Începuturile sfârșitului lumii (IV)

Trustul GAZETA a lansat o punte de legătură între credincioșii din țară și monahii românii de la Muntele Athos. Paginile ziarului găzduiesc, săptămânal, materiale realizate de părintele Alexandru, de la chilia “Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, aflată în zona Colciu. Prezentăm, în continuare, un material deosebit de interesant pe marginea unei teme de o actualitate tot mai presantă, în lumina evenimentelor care se derulează pe scena lumii contemporane.

În acest nou context, iată-l și pe omul adamic prins în triunghiul căzut, alături de legiunile luciferice, risipite pe tot pământul în ipostazele idolești păstrate în mitologiile precreștine. Dintre acestea trebuiesc amintite câteva reprezentări directe ale Satanei: Quetzalcoatl, șarpele cu pene din mitologiile Inca și Maya, boul egiptean Apis, vaca hindusă, dragonul chinezesc, precum și formele grecești și romane cu bust uman, cap cornut și picioare zoomorfe, precum Satyr, Pan, Centaurul și Faunul.

Pentru a le stârpi pe acestea toate și a-l salva pe om de sub puterea lor, a venit pe pământ Hristos, Mântuitorul omenirii, trimis de Tatăl “precum au zis proorocii”. Atunci a fost răscrucea timpului, când Legea Nouă a iubirii a fost adusă în lume pentru a-i salva pe oamenii înlănțuiți de demonii izgoniți de Hristos, de apostoli și până la noi, de sfânta, sobornicească și apostolică Biserică.

Triunghiul Sfintei Treimi s-a pogorât din ceruri cu puterea-i copleșitoare la Botezul Domnului peste treimea răului ce cuprinsese pământul, așa precum se vede în simbolul regelui David, a cărui stea în șase colțuri nu este altceva decât suprapunerea lucrătoare a celor două triunghiuri cu semnificații acum clarificate.

O imangine atonită a Sfintei Treimi din manuscrisul monahului Irinarh Șișman de la Prodromu, unde Dumnezeu Tatăl poartă acest nimb davidian, alături de Crucea Lui Hristos, se identifică limpede ca semn deplin al continuității iudeo-creștine și a răspândirii propovăduitoare a Sfintei Scripturi la toate popoarele lumii, cum a fost profețit din vechime.

Continuăm interpretarea simbolică: baza triunghiului mântuitor, socotită fiind axa Hristos – Duhul Sfânt, după răstignire s-a coborât în străfundurile iadului și a eliberat din lanțuri sufletele aflate acolo, așa cum ne înfățișează iconografia murală din bisericile creștine, pe bolta absidei din stânga, unde priveliștea lacătelor sparte de Hristos aplecat către Adam, căruia îi întinde mâna salvatoare, ne umple pe toți de speranța și bucuria mântuirii.

Cele două triunghiuri s-au suprapus, apoi cel dumnezeiesc a început a se ridica asemenea unui năvod în care “pescarii de suflete”, sfinții apostoli, călăuziți de Hristos prin Duhul, salvează de la pieire pe toți cei care urmează Calea, Adevărul și Viața. Din glisarea simbolică a celor două forțe opuse a rezultat binecunoscuta stea în șase colțuri a lui David, vestitul cântăreț și poet din vechime, autorul poemelor psalmodiate de noi la toate slujbele ortodoxe, la utrenie, vecernie și la ceasurile mănăstirești ale nopții.

Hexagrama davidiană, tot mai des afișată în ultimii ani, ca semn a unei puteri în creștere, iată că era pictată și în urmă cu peste un veac în Athos, precum și în interiorul altor biserici, ca de plidă în pronaosul Schitului atonit Prodromu, pictat pe la 1870.

Interacțiunea treimilor opuse este reprezentată de semnul acestor vremi, cel de-al treilea șase, rezultat din opoziția adunată și suprapusă a celor două triunghiuri. În paginile Psaltirei sunt concentrate exprimările poetice ale Logosului ca o reflectare sumară a întregului plan divin al creației, de la Facere la întruparea, jertfa, înălțarea Fiului și până la judecata finală.

Tot răul spre bine…

Lucrarea fățișă și distructivă a duhurilor luciferice împotriva omenirii zidite de Creatorul tuturor, declarată recent, cu păcătoasă cutezanță, “post creștină”, atrage în euforia plăcerilor tot mai multe suflete lipsite de Lumina lumii, pentru că au ales artificiile întunericului, premergător beznei veșnice ce îi așteaptă. Privită, însă, mai profund, chiar în dinamica sa negaționistă, exprimată frecvent prin șabloane tocite până la dispariția semnificațiilor, se dezvăluie a fi potențial benefică oricui discerne atent realitatea! Și iată de ce… Pornind de la pertinenta observație populară că diavolul ar avea o culoare nu chiar atât de întunecată pe cât se spune, distingem o tendință de exagerare a răului de către mulțimile înclinate mai degrabă spre hiperbole apocaliptice decât spre frumusețile paradisului pierdut, Raiul, ce pare a fi omis cu desăvârșire din peisajul lumii actuale, ca urmare a planificării unor ultime utopii terestre, impuse “democratic”, precum deunăzi, socialismul și comunismul pretins “biruitor”, utopii eșuate și înlocuite cu mirajul globalismului de tip euroatlantic.

Dimensiunea eshatologică a Împărăției, deși eliminată din ecuațiile mondialiste, rămâne prezentă prin eternitatea ei în sufletele celor care L-au ales pe Hristos – Călăuza ce ne conduce la Adevăr și la Viață.

Supremația Puterii Treimice în lumea pe care a creat-o, ni se înfățișează ca o prezență călăuzitoare transcendentă, ce ne cheamă la ceruri, refuzată, însă, de orbiții întunecați de negurile lumești, dar adorată de fiii Luminii veșnice. Fiecare se așează în ceata ce și-a ales-o, pământească sau cerească, a durerii sau a bucuriei și iubirii.

(Va urma)

A consemnat Ioan BUTIURCÄ‚