Închisoare militară sau lagăr de exterminare? Guantanamo Bay se închide

Înființată după atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, închisoarea americană de maximă securitate de la Guantanamo Bay, din Cuba – sau Camp Delta, cum mai este denumită aceasta – a fost destinată inițial ca un centru de detenție temporar pentru persoanele suspectate de legături cu Al-Qaida și cu talibanii. După aproape doi ani de funcționare a fost însă transformată într-o închisoare permanentă. În prezent aici se află circa 300 de deținuți. Printre aceștia se află și Khalid Sheikh Mohammed, presupusul „creier” al atacurilor din 11 septembrie 2001. Deținuții nu cunosc nimic despre viitorul lor, despre eventualitatea unui proces și nu li se asigură consiliere juridică. Nu au aproape nicio legătură cu lumea exterioară. Ceea ce se întâmplă acolo e greu de descris în cuvinte.

Guantanamo Bay a fost de fapt și una din multele pro­bleme ale administrației Bush. Barack Obama, noul preșe­dinte al SUA, vrea să refacă parte din prestigiul pierdut al Casei Albe și a declarat în timpul campaniei electorale că vrea să desființeze închisoarea de la Guantanamo. În lupta cu terorismul mondial, SUA nu s-a prea “împiedicat” în principiile de drept umanitar pe care le clamează a fi respectate de către alte țări ale lumii. Deținuții de la Guantanamo – loc despre care din ce în ce mai mulți se întreabă dacă este închisoare militară sau lagăr de exterminare – sunt la bunul plac al gardienilor, iar nenumăratele abuzuri, la fel ca în închisorile americane din Irak, sunt la ordinea zilei. Unele fapte abominabile ce se petrec dincolo de sârma ghimpată, au ajuns însă și afară.

Abuzuri psihice, tortură fizică și sinucideri „patronate” de armata americană

Mulți americani cred că închisoarea de la Guantanamo Bay a devenit un experiment pe termen lung în ceea ce privește folosirea celor mai eficiente, dar (în același timp) și celor mai inumane tehnici de interogare. Richard Bourke, avocat din Louisiana, consideră că la Guantanamo Bay se experimentează de fapt cele mai dure metode de interogare a deținuților. În opinia publică americană este tot mai răspândită ideea că deținuții sunt supuși torturilor psihice, începând cu jignirea acestora și a simbolurilor lor religioase și continuând cu alte metode mai rafinate, precum tehnica privării de somn, obligarea deținuților de a sta în poziții incomode, deșteptarea la ore târzii în noapte și culminând cu brutalitatea zilnică a gardienilor și chiar cu torturarea lor fi­zică. Urmare a celor ce se întâmplă acolo, sinuciderile în rândul deținuților au devenit un fenomen frecvent. Potrivit lui Louise Louk, ofițer-medic în cadrul spitalului închisorii, unul din cinci prizonieri primește medicație pentru depresie severă. Amanda Williamson, purtător de cuvânt al Comitetului Internațional al Crucii Roșii, singura organizație căreia i s-a permis să viziteze închisoarea, declara recent că prizonierii nu au nici cea mai mică idee despre ce le rezervă soarta. Într-un interviu acordat BBC, locotenent-colonelul Darrel Vandeveld, fost judecător militar, a făcut și el câteva dezvăluiri stânjenitoare pentru prestigiul tot mai “șifonat” al armatei americane. Imediat ce a demisionat din funcția pe care o deținea la închisoarea Guantanamo Bay, Vandeveld a declarat pentru BBC că “…în multe situații, câțiva oameni au sfidat armata americană și Constituția statului și sunt aici ca să spun adevărul despre asta”. În ciuda tot mai numeroaselor dezvăluiri, comandantul închisorii, generalul Geoffrey Miller, a negat însă orice abuz declarând că prizonierii nu sunt supuși nici unui contact fizic și nici unei situații tensionante.

În timp ce Gates vrea desființarea, Chaney se opune

Robert Gates, actual (și viitor) secretar american al Apărării, a cerut Pentagonului să elaboreze un plan pentru închiderea detestatei și controversatei închisori de la Guantanamo Bay. Acesta a mai solicitat opinia armatei în legătură cu modalitatea în care va fi închis centrul, dar și cu posibi­litățile de transfer al deținuților aflați acolo, în închisori din alte state. Intenția lui Gates, exprimată public, a găsit susținere în state precum Portugalia și Germania, state care s-au arătat dispuse să preia un număr de deținuți. Danemarca, în schimb, s-a opus vehement preluării de deținuți în propriile sale închisori. Cu toate că alte state au declarat că deocamdată studiază problema și că vor anunța la timpul potrivit poziția lor, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Sean McCormack, se arată destul de optimist. Curtea Supremă de Justiție a SUA anunțase anul trecut faptul că va examina dacă Guantanamo Bay cade sau nu în jurisdicția statului american. Inițial s-a pretins că această închisoare e în afara jurisdicției SUA și că astfel prizonierii sunt în afara protecției pe care ar asigura-o în mod normal Constituția SUA. Era o încercare destul de stângace de a plasa Guantanamo Bay în afara jurisdicției legale a SUA, tocmai pentru a se evita șirurile de procese prin care s-ar cere fie punerea sub acuzare a prizonierilor, fie eliberarea lor din lipsă de probe. Era însă în același timp și o modalitate de a acoperi și mușamaliza abuzurile din închisoare. Se pare însă că SUA a găsit o formulă mult mai “elegantă”: plasarea acestor deți­nuți în închisori din alte țări. Unde din când în când, tot SUA, ar mai putea interveni prin proprii ei anchetatori. Și asta în interesul cauzei comune: lupta împotriva terorismului. Vicepreședintele american Dick Cheney a apreciat recent că închisoarea de la Guantanamo Bay ar trebui să rămână deschisă cât va dura războiul împotriva terorismului. În opinia sa, procurarea informațiilor de la suspecții de terorism trebuie să se facă inclusiv prin folosirea măsurilor de forță extremă subliniind faptul că obținerea de informații reprezintă o adevărată artă. Cu alte cuvinte, în opinia influentului Cheney, scopul scuză mijloacele.

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com