Încredere totală în UE

Chiar dacă au un grad redus de cunoaștere a modului în care funcționează instituțiile europene, românii au cel mai ridicat nivel de încredere în UE.

Acestea par a fi concluziile Eurobarometrului 62 Raportul național România – primul realizat pentru România în seria analizelor naționale bazate pe datele eurobarometrului – ce are ca principal obiectiv prezentarea opiniilor pe care le au românii despre Uniunea Europeană (UE), despre problemele și instituțiile românești și despre valorile europene, în comparație cu cetățenii vechilor state membre (EU-15) dar și a celor 10 noi (NSM). Raportul nu reprezintă în mod necesar punctul de vedere al Delegației.

Instituțiile Uniunii Europene

Fiind chestionați în toamna anului 2004 cu privire la rolul UE, cunoașterea și încrederea în instituțiile comunitare, așteptările pe care le au de la UE, dar și asupra valorilor și identității naționale, raportată la cea europeană, românii și-au dovedit din nou originalitatea. Deși gradul de cunoaștere a funcționării Uniunii Europene ne clasează printre ultimii, alături de bulgari și turci, la încredere și așteptări față de Uniunea Europeană suntem pe primele locuri. Românii “au auzit” despre aproximativ patru dintre cele nouă instituții europene, față de 5,4 la persoanele din UE15 și 5,1 la cele din NSM, asupra cărora au fost chestionați. În ciuda acestui aspect, românii declară cel mai înalt grad de încredere în UE (74%), alături de lituanieni (68%) și de unguri (64%). La polul opus sunt croații (42%), britanicii (36%) și suedezii (33%). În momentul în care încrederea este asociată precis cu anumite instituții ale Uniunii, ierarhia se modifică: românii se situează abia pe locul al doisprezecelea, lituanienii rămânând pe primul loc, iar ungurii pe locul trei.

Pentru români, televiziunea, radioul și ziarele sunt, în această ordine, sursele preferate de informare despre UE. Prin autoevaluare ei se plasează în poziție de foarte buni cunoscători ai Uniunii (între primele nouă țări din acest punct de vedere) dar sub aspectul informației de detaliu au una dintre ultimele poziții. Faptul nu este singular, ci caracterizează țările care au o experiență redusă cu instituțiile Uniunii, dar doresc foarte mult să devină membre ale acesteia, cum ar fi Bulgaria și Ciprul de Nord.

Cea mai cunoscută dintre cele nouă instituții europene, despre care au fost puse întrebări, este Parlamentul European. Au auzit despre el 92% dintre persoanele intervievate la nivelul celor 25 state ale UE și 82% dintre românii cărora le-a fost aplicat chestionarul. Locul doi în ierarhia de cunoaștere, atât la nivel european cât și în România, revine Comisiei Europene.

În general, gradul de conștientizare a existenței instituțiilor este, firesc, din considerente de intensitate a mediatizării și interacțiunii, mai mare la nivelul cetățenilor UE, decât în cazul cetățenilor României. La polul opus, în ceea ce privește gradul de informare asupra instituțiilor, se află Curtea de Justiție: 76% dintre europeni, față de numai 47% dintre români au auzit de această instituție. De notat că, în ierarhia locală, informarea cea mai bună pare să fie, după Parlamentul European și Comisia Europeană, în legătură cu Banca Centrală Europeană.

Sunt român și/sau european

Românii, alături de spanioli și danezi sunt printre populațiile care se declară foarte mândri că aparțin grupului lor național (peste 50%), iar peste 30% sunt mândri și respectiv 10% nu sunt mândri de identitatea lor. Raportul distinge 5 tipuri culturale cu orientare: preponderent

națională, preponderent europeană, european-națională, național-europeană și cu slabă specificare a opțiunii. În cazul României, orientarea identitară variază în funcție de regiunile de dezvoltare ale țării. Astfel, în timp ce orientările de tip preponderent național sunt manifeste în special în regiunile Vest, Nord-Vest și Sud, orientarea preponderent europeană apare mai ales la populația din regiunea Centru și Sud-Est. Orientarea națională cea mai puternică, la peste două treimi dintre intervievați, susținând că sunt foarte mândri de apartenența lor națională, este înregistrată în cazul Turciei, Ciprului de Sud, Maltei, Sloveniei, Greciei, Irlandei, Finlandei și Luxemburgului. Orientarea națională de minimă intensitate, cu mai puțin de 40% persoane „foarte mândre” este înregistrată în cazul unor țări precum Cehia, Slovacia, Portugalia, Olanda, Belgia și Germania.

