Fie-ţi milă de Emil!

Constantinescu, Nobelul şi Târgu Mureşul

“Trădare” * “Nu vă lăsaţi înşelaţi de can-can-uri!” * “S-a negociat prost şi în genunchi” * “Ciorbea e creaţia mea” * “M-am luptat cu corupţia” * “Goncz şi cu mine ar fi trebuit să luăm premiul Nobel pentru pace” * Da, doamnelor şi domnilor, s-a întors Emil Constantinescu * De această dată e mai grandoman şi mai furiosÂ…

Emil e acelaşi. Vorbeşte cu atât de multă pasiune despre trecut şi cu atât de multă patimă despre prezent încât e evident că a rămas la fel de marcat de ceea ce el crede că a fost misiunea lui istorică. Poartă cravată roşie. Vrea să denote forţă. E vehement când vorbeşte despre actuala guvernare. Uită cu totul că el a fost unul dintre cei ce au permis dezastrul electoral al defunctei CDR în 2000. Că şi-a anunţat retragerea din cursa electorală în vara acelui an declarându-se “scârbit de politică”. Acum s-a întors la Târgu Mureş, oraş de care îl leagă amănunte care de care mai patetice.

Ar fi trebuit să ia NobelulÂ… pentru Târgu Mureş

Una dintre obsesiile de neînţeles la prima vedere este teribila nevoie de recunoaştere internă şi internaţională pe care o resimte Constantinescu. Povesteşte degajat cum la una dintre întâlnirile cu fostul preşedinte maghiar Arpad Goncz acesta ar fi spus că ei doi ar fi trebuit să ia premiul Nobel pentru pace după “reconcilierea istorică” româno-maghiară numai că, vezi Doamne, distincţia aceasta este acordată cu predilecţie liderilor care încep războaie iar apoi sunt determinaţi de comunitatea internaţională să facă pace. Bineînţeles, reconcilierea simbolică a avut loc unde altundeva decât la Târgu Mureş în vara anului 1997 cu ocazia vizitei celor doi preşedinţi. Despre trecut, numai de bineÂ…

Ciorbea e creaţia mea

Nu se putea ca din arsenalul discursiv să lipsească referirile la foştii parteneri de guvernare. Ţinta preferată, Victor Ciorbea. Acţiunea Populară şi PNŢCD sunt două partide atât de mici încât, iată, numai certurile le mai pot scoate în evidenţă. O simplă întrebare a unui ziarist l-a determinat pe fostul preşedinte să ţină o peroraţie de 20 de minute în care a povestit pe scurt viaţa lui Victor Ciorbea şi ascensiunea lui politică în care el a avut un rol determinant. Tu l-ai făcut, tu să îl omori!

Eu m-am luptat cu corupţia

Constantinescu pare uneori că a luat-o razna. O întrebare la care poate răspunde în 2-3 minute îi provoacă o incontinenţă verbală demnă de cauze mai nobile. Care nu face decât să întărească o primă impresie şi anume aceea că fostul “lider regional” suferă de un anumit protocronism politic şi nu numai. Când începi aproape fiecare propoziţie cu “eu am făcut”, “eu am pus bazele”, “eu m-am luptat”, e clar că ai o problemă. Nu se poate ca toate lucrurile bune din ţara asta să fie întemeiate de tine, chiar dacă ai fost preşedintele ţării şi, pe deasupra, “lider regional”. În rest, criticile lui asupra unor chestiuni cum ar fi modul în care decurge negocierea cu Uniunea Europeană par destul de întemeiate. Păcat că se cam pierd printre alte subiecte mai puţin demne de atenţie.

În Mureş nu e cine ştie ce acţiune

S-a văzut clar că Emil e cam nevorbit de vreo trei ani în ceea ce priveşte chestiunile globale şi regionale pentru că pe cele locale le-a epuizat repede. Adică în vreo 5 minute. Atât i-a luat să anunţe că în Mureş Acţiunea sa îşi va prezenta candidat la Primărie, va participa încă de pe acum la şedinţele Consiliului Local pentru a “apăra drepturile cetăţenilor” şi va merge din casă în casă pentru a-i ruga pe oameni să completeze nişte chestionare. Aa, şi încă ceva:
Acţiunea nu va face alianţe. Nici nu are de ce. Mai bine face nişte acţiuni.