția primarului din comună. În data de 31 august s-au împlinit 20 de ani de când s-a titularizat în învățământ, la catedra de matematică, și a intrat în al 16-lea an de când predă la Ibănești. Ingrid a fost practic “adoptată” de comună, după ce s-a mutat din Bacău alături de soțul ei. S-a întâlnit cu Vasile în facultate, la Iași, și și-au jurat credință veșnică. O perioadă s-au mutat în Târnăveni, unde au primit repartiție. Au profesat acolo până în 1989, iar după Revoluție au locuit timp de patru ani la Bacău. Dat fiind faptul că trebuiau să împartă bucătăria cu părinții ei, la un moment dat cei doi au ajuns la concluzia că ar fi mai bine să se mute la Ibănești, unde Vasile avea o casă.”Am lăsat orașul pentru familie și, apoi, după ce am început să cunosc zona mai bine, m-am îndrăgostit de acești oameni minunați și de această zonă. Călătoresc foarte mult, dar revin cu plăcere de fiecare dată acasă, la Ibănești. Am locuit la bloc 27 de ani și abia îmi cunoșteam vecinii. Aici în schimb cunosc tot satul, pentru că la țară există o altă conexiune între oameni” spune Ingrid. Băcăuanca s-a implicat repede în activitățile culturale ale școlii. Ingrid are o mare admirație față de femeile din Ibănești, pentru că sunt femei harnice și de ispravă și tocmai de aceea ultima contribuție a băcăuancei în comună este un proiect în colaborare cu Asociația “Ibănești – Orizonturi Noi”, asociație unde Ingrid este unul dintre cei 8 membri fondatori. Proiectul respectiv urmărește înființarea unui atelier de creație de artă populară, în care bătrânii meșteri populari să transmită generațiilor tinere arta meșteșugurilor din zonă.

Chiuitoarea

Dorina Farcaș, sau Dorina lui Dorin Brigadierul, cum îi spun oamenii din sat, este cea mai renumită “chiuitoare” din Ibănești și participă la toate evenimentele importante ale zonei. Dorina este căsătorită cu un om al locului din 1981 și e mamă a trei copii. Mezina este studentă, iar ceilalți doi băieții sunt majori și pe salariul lor. Chiuitoarea este de loc chiar din Ibănești, unde a muncit timp de 14 ani în învățământ, ca și profesor suplinitor la catedra de biologie. De cinci ani răspunde din funcția de director al căminelor culturale din comună de viața culturală din Ibănești. Dorina spune amuzată că și dacă o trezește cineva la ora două noaptea și o roagă să îi cânte chiuitul găinii la o nuntă, un descântec de chemători, sau unul la carul cu haine îi răspunde mai cu viteză decât dacă ar fi întrebată câtă veselă are în gestiune la cămin. Dorina e foarte solicitată în comună la nunți ca și chiuitoare la găină, pentru că este printre puținele femei care a reușit să memoreze toate chiuiturile specifice din zonă. Ba chiar mai compune pe loc la nunți diferite chiuituri, în funcție de cât de bogat este nașul sau de cât de văzut în sat e mirele. ”La număratul zestrei sunt vreo 20 de tipuri de chiuituri, una dintre acestea când se ajunge cu carul în fața casei la mire sună cam așa: Noi aicia am vinit, nu știu bine am nimerit? De-a și bin’ să ne băgăm, de-a și rău să ne înturnăm. De-a și bine ne-om băga de-a și rău ne-om înturna”, ne povestește, zâmbind, Dorina. Ea este însă supărată că s-au pierdut multe obiceiuri și tradiții, cum ar fi șezătoarea, sau săniușul cu sanceul, și că rămân la naftalină cătrințele bătrânești și straiele populare pentru că sătenii nu prea se mai ostenesc să le îmbrace la slujba religioasă de la biserică.

Bibliotecara

Nicoleta Man este una dintre puținele tinere necăsătorite din Ibănești. După ce și-a definitivat studiile postliceale de laborant-chimist, Nicoleta s-a întors acasă, pentru a profesa în comuna natală. Ea a făcut apoi mai multe cursuri de calificare, printre care și o școală postliceală de biblioteconomist. Așa că, din 1995, fata și-a început activitatea de bibliotecară la biblioteca comunei, care, după zece ani, s-a transformat în Centrul de documentare și informare. Centrul are momentan un fond de carte de 9.476 de volume, reprezentând, în principal, bibliografie școlară, pentru că 85% dintre cititorii care trec pragul Centrului sunt elevi și tineri studenți. Nicoleta este zilnic de la ora 12.00 la 19.00 în Centrul de informare, la dispoziția cititorilor, iar duminica de la 14.00 la 19.00 pentru cei din celălalte localități. Bibliotecara spune însă că tehnica modernă și internetul au ,,ucis” cititorii de carte și în mediul rural. “Din păcate, majoritatea elevilor cer doar ceea ce li se cere din partea profesorilor, dar, la liber, din proprie inițiativă, citesc tot mai puțini. Majoritatea vin și accesează cele cinci calcultoare legate la rețeaua de internet, pentru a-și procura informația on-line” spune bibliotecara.

Robert MATEI