Intelectualii si politica

Nu cu mult timp in urma Gabriel Liiceanu venea la Targu-Mures sa ne vorbeasca despre ura. Cu profunzimea sa de netagaduit a prezentat o impartire a lumii intre “carturari”, intelectualii buni si laici. Diferenta dintre cele doua categorii a fost data de Liiceanu prin faptul ca primii se tin departe de lumea politica, a pasiunilor lumesti in timp ce laicii incearca sa obtina puterea influentand direct societatea cu teoriile lor politice. Intrebat atunci in ce categorie se inscrie, celebrul filosof al scolii lui Noica s-a numit fara tagada “carturar”. Zilele trecute, impreuna cu Vladimir Tismaneanu, Liiceanu a demonstrat pentru a nu stiu cata oara ca a mintit la Targu Mures. El se implica activ in modelarea lumii politice propunand o schimbare urgenta a Constitutiei si numind acest gest politic “o urgenta istorica”. Ca Liiceanu si ceilalti intelectuali se inscriu in randul laicilor, se vede fara tagada chiar daca filosoful nu vrea sa recunoasca. Carturar pentru mine nu este Liiceanu si grupul sau orientat politic, ci invatatorul sau pictorul, preotul sau sculptorul, istoricul sau muzeograful care se feresc de tot ce inseamna politica si mizeriile ei, ca de dracu. Si la noi in Targu Mures avem asemenea oameni care doresc sa ramana in umbra slovelor sau a liniilor bine ticluite si trec prin viata neatinsi de ura si ambitii desarte. Intelectuali simpli si apolitici, modesti si culti, care construiesc o societate cu adevarat europeana si umana. Sunt preocupati de viitorul copiilor lor pentru care muncesc si rabda lipsurile tranzitiei spre democratia adevarata la care spera de 17 ani. In schimb cei din”societatea civila” sau cum o vrea sa se numeasca sunt din pacate cumparati politic sau financiar si ne directioneaza spre autoritarism. Si Hegel, Marx sau Lenin au numit in teoriile lor timpul in care traiau “o urgenta istorica”. Si ei credeau ca ceea ce fac va schimba lumea si va duce la bunastarea oamenilor. Cu adevarat ca filosofia lor a dus la schimbarea lumii. A dus la cele mai crunte si crude regimuri totalitare pe care le-a cunoscut societatea noastra. Zecile de milioane de victime ale nazismului si ale comunismului ar sta martori daca ar putea.

Cand in toata lumea se vorbeste de descentralizare si de impartirea sarcinilor, la noi se doreste concentrarea a cat mai multa putere in mana unui singur om. Chiar daca acesta este mai curat ca zapada si mai bun decat Dumnezeu nu este un motiv intemeiat pentru asta. Daca aceasta modificare a Constitutiei intervenea in alta conjunctura politica decat cea a anului 2007, poate situatia era alta. Dar acum se vad clar motivele acestei initiative in spatele careia sta Traian Basescu si care are drept scop pastrarea sa cu orice mijloace pe scaunul prezidential. Bruma de oameni care mai respecta principiile democratiei in societatea noastra ar trebui sa se impotriveasca cu toate mijloacele acestei actiuni. Si nu pe baza intereselor personale, ci pe convingerea ca democratia se poate atinge prin convietuirea a mai multor idei si prin pluritate politica. Eu mai cred asta si alte milioane de tineri alaturi de mine.