Proces de presa la Curtea de Apel

Printre ilustrele figurile ale presei ardelene, precum Timotei Cipariu, Al. Roman, Vicentiu Babes, A. Florian, Ioan Slavici, Valeriu Braniste sau Octavian Goga o figura cu totul deosebita este cea a lui Mircea V. Stanescu, considerat drept intemeietor al presei satirice din Transilvania. Cu toate ca a avut o existenta destul de scurta pe aceasta lume, avocatul si publicistul Stanescu a ramas in istoria presei romanesti din Austro-Ungaria drept un condei “muscator”, fapt care

l-a adus de multe ori in conflict cu autoritatile vremii care n-au ezitat sa-i intenteze procese sub diverse acuzatii. Un asemenea proces a avut loc in 1881, la Brasov, finalizat apoi la Curtea de Apel din Targu-Mures.

În decursul timpului, presa în general si presa satirica în mod deosebit nu au fost prea agreate de guvernanti. Mesajul diverselor articole era deseori perceput de acestia ca un atac direct la bazele statului. Drept urmare, ziaristii erau supusi la diferite tracasari, mergând de la amenzi pâna la interzicerea publicarii articolelor, a dreptului de semnatura si chiar la închisoare pentru cei care – mai îndrazneti de felul lor, asa cum considerau autoritatile vremii – continuau sa persevereze “în greseala”. Prin mesajul pe care îl transmite populatiei, direct sau subliminal, presa, indiferent de genul ei a fost, este si trebuie sa ramâna formatoare de opinie. Dar in acelasi timp presa s-a dovedit a fi si incomoda. Monitorizând atent activitatea guvernului la nivel central si local, luând atitudine critica fata de anumite abuzuri ale autoritatilor statului, initiind anchete proprii, satirizând si persiflând anumite actiuni ale guvernantilor, presa a fost la rândul ei atent urmarita si cenzurata de autoritati, acestea încercând mereu sa o constrânga, de la interdictii directe pâna la altele mai subtile, în special cele de ordin economic.

Un proces finalizat

la Targu Mures

Cu studii de drept la Viena si la Pesta, Mircea V. Stanescu (1837-1888), originar din Arad, a fost un avocat de succes care s-a bucurat de o mare popularitate la vremea sa dupa ce a pledat în procese de presa în 1870 si dupa ce l-a aparat pe generalul T. Doda, chemat în judecata de autoritatile austro-ungare pentru ca protestase printr-o scrisoare difuzata în presa, împotriva încalcarii drepturilor politice ale populatiei românesti. Mai putin cunoscut este faptul ca Mircea V. Stanescu este considerat astazi drept întemeietor al presei satirice ardelene, el însusi fiind un stralucit gazetar si chiar întemeietor si proprietar pentru un timp, al unei gazete de acest gen. Cele mai cunoscute reviste umoristice din Transilvania au fost în acea vreme: “Tutti Frutti” – almanah comic cu ilustratiuni(aparut în 1861), “Umoristul” – foaie glumeata (aparut în 1863), “Gura satului” – organ glumet social-politic (aparut în 1867), “Calicul” – revista de umor si satira (aparut în 1881), “Vulturul” (aparut în 1892) si nu în ultimul rând “Cocosul rosu”, ce aparea la Brasov si care a facut obiectul unui mare proces de presa desfasurat în prima parte la Brasov si ulterior la Târgu Mures.

Procurorul

Sebestyen intervine

Potrivit raportului întocmit de Sebestyen Mihaly, procuror general regal al Curtii de Apel din Târgu Mures, saptamânalul “Cocosul rosu” ce aparea la Brasov sub redactia lui Iosif Puscariu si care se difuza în mai multe orase din Transilvania, inclusiv în Târgu Mures, se facea vinovat de faptul ca, citez: “…a supus unei aspre critici atitudinea guvernului fata de nationalitati…Revista se mai face vinovata si de faptul ca este ecoul atentatelor de la Sankt Petersburg si al ridicarii României la rangul de Regat”. În acelasi timp, procurorul general îi recomanda primului ministru Tisza Kalman, sa faca recomandari Judecatoriei regale din Brasov sa amendeze gazeta si sa o interzica. Evident ca era vorba de un cras amestec al politicului în actul de decizie judecatoreasca. Diabolic de perseverent si intransigent, procurorul Sebestyen Mihaly a urmarit cu interes cauza, iar pe data de 19 septembrie 1881, din Târgu Mures îi facea urmatoarea informare primului ministru: “…În cauza de delict penal intentata redactorului gazetei amintite, Curtea de Apel din Târgu Mures, prin sentinta ei nr.3396, din 31 august 1881, a majorat amenda penala la 50 de florini, mentinând restul sentintei” (adica interzicerea gazetei).

Nicolae BALINT

“…In cauza de delict penal intentata redactorului gazetei amintite, Curtea de Apel din Târgu Mures, prin sentinta ei nr.3396, din 31 august 1881, a majorat amenda penala la 50 de florini, mentinând restul sentintei”(adica interzicerea gazetei).

(Din raportul final al procurorului Sebestyen Mihaly adresat primului ministru Tisza Kalman)

“O privire de ansamblu asupra drumului parcurs de presa nationala a romanilor din Transilvania, de la 1848 la 1918, releva ca ea n-a avut totdeauna o linie ascendenta in dezvoltarea sa. In principal a fost stanjenita de cenzura si de procese incheiate mai totdeauna cu amenzi si inchisoare pentru redactori sau autori, precum si cu suspendarea ziarului. Dar pe langa acestea mai intervin si o serie de alte stavile, cum au fost cautiunea legata de infiintarea ziarului, precum si raspandirea acestuia, aproape intotdeauna ingreunata de posibilitatile materiale restranse ale publicului cititor roman”.

(Gelu Neamtu in “Procese politice de presa antiromanesti din epocadualismului austro-ungar, 1868-1890”)

“Fiecare numar de ziar era considerat ca o biruinta, ca o realizare nationala, nu numai de redactia interna, ci si de colaboratori si cititori. Presa era oglinda unui popor, care decenii intregi nu a avut posibilitatea de se manifesta in public. Era o opera nationala sustinuta de cei mai constienti”.

(Ion Agarbiceanu, “Greutatile presei romane din Ardeal”, in Almanahul presei romane, Cluj, 1926)