Un sighișorean, părintele masoneriei americane

În urmă cu trei sute și ceva de ani, sighișoreanul Johannes Kelpius a devenit fondatorul masoneriei din America de Nord și filosofia sa i-a influențat decisiv pe fondatorii națiunii americane, George Washington, Thomas Jefferson și Benjamin Franklin, adepți ai societății secrete inițiate de emigrantul român. Astăzi, Kelpius este considerat primul guru al misticismului în SUA, e venerat de mulți americani, s-au scris numeroase cărți despre geniul lui. În România însă, nimeni nu a auzit de el, în afară de câțiva istorici inițiați.

Mistic, muzician, scriitor, interesat de ocultism, botanică și astronomie, Johannes Kelpius a ajuns la concluzia, alături de adepții săi din “Society of the Woman in the Wilderness” că sfârșitul lumii se va petrece în 1694. Această credință, bazată pe o interpretare elaborată a unui pasaj din Biblie, spunea că Apocalipsa va sosi în acel an și Kelpius a decis că locul cel mai bun pentru a aștepta este provincia Pennsylvania, de pe teritoriul viitoarelor State Unite ale Americii. Zona avea reputația de a fi extrem de tolerantă cu toate grupurile religioase și cu cele liber-cugetătoare, fugite din lumea veche a Bătrânului Continent.

Kelpius și adepții săi au traversat Atlanticul și au locuit în valea Wissahickon Creek, lângă Philadelphia, din 1694 până la moartea sighișoreanului, în 1708. Despre membrii grupului lui Kelpius se știe că au trăit în mod obișnuit, deși petreceau timp îndelungat în meditații, în peșteri și încăperi create special pentru acest lucru.

Geniul din Sighișoara

S-a născut la Sighișoara, în 1673. După moartea tatălui său, Johannes Kelpius a părăsit Sighișoara, la îndemnul unor vechi prieteni de familie. A absolvit Universitatea din Altdorf, lângă Nurenburg. La vârsta de 16 ani avea deja o diplomă în teologie și câteva lucrări publicate, inclusiv una în colaborare cu Johannes Fabricius. Student fiind, s-a simțit atras de curentul pietist, care era la bază o reacție împotriva formalismului lutheranismului ortodox, dar totodată un concept ce includea numeroase idei și practici ezoterice și eretice desprinse din creștinism. În scurt timp, Kelpius a devenit un adept al lui Johann Jacob Zimmermann, un cunoscut matematician, astronom și cleric, a cărui faimă a scăzut însă după ce predicția sa, că sfârșitul lumii urma să vină în 1685, nu s-a împlinit. După moartea neașteptată a lui Zimmerman, chiar înainte ca grupul format în jurul lui să plece spre Noua Lume (coloniile britanice din nordul continentului american), Kelpius a preluat postura de maestru, de lider.

Jurnalul de călătorie al lui Johannes a fost păstrat până în zilele noastre. Printre cei 40 de adepți care s-au îmbarcat pe vasul Sarah Maria s-au numărat Heinrich Bernhard Koster, Daniel Falckner, and Johann Gottfried Seelig. După o lungă călătorie, ei au debarcat la Bohemia Landing, Maryland, și și-au continuat drumul, având ca țintă clară Philadelphia. De acolo, s-au îndreptat spre Germantown, așezându-se, în cele din urmă, în apropiere, la Wissahickon. Acolo și-au construit o clădire spațioasă pentru întâlnirile lor și au început un program regulat de studiu și meditație, în comuniune deplină cu natura, în așteptarea sfârșitului lumii. Au creat însă și o școală pentru copiii băștinașilor din vecinătate, au făcut muncă în folosul comunității și chiar și-au pus la dispoziție cunoștințele medicale. Cea mai importantă caracteristică a grupului lui Kelpius era că toți membrii lui erau literați, absolvenți de universități europene, specializați în diverse domenii.

Moștenirea lui Kelpius

Johannes Kelpius a murit de tuberculoză, în 1708, la numai 35 de ani. Ulterior, la ani distanță, a apărut informația că maestrul spunea mereu că moartea sa nu va fi una fizică și că va fi aruncat într-o nouă existență. Din aceleași surse, rămase ascunse, a apărut informația-șoc că sighișoreanul a deținut legendara “piatră filosofală”, acea substanță care poate transforma metalul ieftin în aur, sau care aduce cu sine nemurirea. La cererea lui Kelpius, înainte de moarte cu câteva zile, “piatra filosofală” a fost aruncată în râul Schuylkill, din apropiere. Legenda spune că la atingerea apei, substanța a produs o explozie puternică de lumină, lumină care s-a reflectat îndelung în oglinda râului.

Moștenirea literară lăsată de Kelpius este o colecție de imnuri extrem de originale, un jurnal care include și corespondența sa și o carte de rugăciune și meditație, “A Short, Easy, and Comprehensive Method of Prayer”, publicată pentru prima data în engleză în 1761 și republicată, cel mai recent, în 1951.

Portretul pe care pictorul Christopher Witt i l-a realizat lui

Kelpius este primul portret în ulei realizat în coloniile britanice din America de Nord. Lucrarea poate fi admirată și astăzi în biblioteca Historical Society of Pennsylvania, unde se află expuse și jurnalul și două colecții de imnuri semnate de Kelpius.

Kelpius este recunoscut azi și ca un muzician valoros, instrumentele aduse din Europa integrându-se perfect în armonia bisericii sale. El a fost, de asemenea, compozitor, fiind catalogat de multe ori de contemporaneitate ca primul compozitor din Pennsylvania, datorită imnurilor sale cântate. Textele au fost scrise de el, iar liniile melodice au fost împrumutate din mai multe cântece religioase germane. Toate traducerile în engleză ale operei lui Kelpius se datorează discipolului său, Christopher Witt, un englez care a emigrat peste Ocean și a intrat în grupul misticilor. Se spune că Witt a fost cel care a construit prima orgă, deținută în regim privat, din America de Nord.

România nu a auzit de Kelpius

Până la romanul destul de recent al lui Jonathan D. Scott, “Woman in the Wilderness”, Johannes Kelpius a fost pomenit doar în câteva rânduri în literatură. Aproape anonimul romancier George Lippard a făcut referire la “călugării din Wissahikon”, în cartea sa “Trandafirul din Wissahikon”. John Greenleaf Whittier a împrumutat apoi una dintre nuvelele lui Lippard, bazată mai mult pe ce s-ar fi întâmplat dacă…decât pe ceea ce s-a întâmplat în realitate și l-a inclus pe Kelpius în poemul său din 1872 Pennsylvania Pilgrim. În rest, numele sighișoreanului mai apare în câteva studii și lucrări care se referă la ocultism, la masonerie.

Din păcate, România nu a prea auzit până astăzi de Johannes Kelpius.

În zilele noastre, o micuță grotă făcută de mâna omului, într-un colț al parcului Fairmount din Philadelphia, este considerată de mulți ca fiind fosta celulă de meditație a tânărului Kelpius. Piatra încrustată de alături confirmă că sighișoreanul este primul maestru rosicrucian al Americii (Rosicrucianismul este teologia unei societăți secrete a misticilor, având o doctrină construită pe adevăruri ezoterice ale unui trecut îndepărtat. A influențat decisiv apariția masoneriei, ai cărei membri de vază au fost, printre alții, fondatorii națiunii americane, George Washington, Thomas Jefferson și Benjamin Franklin.)

În același timp, o organizație numită Kelpius Society promovează restaurarea comunității unice a ciudatului personaj.

Alin BOLBOS