Hidroconstructorul Socot

Printre mamuții constructorilor mureșeni se numără și Socot SA, întreprindere cu state vechi în acest domeniu. Specializată pe construcții hidrotehnice, societatea a fost obligată în ultimii ani să se adapteze și altor tipuri de lucrări. A obligat-o piața. Eugen Lăurean Popa, director al societății Socot, a prezentat câteva detalii din viața întreprinderii pe care o conduce din 1979.

Florin Marcel: Domnule Popa, cum a apărut și cu se ocupă SC Socot SA?

Eugen Popa: SC Socot SA a fost înființată în 1991, odată cu apariția societăților comerciale. Ea s-a transformat în SC Socot din fostul Grup de Șantiere al Trustului de Lucrări Hidrotehnice Speciale din București. La Târgu Mureș funcționa Grupul de Șantiere Transilvania, care avea ca obiect de activitate la data respectivă realizarea lucrărilor de construcții hidrotehnice cu scopul apărării împotriva inundațiilor, a localităților și terenurilor agricole, precum și asigurarea surselor de apă pentru diverse necesități. Facem orice tip de construcții, dar în general ne axăm tot pe construcții grele, adică lucrări de construcții hidrotehnice, pentru că dotarea societății este pentru acest tip de lucrări. Dar facem și drumuri, avem și construcții civile. Am intrat pe piața tratării apei. Am realizat modernizări la diverse stații de epurare. Am intrat și pe piața transporturilor de apă, pe rețele.

F.M.: Ați mers cu personalul și utilajele moștenite de dinainte de 1989?

Eugen Popa: Sunt foarte multe utilaje care erau necesare și pe care le-am păstrat. Spre deosebire de alte societăți comerciale, noi am păstrat și personalul, mai ales cel de specialitate. Foarte puțini dintre foștii colegi au plecat în altă parte. Deși au și astăzi oferte mai bănoase decât aici, ei rămân și lucrează cu noi în continuare. Ca număr de personal, la începutul anului 1990 am avut 1700 de oameni. Astăzi lucrăm cu 750. Am pierdut aproape 1000 de oameni, dar pierderea este dată de faptul că nu sunt lucrări suficiente. Anul trecut am lucrat cu 1200 de oameni. Pentru bugetul de venituri și cheltuieli al anului 2005 ne-am programat 475 de miliarde de lei, după ce anul trecut am avut 750 de miliarde. Este o reducere a activității, dar vorbim despre contractele pe care le avem la această oră, însă mai pot apărea modificări.

F.M.: Ați modernizat parcul de utilaje după 1990?

Eugen Popa: Foarte puțin, pentru că prețurile mașinilor și utilajelor folosite de noi sunt foarte mari. Un excavator performant poate ajunge până la 300 de mii de euro. O mașină costă o sută și ceva de mii de euro. Spre deosebire de alte societăți comerciale, noi am fost supuși mereu unor presiuni. Am plătit la stat taxe, impozite. Alții și-au reinvestit profitul integral, însă noi nu am putut face acest lucru. În plus, sunt acționarii societății care cer bani. Compartimentul tehnic dorește dotare. Este o luptă de interese, până la urmă. Încercăm să împăcăm și pe unii și pe alții.

F.M.: Nu credeți că ați putea scădea costurile cu utilaje mai performante?

Eugen Popa: Costurile nu cred că ar putea fi scăzute, dar ar crește productivitatea. Ideal este să te dotezi, dar noi am făcut ceea ce am putut. Până la urmă, în România, prețurile se vor echilibra, iar, în aceste condiții, productivitatea înseamnă profit pentru societate.

F.M.: Puteți face lucrări de calitate fără utilaje moderne?

Eugen Popa: De când sunt eu director aici, din 1979, nici o lucrare făcută de noi nu a avut probleme.

F.M.: Aveți lucrări importante în acest an?

Eugen Popa: Lucrări sunt, dar așteptăm să vină finanțările. Să se termine cu plata restanțelor de anul trecut. Restanțele neplătite de anul trecut au în spate o serie de furnizori, facturi neachitate, datorii ale societății față de diverși furnizori și chiar față de acționari, cărora nu le-am plătit dividendele, din acest motiv. După aceea așteptăm finanțările normale la contractele pe care le avem în execuție și alte lucrări. Aproape zilnic mergem la o licitație. Participăm cam la 15 licitații pe lună, din care ne-a propus să câștigăm cel puțin două. Suntem mulțumiți dacă reușim acest lucru, deoarece concurența este foarte mare.

F.M.: Care este cea mai mare problemă de care vă loviți?

Eugen Popa: Finanțarea. Majoritatea lucrărilor pe care le executăm noi sunt finanțate de bugetul de stat. Altele sunt cu cofinanțare de la bugetul de stat. Sunt cu bani de afară, deci cu împrumuturi făcute tot de către stat pentru realizarea acestor lucrări, cu cofinanțare românească. Dacă plata făcută de partea românească merge destul de prost, nici străinul nu dă banii.

F.M.: Este greu să lărgiți mult aria lucrărilor?

Eugen Popa: Am putea spune că reorientăm societatea, dar înseamnă că toată dotarea Socot ar trebui pusă pe dreapta și să scoatem alt tip de dotare pentru alt gen de lucrări. La ora aceasta toată dotarea este pentru lucrări de drumuri, construcții hidrotehnice, de apărări de maluri, îndiguiri, transporturi grele etc.

F.M.: Cum credeți că vă veți descurca în următorii doi-trei ani?

Eugen Popa: Nu ne facem probleme. De atâția ani de zile, Socot s-a descurcat. Poate că nu este la nivelul pretențiilor mele, dar nu s-a întâmplat niciodată să nu plătim salariile la timp sau să facem o lucrare proastă. Cu muncă și seriozitate vom reuși să facem față.

A consemnat Florin MARCEL