Judecătoria electorală de la Sângeorgiu de Pădure

Judecătoria din Sângeorgiu de Pădure este exemplul clasic de bătaie de joc față de banul public. Înființată în 1992, într-un orășel cu 5000 de locuitori, aceasta n-a funcționat niciodată. Cele două clădiri: Judecătoria și Parchetul, au înghițit la data respectivă peste 20 de miliarde de lei. Acum, în ele cântă cucuveaua, iar starea lor de degradare este evidentă. În această vreme, Primăria din localitate șade în chirie, în lipsă de sediu.

După 17 ani de la înființare și după niște investiții colosale, o judecătorie bate un record imposibil de egalat: nicio cauză judecată. Motivele acestei ciudățenii rămân un mister pentru orice om normal, cu o judecată cât de cât coerentă. Partidele politice se întrec în aruncarea pisicii moarte dintr-o ogradă în alta, dar având în vedere faptul că în toți acești ani, aproape toate au simțit dulcele gust al puterii, orice comentariu este de prisos.

Etapele ticluirii acestei isprăvi sunt extrem de grăitoare și par rupte din comediile lui Caragiale:

-În 1992, Judecătoria din Sângeorgiu de Pădure era înființată și îi era delimitată aria de competență prin legea nr. 337, promulgată de Guvern.

-După zece ani de muncă trudnică și de investiții de peste 20 de miliarde de lei, în decembrie 2002, lucrările la clădirile Judecătoriei și Parchetului au fost finalizate până la stadiul de fundiță.

-În urma finalizării, s-a trecut la următorul punct: studiul de fezabilitate. Cu alte cuvinte, după ce s-au cheltuit banii, oamenii și-au pus întrebarea dacă merită întra-devăr să fie cheltuiți acei bani. Răspunsul a venit cât se poate de previzibil: posibilele cauze din aria de competență erau extrem de puține, astfel că o eventuală investiție n-ar fi reflectat nicicum necesitățile reale ale zonei. În mod normal, în urma unui astfel de studiu s-ar fi renunțat la idee și investiția n-ar fi mai fost realizată.

În cazul nostru însă, carul a fost pus înaintea boilor. La investiție nu s-a putut renunța din simplul motiv că ea fusese făcută deja. Așa că, singura soluție a rămas lacătul și resemnarea.

-În anul electoral 2004 s-au descuiat ușile celor două instituții, atât cât să fie inaugurate cu surle și trâmbițe. Prezent la eveniment, Cristian Diaconescu, pe atunci ministrul Justiției, declara: „ …în decursul acestor ani, au fost investite eforturi imense – oameni, timp și bani – care nu pot fi recuperate altfel, decât prin obținerea unor rezultate concrete, performanțe care să conducă la un act de justiție de calitate europeană.”

-Imediat după inaugurare și după acest măreț discurs, lacătele au fost puse din nou pe uși, iar de acolo n-au mai fost mișcate până în ziua de azi.

Când U.D.M.R-ul nu mai poate, încercăm cu PSD-ul

În prezent, pereții goi ai celor două clădiri sunt păziți cu strășnicie 24 de ore din 24, de către Jandarmerie, ca niște obiective strategice, de o importanță vitală. Alături de acest canon inutil se adaugă cheltuielile de întreținere a edificiilor, cheltuieli care în atâta amar de vreme tot din buzunarul comun al banilor publici au fost și sunt făcute.

În aceste condiții, tot mai multe voci cer renunțarea la ideea Judecătoriei în Sângeorgiu de Pădure. Primarul localității, Tar András este printre cei mai îndreptățiți să ceară acest lucru.

“Când s-a pus problema construirii celor două clădiri, primăria a pus la dispoziția Ministerului Justiției două clădiri, cu terenul aferent. Acum, acolo nu funcționează nimic, în timp ce primăria se înghesuie într-un spațiu îngust, luat în chirie, pentru că a fost retrocedat.”

Cu toate acestea, Judecătoria nu poate fi desființată prin dorința unui singur primar. O teoretică posibilitate ar fi organizarea unui referendum în care populația să-și exprime dorința ca judecătoria din orașul lor să fie desființată, lucru care și la nivel teoretic e absurd. O altă soluție ar fi o nouă lege, care să o anuleze pe cea din 1992, de înființare a Judecătoriei.

“Am discutat cu parlamentarii din partidul meu (n.r. U.D.M.R.) o astfel de posibilitate, dar ei mi-au mărturisit că sunt legați de mâini și de picioare. Cum ar fi să ceară desființarea unei instituții pe care chiar ei s-au luptat să o înființeze? Așa că nu mi-a mai rămas decât posibilitatea colaborării cu parlamentarii PSD-ului” s-a destăinuit András Tar.

Până când li se va decide soarta, cele două edificii continuă să înghită bani publici și să se deterioreze puțin câte puțin. Clădirea Parchetului, în special, se află chiar în centrul orașului și de la o vreme a devenit un real pericol pentru siguranța trecătorilor. Gresia cu care e placată fațada acesteia, a început să se desprindă, astfel că orice trecător poate fi lovit în orice clipă în cap de o placă căzută de la 3-4 metri înălțime.

Resemnarea, cea mai dulce soluție

Majoritatea localnicilor intervievați se declară resemnați cu privire la situația Judecătoriei din orașul lor.

O problemă mult mai mare este în viziunea lor, lipsa locurilor de muncă. În oraș mai funcționează doar o mică fabrică de mobilă în care lucrează doar 160 de muncitori. Restul se descurcă, fiecare pe cont propriu. De aceea, zic ei, costisitoarele clădiri reprezintă o adevărată tichie de mărgăritar pentru o urbe care se chinuie să supraviețuiască. Iar această tichie e ținută în naftalină, de 17 ani de mult prea grijuliile autorități.

„Am știut că n-o să funcționeze niciodată, pentru că sunt interese mari la mijloc, iar noi suntem prea mici ca să ne bage cineva în seamă”, ne-a declarat sub protecția anonimatului un consilier local. Un alt localnic îl completează împăciuitor: „Probabil asta ne e soarta și împotriva ei nu putem lupta niciunul din noi.”

Eterna și fascinanta Românie

Trăgând linie, situația din Sângeorgiu de Pădure ar arăta cam așa:

– Un oraș mort din punct de vedere economic, în care abia 40% din localnici cunosc binefacerile canalizării

– Exceptând șoseaua națională care traversează localitatea, majoritatea străzilor sunt doar pietruite, ca niște drumuri de țară

– Sediul primăriei a fost retrocedat foștilor proprietari, cu toate că edilii susțin că le-au plătit acestora ca despăgubire, contravaloarea întregii clădiri. Primăria este obligată să plătească în prezent chirie, chiar și pe spațiile construite de către ea.

– Această localitate a fost găsită numai bună pentru o investiție de zeci de miliarde de lei, investiție ce s-a concretizat în construcția a două clădiri extrem de moderne, dar care nu au nicio întrebuințare.

– În timp ce Judecătoria din Sângeorgiu de Pădure nu funcționează, deși are la dispoziție condiții de ultimă generație, cea mai grea judecătorie din județ, cea de la Reghin, riscă să rămână cu catrafusele în stradă, deoarece actualul sediu a fost retrocedat, iar bani pentru altul cât de cât decent nu există.

Allain CUCU