Handicapați discriminați de autorități

Handicapați discriminați de autorități

Săptămâna aceasta, redactorii ZIARULUI au intrat în rolul unei persoane cu handicap locomotor*Imobilizați incognito într-un fotoliu rulant, echipa redacțională a săptămânalului a dat un raid pe la toate instituțiile publice ale orașului*Am vrut să vedem câte dintre acestea au amenajate rampe speciale de acces, care să satisfacă necesitățile celor cu dizabilități fizice*Periplul s-a dovedit a fi un eșec total *Inspectoratul Școlar Județean se ascunde în spatele… chiriei și ocolește legea de mai bine de zece ani *Luat la întrebări, personalul din universități își pasează atribuțiile în “curtea” vecinului*În timp ce Palatul Administrativ are o scuză și mai ieftină: e monument istoric*Până unde poate duce nepăsarea oamenilor? Citiți și vă cruciți!

Prima instituție de interes public, prinsă pe picior de offsaid de către redactorii ZIARULUI, a fost Inspectoratul Școlar Județean. Unde, nici nu ne-am spus bine… păsul că am și fost luați la șuturi de către un inspector care s-a dorit anonim: “Nu e treaba noastră duduie! Noi stăm aici în chirie. Să se ocupe cei de la Tabere, că de la ei avem clădirea. E drept că suntem aici de vreo zece ani, dar nu ne revine nouă această obligație”. Jenant, domnule! Jenant! La Universitatea “Petru Maior” treaba a fost făcută doar pe jumătate. Astfel, deși clădirea care adăpostește unitatea de invățământ este alcătuită din două corpuri, de rampă de acces nu beneficiază decât una. “Nu mă întrebați pe mine. Eu mă ocup cu cadrele, nu cu construcțiile. Hai să o lăsăm pe altă zi! Sau mai bine mergeți la directorul general. Poate o să vă lămurească dânsul”, s-a arătat vădit iritat Călin Enăchescu, prorector didactic în cadrul Universității. No comment!
Discriminatorul Florea!
 “Dacă avem treabă la Primărie trebuie să stăm afară până când cineva (de obicei gardianul public) ne ajută să escaladăm scările sau cei de la etaj, catadicsesc să coboare”, a declarat Jankso Istvan, președintele Asociației Handicapaților Locomotor. Și asta din cauza faptul că Primăria lui Florea nu lucrează decât pe… interes. Noroc că “tribunul” a avut în urmă cu câteva luni niscaiva sclipiri de… generozitate și le-a permis celor cu handicap locomotor accesul în clădire prin partea din spate. “Scările sunt prea abrupte și nu permit realizarea unor rampe de acces. Dar, intrarea prin spate este posibilă de câțiva ani. De regulă, coborâm noi. Asta în cazul în care persoana respectivă este imobilizată total în scaunul rulant”, s-au scuzat cei de la Departamentul de Protecție Specială. Iar neajunsurile nu se opresc aici! Se pare că Primăria, grăbită să termine cât mai repede schimbarea la față a centrului, a uitat de tot de nevoile persoanelor cu dizabilități locomotorii. Astfel, dacă până acum urcatul pe trotuare era aproape rezonabil, noile modificări fac de-a dreptul imposibilă circulația cărucioarelor. Proiectarea este atât de proastă încât, nu de puține ori, handicapații locomotor au fost puși în situația de a circula pe mijlocul drumului.
Monumente jenant
de… istorice
La Biblioteca Județeană ne-am ciocnit de aceeași problemă. Lipsă rampă de acces. Lipsă bunăvoință. Cei de aici, însă, au o scuză. Puerilă ce-i drept. Dar ce mai contează? “Clădirea aceasta este monument istoric. Știți câte hârtii trebuie făcute ca să primim avizul de la monumente. Eu am intenționat să construiesc un lift, care i-ar fi avantajat pe cei cu handicap locomotor. Dar costurile s-ar fi ridicat undeva la patru miliarde de lei. De unde bani? De altfel, noi avem în fiecare cartier câte o bibliotecă care sunt amplasate chiar la parter. Bine, nu există literatură de specialitate, dar tot e ceva”, a declarat Dimitrie Pop Tămaș, directorul instituției. Nici în Palatul Administrativ situația nu era una mai trandafirie. Rampele de acces lipseau cu desăvârșire. Iar despre intrarea din spate, ne-a lămurit gardianul: “Se poate intra cu căruciorul pe aici. Dar sunt atâtea scări, că nu știu cum o să vă descurcați”. “S-au făcut o mulțime de promisiuni, dar fără rezultat. Prefectul Natea a spus că până la sfârșitul anului va rezolva situația, dar spre norocul lui a apărut Ordonanța de Guvern, conform căreia problemele legate de accesul persoanelor cu handicap locomotor trebuie să se rezolve până în 2010. De atunci nici o veste de la Prefectură. De ce să se mai grăbească? În felul acesta suntem practic scoși din societate, privați de orice libertate de mișcare, de informare, de comunicare. Este inuman”, a declarat Jankso Istvan.
Medici pe… degeaba
Cireașa de pe tort ne-a fost servită de către Spitalul de Ortopedie. Faptul că acesta nu are în dotare o rampă de acces, constituie un adevăratÂ… paradox. Iar această problemă nu îi afectează doar pe handicapații locomotori, având în vedere că aici vin pacienți cu fracturi ale membrelor inferioare care, cel puțin un timp, au și ei nevoie de cărucioare. Cât de interesați sunt medicii de starea pacienților dacă până acum nici măcar lor nu li s-a părut bizară situația? Vă lăsăm să vă răspundeți singuri. De regulă, cele mai multe probleme cu care se confruntă handicapații locomotor, apar chiar la domiciliul propriu. Astfel, multora dintre cei care folosesc cărucioare rulante le este de-a dreptul imposibil să iasă din bloc. Rampele de acces sunt și aici absente, sau dacă există sunt ineficiente, pentru că sunt prost concepute. Iar societățile care s-au încumetat să ofere ajutor acestor oameni au dat-o rău în bară la capitolul profesionalism. Iar dificultățile, nu se opresc aici. Transportul îți dă și mai mari bătăi de cap. Chiar dacă legea prevede ca stațiile și mijloacele de transport în comun să fie prevăzute cu “accesorii” care să ușureze situația celor cu handicap locomotor. Dar cine să le mai bage în seamă!
Câți dintre noi s-au gândit vreodată cum ar fi să nu poată intra intr-un spital, farmacie, magazin, primărie sau oricare altă instituție publică? Răspunsul e simplu. Pentru mulți, viața e doar o ironie!

