Iar ați uitat de Vadim?!

E drept că liderul PRM a avut acum și ghinion. Pentru că tocmai când combătea mai abitir de la tribună, cu prilejul lansării celei de-a treia candidaturi la Președinție, bomba Alianței D.A. a acaparat întreg spațiul mediatic. Chiar dacă nici în mod normal Vadim nu se bucură de atenția prea mare a mass-media, care, din instinct de conservare, refuză să-i dea acces la urechile și ochii românilor, acum a fost un concurs nefericit de împrejurări pentru liderul PRM. Toate ziarele au prezentat evenimentul într-un colț de pagină, iar buletinele de știri ale audio-vizualului au trecut lansarea candidaturii la rubrica “diverse”, în vreme ce primele pagini și head-line-urile erau acaparate de lovitura de teatru din sânul Alianței PNL-PD.
Discursul lui Vadim s-a apropiat de aceeași vehemență care l-a caracterizat și până acum. Poate doar în ceea ce privește xenofobia și antisemitismul el este mai domol, asta și după ce consilierii de imagine evrei au preluat frâiele campaniei electorale a liderului PRM. Că Vadim nu s-a schimbat decât în aparență, chiar dacă a înalțat statuia lui Rabin, asta e limpede, dar tocmai de aici începe pericolul. Vadim este acum în postura lupului, care chiar dacă se dă Mioriță, mușcă atunci când ți-e lumea mai dragă. În mod cert (iar acest lucru a fost deja verificat în campania din anul 2000), liderul PRM va recupera în luna de campanie electorală handicapul lipsei de mediatizare și se va “crește” cât Băsescu și Năstase în zece luni.
Atât Uniunea PSD+PUR, cât și Alianța D.A. par a nu-l băga în seamă pe Vadim Tudor, care este socotit din start ca un perdant, lucru care s-a mai întâmplat și acum patru ani. De asemenea, PRM este văzut ca o cantitate neglijabilă: un partid care va intra în Parlament, dar care nu are cum să încurce calculele celorlalți. Mulți uită că PRM are acum aproape un sfert din Parlament și că o lună de ieșiri în scenă ale lui Vadim, îl pot ridica din cenușa sondajelor de opinie. Nu știu în ce măsură Uniunea și Alianța și-au făcut strategii pentru contracararea șefului PRM, dar în mod cert cele două formațiuni se concentrează mai mult pe contracararea celeilalte. Iar în contextul așa-numitei polarizări a scenei politice, PSD și Alianța creează impresia unei autosuficiențe care le-ar putea costa. Dacă UDMR și, eventual, PNG sunt luate în calculele post-electorale și nu sunt privite ca adversari puternici, în cazul PRM lucrurile sunt exact pe dos. Iar surpriza de proporții generată de formațiunea lui Vadim ar putea apărea din nou. Aș putea spune că PRM în politică se aseamăna cu iarna în administrație: întotdeauna iau autoritățile prin surprindere.
Interesantă va fi și strategia pe care o va adopta Vadim. El are de ales între mai multe variante. Până acum i-a atacat și pe Băsescu, și pe Năstase, cu accent pe ultimul, spunând că “Năstase este mai securist decât Băsescu”. În mod normal el ar trebui să șubrezească poziția celui aflat pe locul doi în sondaje, adică Băsescu, în finala prezidențială. Dar nu poate nici să nu-l atace pe cel aflat la Putere, adică Năstase. Ar mai fi și varianta unei coaliții între Băsescu și Vadim, astfel încât ambii să ajungă în turul doi. Dacă la alegerile pentru Primăria Bucureștilor, Băsescu s-a aliat cu candidatul PRM (Mitică Dragomir) împotriva candidatului PSD (Mircea Geoană), acest lucru s-ar putea întâmpla și acum. Doar faptul că la alegerile generale se joacă alte cărți, mult mai importante, l-ar putea face pe Băsescu să nu prefere o asemenea variantă.
Oricum, un lucru e cert: Vadim Tudor nu poate fi, deocamdată, neglijat. El e în cărți. El este un jucător, care, chiar dacă nu este băgat în seamă de Uniune și Alianță, există și, mai mult, poate influența soarta partidei. Așadar, atenție! Pericolul Vadim nu a trecut!