Cu vaca pe conductă
Mureșul are o mână de fermieri bogați și sute de săraci, aspiranți la fondurile SAPARD
Prin joaca de-a SAPARD-ul și Fermierul, la unii banii au ajuns, la alții, ba. Cei care încă nu au primit, au puține șanse de-acum încolo, iar cei care au căpătat acum, sigur se vor descurca și de la 1 ianuarie 2006. Dar cum ne-am obișnuit să fim țara în care extremele fac legea, nu ne e cu mirare că în județul Mureș există o mână de fermieri bogați și o sumedenie de țărani, care ar vrea să fie și ei fermieri, dar nu-i lasă buzunarul. Printre fermierii mureșeni bogați se numără Emil Farago, proprietar al Pomicola Batoș, Dumitru Ormenișan, stăpân peste Sucmerom Reghin, Vasile Hanganu, cu ale lui fabrici de lactate Heliantus, Lactex Jabenița și Mirtatod Ibănești, Ioan Pop de la Ceragrim Ungheni, Vasile Duma de la Silvaur Iernut, Iacob Boca, cu fermele de vaci și tăurași din Șăulița și Miheș, și alții care deja au fabrici de procesare și fac investiții de sute de milioane de euro pentru a intra cu capul sus în UE. De partea cealaltă, se află cei mulți care au depus proiecte și au cerut finanțare ca să se modernizeze și să se dezvolte. Unii au primit, alții nu. Până atunci, încearcă să iasă la liman cu bani puțini, câștigați prin trudă zilnică în grajduri și cotețe improvizate.
Lactex stă cu morcovu-n cașcaval
Un alt jucător important de pe piața lactatelor este Lactex Jabenița.
Trei dintre produsele lor sunt unice în țară, având marca înregistrată “Lactex”. Sticks de mozzarela, rulada Marchiza și cașcavalul Marshall sunt făcute după o rețetă proprie și conțin extras de suc natural de morcovi, mai exact betacaroten. “Folosim betacarotenul din morcovi doar pentru a da culoare cașcavalului. Gustul rămâne același. Este vorba doar de un aspect mai plăcut, mai inedit. Sunt produse ecologice, nu conțin conservanți sau E-uri”, a precizat diectorul executiv Lactex Reghin, inginerul Nicu Aurel Bumb. Pe lângă aceste produse cu betacaroten, Lactex a pregătit pentru clienți cașcaval Rucăr, Dalia, Penteleu, telemea de vacă în vid și brânză. Unul dintre cele mai speciale produse ale firmei este rulada Marchiza, un cașcaval condimentat cu 11 ierburi asiatice, de la singura firmă ecologică din țară care se ocupă de ierburi aromatice și condimente, Leycondiment. “Prețurile practicate de noi sunt prețuri de producător, fără adaos comercial și sunt accesibile tuturor. Acestea încep de la 60.000 lei vechi pe kg și nu depășesc 140.000 lei vechi”, a încheiat directorul executiv Lactex.
Cașul nu aduce “cashul”
De cealaltă parte a baricadei, mai puțin norocoși sunt cei care, susțin specialiștii, vor dispărea de la anul de pe plaiurile mioritice. Asta pentru că, atunci când vine vorba de ovine, cotele negociate cu Uniunea Europeană, nu sunt acelea pe care România le-a cerut, iar numărul oilor va scădea drastic în următorul an.
