Gheorghe Sincai si Kovasznai Sandor
I-a fost îndrumator în deprinderea limbii latine, dar si unul dintre cei care i-au transmis primele cunostinte despre iluminism. Mai tarziu, tanarul Gheorghe Sincai, unul dintre corifeii Scolii Ardelene, avea sa mentioneze in amintirile sale figura profesorului maghiar Kovasznai Sandor, cel care-i insuflase dragostea pentru limba latina si pentru cunoastere in general. Kovasznai a fost si cel care l-a influentat decisiv in a-si fundamenta ratiunea pe elemente de gandire critica.
Kovasznai Sandor s-a nascut în 1730, în familia unui preot reformat de origine iobaga. A facut studii temeinice la Târgu-Mures si la Leyden în Olanda. La curtea contelui Lazar Janos si-a însusit limba germana si franceza, limbi care i-au facilitat cunoasterea ideilor lui Voltaire si ale lui Christian Wolff. În 1764, Kovasznai a devenit profesor la Colegiul calvin din Târgu Mures, iar doi ani mai târziu, a introdus pentru studiul elevilor sai în cursul de istoria patriei, elemente cu caracter polemic, întocmind de asemenea si un curs de istorie universala în limba latina.
O gandire critica
Înca de la începutul carierei sale didactice, Kovasznai s-a dovedit a fi un profesor incomod, care a iesit din tiparele prestabilite, transmitând nu numai cunostinte, dar formând în primul rând caractere. În lucrarile sale a dezvaluit si combatut substratul miturilor si legendelor medievale din lucrarile raspândite de clerul catolic. A atacat doctrinele legate de “Sfânta coroana”, dreptul de interventie al Papei în problemele Imperiului Habsburgic, dar si unele din privilegiile nobilimii si clerului ctolic. Acestea sunt doar câteva din ideile pe care tânarul Sincai si le-a însusit în decursul anilor 1766, 1767 si 1768, timp în care, frecventând clasele de sintaxa si poetica, a recapitulat toata gramatica latina elementara si a studiat istoria biblica, istoria universala si cea a patriei cu profesorul Kovasznai Sandor.
Apropierea de maestru
Apropierea dintre cei doi s-a produs probabil atunci când profesorul, în cursurile sale de istorie universala, a vorbit despre luptele dacilor cu romanii sau despre formarea poporului român. Iata spre exemplu, câteva pasaje semnificative dintr-un curs al sau, si care probabil nu au scapat atentiei lui Sincai. Referitor la luptele dintre daci si romani în timpul lui Domitian, Kovasznai spune: “Trebuie sa fac mentiune despre luptele lui Domitian împotriva Dacilor locuitorii acestei tari. În acest timp Romanii aveau razboaie foarte grele cu Dacii, locuitorii regiunilor, unde în prezent se afla Transilvania si Valahia…” Sau într-un alt capitol, profesorul mentiona : “Capul lui Decebal a fost dus la Roma, iar Dacia devenise colonie romana unde împaratul Traian introduce colonii, care dupa parerea unora (spunea Kovasznai), au dat nastere poporului român.” Profesorul atragea atentia asupra însemnatatii Columnei lui Traian existente la Roma despre care vorbeste îndelungat pe baza înstiintarii lui Cicarella, savant italian din secolul al XVII-lea. Sosind mai târziu în “Orasul celor sapte coline”, Roma, Gheorghe Sincai avea sa evoce în amintirile sale cele povestite de profesorul sau. O relatie calda a carei amintire a ramas peste timp si care a depasit înainte de toate niste granite artificiale, granitele etnice.
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
Gheorghe Sincai (n. 28 februarie 1754, Râciu de Câmpie, azi judetul Mures – d. 2 noiembrie 1816) a fost istoric, filolog, traducator, poet, reprezentant al Scolii Ardelene). A studiat la Târgu-Mures, Cluj, Bistrita, Blaj, Viena si Roma. A elaborat alaturi de Samuil Micu prima gramatica tiparita a limbii române: Elementa linguae daco-romanae sive valachicae (Viena, 1780). Poliglot, si-a insusit temeinic greaca, latina, maghiara, germana, italiana si franceza. A ocupat la un moment dat functia de bibliotecar al Colegiului de Propaganda Fide din Roma, având permisiunea de a cerceta orice fel de documente. A depus o munca asidua de luminare a maselor, dedicându-se carierei didactice si contribuind la întemeierea unui numar impresionant de scoli confesionale greco-catolice (în numar de peste 300). În anul 1784 a fost numit director general al scolilor românesti unite din întreaga Transilvanie. În scopuri didactice a tradus si a elaborat manualele fundamentale: Abecedarul, Gramatica, Aritmetica si Catehismul, adaptând sau creând terminologia necesara întelegerii acestora de catre elevi. S-a dovedit a fi un traducator remarcabil, talmacind (în 1789) cartea de capatâi a crestinismului, sub numele de Biblia de la Blaj. În 1811 a publicat lucrarea istorica, scrisa sub forma analelor, intitulata amplu : Hronica românilor si a mai multor neamuri.
“În cest oras (Târgu-Mures, n.n.) am început a studia mai temeinic nu fara remarcabil progres primele elemente ale limbii latine si unguresti. La cultivarea mea a contribuit cu cea mai mare stradanie barbatul de înalta eruditie, profesorul Kovasznai Sandor, a carui umanitate nu va fi uitata de posteritatea târzie din cauza volumului sau intitulat Carmina…” (Acestea erau cuvintele de recunostinta spuse de Gheorghe Sincai, unul din corifeii Scolii Ardelene, despre profesorul Kovasznai Sandor)
