Heroina pentru amagit fraierii
În spatele celor 60 de kilograme de heroina gasite într-o masina de lux din garajul Guvernului României, sechestrata de politie în urma cu patru ani si confiscata de Tribunalul Bucuresti în favoarea statului, se afla unul sau mai multe dosare penale prost instrumentate. Niste traficanti straini de stupefiante si-au batut joc sau au cumparat complicitatea unor anchetatori români. În februarie 2002, la punctul de trecere a frontierei Nadlac, vamesii nostri au descoperit, în acelasi autoturism marca Porsche 911 Turbo Coupe, cu numarul de înmatriculare 34-FB-0376, alte 63 kilograme cu heroina, lasate aproape la vedere pe bancheta din spate. Cazul a fost amplu mediatizat, confiscarea respectiva a fost considerata captura anului, fiind vorba de droguri în valoare de circa 1o milioane de dolari pe piata neagra. Nimeni nu s-a gândit ca, ascunse în tapiteria masinii si în zona dintre motor si scaunul din spate, se mai aflau alte 60 kilograme de heroina, desi verificarea autoturismului face parte din procedura standard aplicabila imediat în astfel de infractiuni. Cei doi turci din masina, tata si fiu, au fost arestati de procurori, dar ulterior au fost pusi în libertate “pentru lipsa de probe”. Altfel spus, anchetatorii nu au putut dovedi ca turcii stiau ce au în masina, una dintre scuzele frecvente si foarte greu de rasturnat ale “carausilor”. soferii nu erau proprietarii autoturismului în valoare de 200.000 dolari si nu s-a putut dovedi ca ei si-au facut “bagajele”. Doar unul a fost condamnat de judecatori, cu oarecare temeritate, la numai 5 ani închisoare.
Însa un astfel de caz nu se încheie asa. Dosarul, la data constatarilor prealabile, era înca departe sa fie un fiasco. Carausii nu sunt “capii” unor asemenea operatiuni mari, puse la cale de retelele de crima organizata, ca sa para o tragedie scaparea unuia printre degetele justitiei. În mod cert, autoturimul a avut un proprietar, care si-a permis un asemenea lux si investitie. El trebuia identificat. Chiar daca nu era cetatean român, anchetatorii nostri trebuia sa informeze autoritatile din tara de origine, sa le transfere în mod oficial probele deja adminstrate si sa ceara continuarea cercetarilor, fie singuri, fie în colaborare cu românii. INTERPOLUL trebuia, de asemenea, informat. Traficul de droguri – mai ales daca se realizeaza cu astfel de cantitati si valori – nu este o chestiune care intereseaza numai politia româna. Dimpotriva, este una dintre cele mai grave infractiuni transfrontaliere.
S-a mai lansat o ipoteza. Ca anchetatorii români stiau de drogurile ramase ascunse si au facut în mod intentionat pe prostii, sa vada cine se intereseaza de achizitionarea masinii. Ei ar fi, cica, înghitit premeditat gogoasa turcilor, doar-doar vor da de urma granzilor din spatele afacerii, dispusi sa o recupereze, chiar si asa înjumatatita, când se vor linisti apele. Au monitorizat-o continuu. Cei mai interesati de cumpararea masinii s-au dovedit Adrian Nastase, pentru odrasla majora, si Tariceanu, hotarât sa o lase mai moale cu motocicletele…
Cazul ne ia ochii si face valuri cu spectaculosul si ineditul sau. Interesul spectatorilor se justifica. Totusi, sub ochii nostri, aceiasi anchetatori ne ofera zilnic si alte cocteiluri de ipocrizie, nestiinta, obedienta, indiferenta, suficienta, frauda, bravada si supusenie. Le consumam cu seninatate, fara sa ne mai intereseze cine prescrie savantul dozaj si în ce scop. Astfel, nu mai departe decât în “cazul Tarau”, unde pagubele suferite de statul român sunt de câteva ori mai mari decât pretul drogurilor dosite în masina guvernului, se aplica aceeasi reteta, a agitatiei fara folos. Pe cine sa mai intereseze ca, încet-încet, dincolo de declaratiile belicoase, se apropie prescriptia raspunderii pentru uriasele fraude bifate de celebrul fugar pesedist? Serviciile si sculele lor din justitie îi vor permite sa se întoarca în tara doar atunci când nu va mai risca puscaria. Aceeasi soarta finala este preconizata si pentru alte zeci de dosare puse de sistem la dospit, prin tot soiul de fisete anonime. Când secretele acestora vor fi cunoscute, se va dovedi ca, în toti anii tranzitiei, am fost martorii orbi ai unor povesti si mai alambicate decât aceea a drogurilor “uitate” în masina guvernului
