Femeia Mileniului III învinge tristețea cotidiană

În ultimii ani, femeile din județul Mureș, cele pe care viața le-a încercat, au un ajutor de nădejde. Asociația non profit, Femeia Mileniului III, înființată în anul 2002 de doamnele Afrodita Roman și Geta Havrileț, este locul în care 10 mame singure, fiecare având probleme sociale, se întâlnesc săptămânal pentru a discuta și a încerca într-un mod sincer și direct să își ușureze povara zilnică.

Szasz Csilla este una din aceste femei, care la 36 de ani câți are acum nu își mai amintește când anume, în viață, a avut ultima zi liniștită. “Eu vin aici în fiecare săptămână de când am auzit de acest loc. Vin ca să mă liniștesc și să mă relaxez, să pot pentru câteva clipe să uit de probleme. Din cei patru copii ai mei, trei sunt cu probleme. Am un fiu de 12 ani cu sindrom cerebelos retrogradant. Nu umblă, nu vorbește, nu poate să facă nimic mai mult decât un bebeluș. Mai am o fetiță de 10 ani, diagnosticată cu insuficiență renală cronică stadiul doi, care este dependentă de dializă. Din cauza tensiunii care este factor agravant al bolii am fost cu ea într-o clinică din Ungaria, dar medicamentele prescrise de medici acolo sunt mult prea scumpe pentru posibilitățile mele. Și mai am un fiu de opt anișori, retardat psihic, pe care îl duc zilnic la centrul Rozmarin”, ne-a spus Csilla, femeia care se simte liberă după ce a reușit să divorțeze de un soț alcoolic, dar încătușată în durerea pricinuită de problemele de sănătate ale copiilor ei.

Copiii – prioritate zero

Copiii celor 10 femei sunt și ei în atenția permanentă a asociației, fiind urmăriți în evoluția școlară. Cum, de regulă, copiii proveniți din familii cu probleme sociale au o stare emoțională precară, asociația vine în sprijinul lor, contribuind la procesul de socializare prin asigurarea de locuri în tabere școlare, locuri în care au același statut cu oricare alt copil. Cu toate astea, uneori, problemele vin buluc. Una din aceste femei, Varvara, s-a confruntat cu una din aceste probleme. Una din fiicele ei, Maria, are doar 12 ani. Dar, fără să îi spună nici un cuvânt mamei ei, a plecat de acasă și timp de două săptămâni nimeni nu a mai știut nimic despre ea. Varvara a anunțat poliția, direcția de crimă organizată, dar nici aceștia nu au găsit-o. A apărut acasă de câteva zile. “Mi-a spus că a stat la Ritz, în cartierul Ady, sub niște dărâmături și că niște tineri i-au dat să miroase aurolac. A fost amețită tot timpul ăsta și nu știe cum au trecut zilele. Acum a venit acasă și mi-a promis că nu va mai dispărea de acasă”, ne-a spus Varvara.

Tristețea cotidianului

Am dorit să stăm de vorbă și cu alte femei care frecventează cursurile programului de lucru manual și am aflat doar povești triste. Marinela are patru copii pe care îi crește cu mare greutate. “În tinerețea ei a dus aceeași viață grea ca și acum, neavând posibilitatea să meargă vreodată la munte sau la mare. Nici copiii ei nu au fost până acum doi ani, când, datorită acestei asociații, Femeia Mileniului III, au fost în tabere în locuri în care Marinela nici cu gândul nu a ajuns. “Le mulțumesc foarte mult acestor femei minunate, care ne ajută pe noi și pe copiii noștri. Ne redau speranța, ne fac să nu mai fim triste. Vin aici pentru a uita de probleme, dar și pentru că găsesc un loc în care toate femeile suntem prietene, cu o vorbă bună, cu un sfat, ne putem ajuta. “Învățăm să avem grijă de noi, să ne recăpătăm încrederea”, ne-a spus Marinela Muntean.

Activitatea de lucru manual în care sunt angrenate femeile asociației, femeia mileniului III este unul din programele gândite special pentru ele. “Am participat anul trecut la un asemenea program în Scoția, la invitația Organizației Mondiale a Femeilor din mediul rural și am descoperit un nou fel de a interacționa. Această activitate relaxează, face să cadă barierele. Am venit acasă și am pus în practică tot ceea ce am învățat acolo. Mai mult decât atât femeile din Scoția ne ajută și acum trimițându-ne pachete cu bucăți de materiale din care noi confecționăm manual perinițe și alte obiecte de decor, pe care le vom comercializa în primăvară în cadrul unui târg de profil. Acesta este ajutorul pe care noi îi acordăm femeilor care vin la întâlnirile noastre. Sprijin moral, prietenesc, sfaturi și material foarte puțin. Aliment de bază de care au mare nevoie. Și în plus le facem mici cadouri cu produse pe care ele nu și le-ar cumpăra altfel pentru că nu și-ar permite. Creme și articole de igienă personală. Iar pe copiii lor îi ajutăm, urmărindu-le activitatea școlară și pe cei merituoși îi răsplătim asigurându-le locuri în tabere școlare. Avem satisfacția că atât cât putem, le ajutăm și pe mame și îi ajutăm și pe copiii lor. Le redăm un zâmbet”, ne-a spus Geta Havrileț.

Șansa unei zile normale

Așezați pe scaunele confortabile din jurul mesei de lucru, printre femei venite din medii diferite dar cu aceleași probleme, nu am simțit cum a trecut timpul. Inițial, mamele și copiii lor au fost mirate de interesul nostru, dar s-au arătat dispuse să își deschidă sufletul în fața noastră.

E greu de crezut că într-un oraș în care parcă toată lumea cunoaște pe toată lumea, pot fi atât de multe probleme. Poate fi atâta durere și deznădejde.

Aici femeile se ajută între ele. Fie că e coordonator de activitate sau beneficiarul pentru care a fost gândită asociația, ele spun că au mereu câte ceva de învățat una de la cealaltă. Ce poate fi mai frumos decât asta? Să poți să vezi că se poate trăi și altfel decât ai crezut până la un moment al vieții?

Unele din aceste femei nu au avut până acum posibilitatea să aibă un loc de muncă. Nu au fost niciodată până acum într-un colectiv. Nu au putut să își descopere vreun talent. Acum activitatea plină de liniște le redă un dram de speranță. Speranța că și ele, individual și independent, fiecare în parte, poate deveni Femeia Mileniului III.

Eugenia KISS