Revolutia… cui i-a folosit?

“Guvernul nu este solutia problemelor noastre. Guvernul este problema.â€
                            Ronald Reagan, fost presedinte al SUA
Într-un exercitiu de minima sinceritate, eliberati de false complexe si de un nationalism ieftin, ar trebui sa recunoastem ca politicienii nostri nu au vocatia constructiei durabile si de perspectiva. Dupa ce, furibunzi, dar cu multe sperante în ziua de mâine, am demolat comunismul, politicienii nascuti din spuma marii, au reusit în stilul lor original, o performanta probabil unica în Europa. Au compromis capitalismul si notiunea de democratie. În ultimii ani, România seamana tot mai mult cu o democratie latino-americana. Într-o tara sufocata de interese economico-financiare de anvergura, clanurile interlope au ajuns sa aiba legaturi periculoase cu politicieni de ieri si de azi. Asa ca, dupa 20 de ani de “democratie livrata†noua din afara, cu multa si suspecta generozitate, dar fara “instructiuni de folosireâ€, România a ramas o tara neterminata, cu politicieni neinspirati si nesinceri. Profesorul american de psihologie Frank L.Schmidt spunea ca „Nenorocirea în democratie nu este triumful cantitatii, ci triumful proastei calitati.†Proasta calitate e în jurul nostru, la tot pasul, dar mai ales în rândurile celor care ne conduc de 20 de ani. Competenta profesionala, seriozitatea în munca, credinta într-o idee generoasa, sunt termeni ce ar putea foarte bine sa fie trecuti la index, pentru ca azi, oricum nu mai conteaza. Cine mai are nevoie de oameni competenti? E nevoie de oameni fideli partidului… adica partidului de guvernamânt. Cei care mai avem sansa sa mai facem presa – înca libera -, dar mai ales curajul nebun sa criticam, suntem perceputi de cei de la putere, ca fiind drept “amenintari la adresa sigurantei nationale.†As râde, daca n-ar fi cu adevarat tragic. Am din ce în ce, în ultimul timp, o senzatie de déjà vu, de întoarcere în timp la anii ’50, când la moda era lozinca: “Cine nu e cu noi, e împotriva noastra.†Presedintele ne-a spus, nu demult, pe un ton ritos – avem oare dreptul sa ne îndoim de adevarul spuselor sale? – ca România este o tara de mâna a doua. În logica primului om din stat – parca basescianism  propunea cineva sa i se spuna “sistemului politico-filosofic†prezidential –  si poporul pe care-l pastoreste cu gratie, e tot de mâna a doua. Dar nici presedintele si nici cei care se revendica ca “urmasi ai lui Traianâ€, cum îi numea o frumoasa (si cam atât la capitolul calitati) politiciana blonda, nu ne spun, ei de ce mâna sunt? De ce e tara vinovata de incapacitatea lor de a guverna si de a gasi solutii? De ce e vinovat poporul? De ce atâta dispret? Daca somnul ratiunii naste monstri, atunci cu siguranta ca un popor de oi, va naste în toate timpurile guverne de lupi. si asta, pentru ca asa cum spunea scriitorul Paul Bourget, “O revolutie e întotdeauna începuta de naivi, continuata de intriganti si exploatata de escroci.†În acest moment, noi românii, tot mai dezbinati de Putere, suntem probabil într-un final de istorie. Unul trist, dezolant si umilitor….Ce va urma?