Frumusetea mai bântuie prin vitrinele Târgu Muresului

Dar ce ne facem cu urâtul din jurul nostru, cel de pe strazi, din vitrine, magazine, din  oameni, urât de care dam nas în nas aproape zilnic, alimentat de odele care i se aduc pe micul ecran, unde în goana catre senzational frumosul este luat la trânta la modul cel mai brutal. si asa înotam în mizeria prostului gust, etalata cu cinste în toate partile, iar frumosul sta pitit, ascuns dupa avalansa de kitch de pe toate vitrinele spatiilor comerciale. De curând, frumosul a început sa scoata capul si sa fie vizibil ochilor nostri, cum nu se putea mai bine, prin intermediul poeziei. Va întrebati daca exista o legatura între poezie si vitrinele magazinelor? Uite ca exista! Daca vreti sa va convingeti de asta, faceti o plimbare pe strada Bolyai si veti vedea ca vitrinele magazinelor au început sa prinda zâmbet  prin poeziile afisate chiar pe vitrine. Mai ca era sa fredonam melodia „În orasul acesta cu flori de pomana; Idiotii zâmbesc, si  au fata umana; În orasul acesta orice poti sa vinzi; Chiar si palide umbre din umbre de-oglinziâ€, ca iata aceasta nuanta de frumos vine sa ne taie din elanul pesimist datorat prostului gust urban. Har Domnului, avem parte de el destul, de ajuns sa treci prin fata unei alimentari si vitrinele sunt împânzite cu tot felul de afise si anunturi, care mai de care mai prost concepute. Descoperim astfel o alta Românie, cea a harababurii si a lipsei de estetic, care se tine scai de gâtul firescului românesc al timpurilor prezente. Frumosul, cu surorile  sale, cinstea, corectitudine, sinceritatea ajung sa fie pe cale de disparitie, aparent nesemnificative în tavalugul urban, dar extrem de necesare în lupta de rezistenta cu urâtul. Felicitari celor care au scos lirismul din volumele de poezii si l-au mutat taman sub ochii trecatorilor, poate asa ne mai aducem aminte ca,  afisul cu kilogramul de pulpe de pui are importanta lui, poate pentru stomac, nicidecum pentru simtul estetic.