Toți membri familiei Vlaicu se ocupă de oierit de când se știu. Pavel Vlaicu are propria lui stână din anul 1949. Își aduce aminte că era doar de-o șchioapă când a început să dea oile în strungă, pe dealurile din Deda. Nevasta lui, Alexandrina, lucrează la stână de când “s-au luat”, acum 42 de ani. Ea este cea care face cașul, urda și jântuiala. “Mă ajută nora și băiatul. E greu, că s-au schimbat multe în ultimii ani, dar nu avem ce face. Cu asta ne ocupăm de-o viață”, spune Alexandrina. Pavel Vlaicu are o stână pe munte, la Pietriș, comuna Deda. Are 550 de oi, din care 400 de oi cu lapte. Fiul acestuia Lăurean, în vârstă de 41 de ani, se ocupă de oi dintotdeauna. “În ultimii ani au fost probleme mari și cred că vor urma altele. Primăvara avem peste 100 de miei și nu avem cui să-i vindem. Abatoarele cumpără kilul de carne foarte ieftin, iar munca noastră nu este plătită”, susține Lăurean. Situația este similară și când vine vorba de lână. “Prețul pe kilogram este de maxim 20.000, iar la 500 de oi, dacă angajăm un om la tuns, nu scoatem nici măcar banii ca să-l plătim pe el”. Chiar dacă concurență nu mai au, componenții familiei Vlaicu se plâng că rămân cu cașul pe polțuri. Nu mai reușesc să vândă nici măcar jumătate din cele 23 de kilograme de caș pe care le fac zilnic. Familia Vlaicu s-a horătât ca și anul acesta “să se scape” de cel puțin 100 de oi. Ciobanii se plâng și de faptul că au de îndeplinit niște norme drastice și nu înțeleg prea bine ce au de făcut. “Am vorbit cu Radu Ungureanu, șeful APIA, să ne ajute la subvenții. Lumea zice să ne facem o stână turistică și să luăm bani dacă vine lumea în vizită, dar fără curent electric nu poți face nimic”, povestește Pavel Vlaicu.
Flutura-m-aș și n-am cui
La fermele de vaci situația e la fel de tristă. Pentru Pavel Stan, din localitatea Moișa, faptul că pesta porcină a fost confirmată în mai toate satele mureșene, a însemnat pierderi mari. A avut acum doi ani câteva zeci de porci și mergea cu ei la vânzare în târg. Când acesta a fost închis, Pavel s-a hotărât să renunțe la animale și să încerce altceva. Tot în domeniu. Era anul trecut, tot pe vremea asta, când a aflat de IndAgra. A plecat la București. A aflat de programul “Fermierul” care tocmai se lansa cu surle și trâmbițe. Și-a luat inima în dinți și a pus la bătaie totul pentru o fermă de 50 de capete de bovine. Pavel a cumpărat o bucată de pământ și s-a apucat de făcut proiecte și hârtii. “Am realizat un proiect în valoare de 300.000 de euro, pentru o microfermă de 50 de capete de bovine, proiect pe care nu am primit co-finanțare prin Fermierul pentru că așa a fost situația, iar la sfârșitul lui august, l-am depus pentru SAPARD. Încă nu știu nimic, stau cu hârtiile și aștept banii”, povestește fermierul. Acesta mai avea nevoie de scrisoare de confort pentru a putea obține credit de la bancă, dar toate băncile din Târgu Mureș i-au cerut garanții mult prea mari.
Bărbăția taurului franțuzesc
Pavel nu s-a pornit să-și facă o fermă de vaci fără să cunoască detalii despre creștere, hrănire și reproducere. Are în prezent 10 capete, Doar de la două văcuțe mulge, zilnic, aproape 60 de litri de lapte, pe care îi predă la ICIL. Din cele 10 capete, două sunt juninci la prima fătare, iar doi sunt tăurași. Interesat de tot ceea ce presupune o microfermă, Pavel a fost în excursie la Dorna, a fost în Ungaria și a vizitat ferme de-acolo, Ba chiar a participat la seminarii specializate pe zootehnie. De la un asemenea seminar s-a ales cu cinci doze de lichid seminal de la rasa Sharlouez, bovine pentru carne. “Am însămânțat o vacă mai bătrână, pe răspunderea mea, pentru că nu se știe dacă rasele sunt compatibile, și acuma trebuie să fete. Cei de la UARZ spun că acești viței cântăresc peste 60 de kilograme la fătare, ceea ce e foarte mult pentru vacile noastre. Sper să reziste. Dacă nu, măcar am încercat”, spune bărbatul. “Nu știu ce va fi. Toată lumea îmi spune să aștept, dar nu știu de unde putem scoate partea de cofinanțare, dar cert este că nu pot să pierd așa de ușor toți acești bani pe care i-am investit. Voi lua dosarul și mă voi duce cu el să cer explicații de la Flutur pentru că nu este corect să vrei să faci ceva și să nu fi ajutat, mai ales când ti s-a promis asta”, a încheiat Stan.
Vom reveni.
Sorina SZAKACS
