G8 – Grupul celor opt țări ipocrite
Autoritatea morală a țărilor G-8 a primit o lovitură puternică în urma publicării de către mai multe organizații neguvernamentale internaționale a unui raport care demonstrează duplicitatea guvernelor din Grupul celor mai industrializate țări ale lumii. Documentul arată că țările G-8 își subminează propriile angajamente luate pentru întărirea stabilității mondiale și respectarea drepturilor omului, furnizând arme regimurilor care violează libertățile cetățenești, își duc la sapă de lemn propriile popoare și se lansează în conflicte cu țările vecine.
Raportul publicat săptămâna trecută de Amnesty International, Oxfam International și International Action Network on Small Arms (IANSA) conține critici devastatoare la adresa țărilor G-8, acuzate că exportă arme într-un mod iresponsabil. Potrivit directorului Oxfam, Barbara Stocking, “deși dețin un procent de 84 la sută din comerțul mondial de arme, țările G-8 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie și SUA), persistă în exportul de arme care sunt folosite pentru asuprirea celor mai sărace și mai vulnerabile popoare ale lumii.” Aceeași părere este împărtășită de secretarul general al Amnesty International, Irene Khan: “În fiecare an, sute de mii de oameni sunt uciși, torturați, violați și strămutați din cauza violenței armate. Cum pot fi luate în serios angajamentele G8 de a pune capăt sărăciei și injustiției dacă guvernele acestor țări subminează pacea și stabilitatea lumii prin aprobarea intenționată a transferurilor de arme către regimuri represive sau regiuni conflictuale?”
Lista rușinii
Cele trei ONG-uri acuză țările G-8 că s-au folosit de breșele existente în sistemul de control al exportului de arme pentru a furniza muniții și echipament militar în zone în care se înregistrează încălcări grosolane ale drepturilor omului. Pe lista rușinii figurează:
Germania: comerț de echipament militar cu Myanmar, țară în care au loc violări serioase ale drepturilor omului;
Italia: export de mari cantități din așa-numitele “arme de foc civile” către Algeria, Columbia, Congo și China, în care se înregistrează violări flagrante ale drepturilor omului;
Rusia: export de armament greu, inclusiv avioane de luptă, către Etiopia, Sudan, Iran, Algeria și Uganda, state în care se comit abuzuri grave;
SUA: ajutoare militare substanțiale către Pakistan și Nepal, țări în care drepturile cetățenești sunt încălcate sistematic;
Japonia: export de arme mici către Algeria, Liban și Filipine, state cu un potențial de conflict extrem de mare, în condițiile în care guvernul de la Tokio susține că “nu exportă nici un fel de arme, niciunde”.
Canada: export de arme de calibru mic, blindate ușoare și elicoptere către Arabia Saudită, motoare de avion și puști către Filipine;
Franța: vânzare de bombe, grenade, muniții și mine spre Myanmar și Sudan, țări supuse embargoului asupra armelor de către Uniunea Europeană; de asemenea, Parisul a vândut gaze lacrimogene în Kenya, în ciuda represiunilor severe la care este supusă opoziția din această țară;
Perfidia Albionului
Un loc special în cadrul raportului este rezervat Marii Britanii, țară care va înainta o propunere pentru încheierea unui tratat global privind controlul comerțului de arme cu ocazia summit-ului G-8, care va avea loc între 6-8 iulie, în localitatea scoțiană Pertshire. În urmă cu o lună, ministrul de externe britanic, Jack Straw, a chemat la instituirea unui tratat internațional obligatoriu care să controleze vânzarea tuturor amelor convenționale, inclusiv a celor de calibru mic, considerate responsabile de uciderile, instabilitatea și eșecul economic din Africa: “Armele convenționale simple și relativ ieftine, fie că sunt pistoalele bandiților și rebelilor, bombele teroriștilor sau tancurile regimurilor represive, reprezintă cauzele enormei cantități de suferință umană în întreaga lume și care lovesc cele mai sărace și mai vulnerabile țări”.
Apelul britanic a fost făcut în contextul în care raportul celor trei ONG-uri indică faptul că Londra este printre cei mai cinici exportatori de arme mondiali. În ultimii ani, Marea Britanie a vândut armament de calibru mic, dar și vehicule blindate în Algeria, Maroc, Pakistan, Siria, Arabia Saudită și Turcia, unde forțele armate și poliția comit în mod regulat abuzuri împotriva drepturilor omului. Din 1998 s-a înregistrat o creștere de 11 ori a numărului de componente de arme autorizate la export, iar sub pretextul sprijinirii “războiului împotriva terorismului”, sistemul de control a comerțului de arme a fost relaxat. Breșele din reglementări au permis exporturi de arme către state instabile politic, cum ar fi Zimbabwe, Indonezia, Columbia, Pakistan, Filipine. De asemenea, Marea Britanie este principalul furnizor de arme către Nepal, țară în care peste 12 000 de persoane au fost ucise în ultimii nouă ani, în urma declanșării rebeliunii maoiste. Pe lângă arme de calibru mic, Londra a oferit guvernului nepalez două elicoptere MI-17 și două aparate de zbor Islander.
Fapte, nu vorbe
Potrivit Amnesty International, Oxfam International și IANSA, exemplele incluse în raport arată cât de urgentă este încheierea unui tratat global privind comerțul cu arme, bazat pe respectarea drepturilor omului și a legii umanitare. Documentul avertizează țările G-8 asupra responsabilității speciale care le revine în rezolvarea problemelor de securitate și dezvoltare ale lumii, în condițiile în care majoritatea sunt donatori importanți către programele de ajutorare din Africa și Asia: “Transferul continuu de arme către țările în curs de dezvoltare subminează eforturile de a ușura povara datoriilor externe, de a combate SIDA, sărăcia și corupția și de a promova administrații responsabile. Vânzările de arme către forțe militare iresponsabile și prost antrenate au drept rezultat reprimarea drepturilor omului, încurajarea exploatării brutale a resurselor și degradarea mediului. Un mare număr de femei și fete sunt subiectul violențelor armate, fie că sunt direct implicate în lupte sau se confruntă cu consecințele emoționale, sociale și economice ale pierderii rudelor de sex masculin. Dat fiind efectul întrebuințării acestor arme, este șocant să vezi cât de puține guverne reflectă cu seriozitate la impactul asupra dezvoltării și drepturilor omului provocat de exporturile lor de arme. Luând în considerație pierderile masive de vieți omenești și distrugerea de proprietăți, G8 trebuie să treacă de la vorbe la fapte și să ia măsuri pentru începerea în 2006 a negocierilor privind Tratatul privind Comerțul cu Arme. A nu face acest lucru ar însemna o trădare scandaloasă a milioane de bărbați, femei și copii expuși abuzurilor și violențelor armate în fiecare zi”.
Ioan BUTIURCÄ‚