“În județul Mureș există peste 5.000 de persoane cu diferite grade de handicap. Dintre aceștia, peste 1.000 locuiesc în Târgu Mureș. Nu este însă o situație reală și asta din cauza faptului că multe dintre persoanele cu dizabilități locomotorii nu figurează în evidența asociației noastre. Trebuie plătită o taxă lunară pe care nu și-o permit mulți. Ne descurcăm foarte greu. Pensia de boală nu depășește un milion și jumătate de lei. Câte instituții publice au rampe de acces? Îmi este mult mai ușor să vă răspund care au”, a declarat Jankso Istvan, președintele Asociației Handicapaților Locomotori.

Potrivit normelor pentru adaptarea clădirilor civile și a spațiului urban aferent la exigențele persoanelor cu handicap, rampele de acces într-o instituție nu trebuie să prezinte o pantă care să depășească un unghi de 8%. Schimbările de pantă trebuie să fie bine atenționate și corespunzător luminate, inclusiv în timpul nopții. De asemenea, este necesar ca acestea să fie prevăzute cu balustradă de protecție pentru a ușura și mai mult deplasarea handicapaților locomotori.

“Există și instituții publice care au rampe de acces. Dar acestea nu respectă deloc prevederile legale. Normele de înclinație ale pantelor. Ca să nu mai vorbim de trotuare. Doar în centru ce se mai poate urca pe ele. În rest nu am văzut în tot orașul. Cât despre cele două locuri destinate în parcări persoanelor cu handicap, acestea de cele mai multe ori sunt ocupate de taxiuri sau mașini”, a afirmat Dorin Suciu, inspector șef în cadrul Inspecției Regionale a Persoanelor cu Handicap.