George Sbârcea ”“ compozitor, jurnalist si…agent secret (I)
A fost un jurnalist incisiv si incomod, dar de mare succes în epoca. A realizat interviuri cu Mussolini si Hitler, fapt care i-a adus notorietate si atentia presei internationale. A fost însa si un compozitor de mare succes national si international. Nemuritoare ramân peste timp, celebrele melodii â€Ionel, Ioneluleâ€, â€De ce ai plecat?â€, â€Un tangou de adioâ€, etc. În spiritul acelei epoci, un caracter puternic ca George Sbârcea – pe deasupra si fiu de colonel al armatei române – nu putea sa nu fie si patriot. Asa ca, â€putin†spionaj în favoarea Biroului II al armatei regale a dat un plus de â€culoare†vietii maestrului. Dar si de tumult. A fost arestat de câteva ori. Prima data de contrainformatiile maghiare, iar mai târziu de Siguranta statului, apoi de Securitatea româna. Iar una din aceste arestari a avut loc la Petelea, în judetul Mures.
Regrete tardive
Întâmplarea a facut ca, în urma cu mai bine de 30 de ani, sa fiu la un pas de a-l cunoaste pe George Sbârcea. Eram prieten cu o stranepoata a domniei sale, din Toplita Româna, locul unde ilustrul maestru îsi petrecea o parte din concedii, acelasi loc în care mi-am petrecut si eu câtiva ani din copilarie si adolescenta. La vremea aceea, stiam însa foarte putine despre acest om plurivalent, care a excelat în mai multe domenii si care, în opinia mea – si nu sunt câtusi de putin patetic – a fost atins de aripa geniului. Marturisesc însa, ca la vremea aceea nu maestrul era obiectul interesului meu…ci stranepoata maestrului. Dupa aproape 30 de ani de la acel moment, participând la â€Zilele Miron Cristeaâ€, la Toplita Româna, am fost din nou la un pas de a-l cunoaste pe maestru. Doar câteva zile, între plecarea mea din oras si sosirea domniei sale în Toplita, ne-au despartit. Viata maestrului Sbârcea – un adevarat roman, înca nescris – ma intriga însa din ce în ce mai mult, pe masura ce începusem sa cunosc mai multe amanunte referitoarela la personalitatea, viata si opera sa. Dar nu suficiente. În decembrie 2004, am realizat pentru cotidianul Zi de Zi, un material despre compozitorul George Sbârcea si promovarea tangoului argentinian pe meleagurile românesti. Am reusit atunci sa stau de vorba cu sora sa, doamna Margareta Stoica din Sibiu si cu nepotul sau, Petre Sbârcea, prof. univ. la Cluj. M-au asigurat ca întâlnirea este posibila, ba chiar maestrul se va bucura, însa pe moment, fiind usor bolnav, o vom amâna pentru anul urmator. Din pacate însa…â€omul propune, iar Dumnezeu dispune.†Pe 27 iulie 2005, maestrul George Sbârcea a plecat la cele vesnice. Cu putin timp în urma, împlinise 91 de ani. Un an mai târziu – extraordinara coincidenta! – tot la 91 de ani împliniti, pleca la cele vesnice, prietenul sau de-o viata, cântaretul Gica Petrescu. Cu siguranta ca George Sbârcea a dus cu el multe amintiri si multe taine care ar fi meritat probabil consemnate. Au ramas însa arhivele Securitatii si…zelul unui cercetator, Vasile Valentin, gratie caruia am putut reconstitui o parte importanta din viata maestrului. Cu umor amar, am putea spune ca cel putin în cazul maestrului Sbârcea, dintr-un anume punct de vedere, arhivele Securitatii s-au dovedit a fi utile.
â€Rebelul†George Sbârcea …si compozitiile sale
Fiul medicului Constantin Sbârcea, colonel în rezerva al armatei române, George Sbârcea s-a nascut pe data de 23 martie 1914, la Toplita Româna. La 9 ani a ramas orfan de tata alaturi de înca doi frati si o sora. Studiile le-a început Toplita, le-a continuat la Reghin si le-a încununat cu o diploma în drept, la Cluj. Nu s-a simtit câtusi de putin atras de domeniul juridic, cochetând însa cu muzica si dovedind în acest domeniu certe abilitati componistice, dar si calitati de pianist de mare perspectiva. Fire romantica, dar si rebela, George Sbârcea si-a alcatuit o orchestra cu care, în tinerete, cânta în localurile din Cluj, Satu-Mare, Sibiu, Timisoara…A fost picatura care a umplut paharul. Mama, dar si familia sa nu agreau ideea ca un tânar de perspectiva, cu studii juridice finalizate, sa fie â€muzicant†care cânta în localuri. Pe deasupra era si nepot de Patriarh (Miron Cristea – n.a.). George Sbârcea perseverase în gesturile sale de fronda fata de familie. Primele nemultumiri ale familiei au fost generate de casatoria sa. Abia împlinise 21 de ani când s-a casatorit, iar sotia, Ana Bodo, fiica unui croitor, era maghiara. Într-o epoca marcata de puternice resentimente între români si maghiari, casatoria respectiva parea mai degraba o sfidare a unor canoane familiale nescrise. Acolo unde a existat si exista dragoste, barierele etnice sau de alta natura, rareori conteaza. Drept urmare, Sbârcea nu a tinut seama de canoane. Era preocupat de muzica în cel mai înalt grad, iar succesul nu a întârziat sa apara. George Sbârcea, alias Claude Romano, a îmbinat în creatia sa tangoul cu tematica romantei. Tangoul, romanta si alte forme dansante, au prins la public pentru ca s-au nascut din sentimente adevarate. George Sbârcea, Ion Vasilescu, Gherase Dendrino, Eli Roman, Ionel Fernic si altii au fost compozitori de nivel european care prin creatia lor si-au pus amprenta artistica definitiv, asupra unei epoci. Cristian Vasile, Viorica Vrioni, Jean Moscopol, Titi Botez, Dorel Livianu, Gica Petrescu… erau cântaretii care faceau vânzari colosale cu discurile lor. La vremea aceea, muzica româneasca era cautata si în strainatate. Cei amintiti anterior au plecat de mult timp la cele vesnice, dar creatiile si interpretarile lor au ramas în arhivele radio… si în memoria unora dintre noi, fiind ascultate si azi cu nostalgie. Auzindu-le, parfumul discret al unei epoci apuse, ti se insinueaza treptat în suflet. Totul pe ritmul inconfundabilului tango.
George Sbârcea, jurnalist…si frontierist
Inteligenta nativa, spirit cautator si plurivalent, George Sbârcea avea un verb percutant si caustic. Concomitent cu cronicile muzicale pe care le scria în cel mai ales stil, îndeosebi între anii 1940-1944, publica însa si articole cu caracter literar, dar si articole politice antisovietice. Iar ziare precum â€Rampaâ€, â€Porunca vremiiâ€, â€Viataâ€, â€Neamul românesc†sau â€Curentulâ€, se întreceau sa-l publice. Era deja cunoscut, mai ales – e drept – pentru muzica sa, dar era un nume care dadea bine pe pagina întâi a oricarui ziar. Iar gloriei de compozitor i se adauga acum si cea de jurnalist, fapt care nu-i displacea tânarului Sbârcea a carui stea urca pe firmamentul muzicii românesti, concomitent cu gloria jurnalistica. Dictatul de laViena, din 1940, l-a determinat sa-si mute familia la Bucuresti. La Cluj, va ramâne însa mama sa, care a refuzat sa se mute. Ajuns în Capitala Regatului român, George Sbârcea a fost încadrat la Ministerul Propagandei, Sectia Secretariat, cu misiunea de a tine legatura telefonic cu redactiile ziarelor, dar la scurt timp a fost cooptat în Directia Presei Straine. Cunostea mai multe limbi straine, iar sarcina sa era aceea de a intra în legatura cu ziaristii straini acreditati în România. Nu era numai o munca de reprezentare, trebuie sa recunoastem. Sarcina sa era în primul rând una de informare, iar ziaristii, se dovedesc în foarte multe ocazii niste surse de informare de mâna întâi. Alteori însa, tot cu ajutorul lor – mai mult sau mai putin deliberat – se pot „orchestra†si campanii de dezinformare foarte bine tintite. Cert este faptul ca tânarul Sbârcea îsi facea munca foarte bine, de vreme ce pleca mult în strainatate, ocazie cu care a si realizat interviurile cu Mussolini, iar ulterior cu Hitler. În iunie 1944, mama sa, ramasa la Cluj, a fost grav ranita într-un bombardament, iar tânarul George Sbârcea nu a mai asteaptat aprobarea organelor maghiare de frontiera pentru a trece granita, aprobare pe care de altfel o ceruse. S-a deghizat în mecanic de locomotiva si a trecut frontiera clandestin…..
(Urmare în numarul viitor)