Ce așteaptă românii de la UE

Potrivit raportului amintit, românii așteaptă de la UE să se implice direct în reducerea sărăciei și a marginalizării sociale (67%), asigurarea securității în Europa (39%), lupta împotriva drogurilor și a crimei organizate (36%) și combaterea șomajului (34%). Aproape două treimi dintre români (față de 47% dintre persoanele intervievate din UE) – în special, tineri, bărbați, populația din orașele mari și cei cu grad ridicat de informare asupra UE – se așteaptă ca rolul UE în viața de zi cu zi a populației românești să sporească față de momentul actual. Suportul afectiv pentru o astfel de tendință este foarte mare în condițiile în care 93% dintre cei care apreciază că va avea loc o accentuare a rolului UE declară că își doresc acest lucru, față de 74% la nivelul statelor membre. Modelul mental românesc, în legătură cu modul optim de luare a deciziei, este diferit în funcție de gruparea de domenii. Astfel, în legătură cu fenomenele de criminalitate cu manifestare transnațională, românii au o opinie apropiată de cea din țările recent admise în Uniune. Mai mult decât în Europa celor 15, la nivelul României și al țărilor admise în Uniune în valul 2004 se consideră ca fiind dezirabilă intervenția Uniunii, alături de guvern, în luarea deciziilor pentru reducerea criminalității transnaționale. Românii favorizează intervenția UE în luarea deciziei mai mult decât țările din Uniune, în special în legătură cu fenomene de criminalitate internă și de implementare a legislației.

Factorul care favorizează cel mai mult adoptarea unei opinii favorabile intervenției UE în luarea deciziilor de relevanță națională este gradul de cunoaștere a modului de funcționare a instituțiilor UE. Românii care știu mai bine cum funcționează instituțiile europene sunt tentați să acorde un rol mai important UE în luarea deciziilor referitoare la România. Alți factori care favorizează în mod semnificativ respectiva atitudine sunt nivelul sporit de educație și faptul de a dispune de mijloace moderne de comunicare interpersonală.

Încrederea în UE, după biserică, dar înainte de armată

Românii au cea mai mare încredere în instituțiile tradiționale, biserică (82%) armată, (72%), însă spre deosebire de anii trecuți, locul acesteia din urmă a fost luat de Uniunea Europeană(74%).. În UE, locul respectiv, de instituție de maximă încredere (cu un scor de 69%), îl ocupă armata. Cel mai redus scor de încredere în România (18%) dar și în UE15 (18%) și în NSM (9%) se înregistrează în legătură cu partidele politice. Încrederea în justiție este, de asemenea, foarte scăzută în România, cu un scor de 26%, situație pe deplin concordantă cu cea din NSM (scor de încredere în justiție tot de 26%).

Nivelul de încredere în justiție în UE15 este practic dublu, de aproape 50%. Încrederea în sindicate este, în România, de asemenea, la un nivel foarte scăzut, de 23%, aproape jumătate din nivelul înregistrat în UE15.

Aproximativ 50% dintre români au încredere în ONG-uri, scor considerabil mai mic decât în NSM (60%) sau în UE15 (68%). Poliția are o situație similară, cu scor de încredere mult mai mic în România (35%) comparativ cu situația din NSM (42%) sau din UE15 (68%). Modelul românesc de raportare la instituțiile interne ale țării se încadrează în profilul specific pentru majoritatea fostelor țări comuniste. La nivelul acestor țări se înregistrează niveluri reduse de încredere în justiție, poliție, parlament, partide politice, sindicate și, cu câteva excepții, în raport cu ONG-urile. Chiar în cadrul grupării respective, România are un profil de încredere instituțională cu grad ridicat de specificitate. Ceea ce îl distinge este nivelul foarte ridicat al încrederii în instituțiile religioase, în armată și în televiziune. Lituania, Slovacia, Bulgaria și Polonia sunt țările care au profilul de încredere instituțională cel mai asemănător cu acela al României.

Florin CEUȘAN

Simbolurile Uniunii Europene

Steagul Uniunii Europene, un cerc cu 12 stele aurii pe un fundal albastru. Este simbol al Uniunii Europene, iar într-un sens mai larg, și simbol al unității și identității Europei. Cercul format din 12 stele aurii reprezintă solidaritatea și armonia între popoarele Europei, însă numărul de stele nu are legătură cu numărul statelor membre. Sunt 12 stele deoarece în diverse tradiții acest număr simbolizează perfecțiune, plenitudinea și unitatea.

Imnul Uniunii Europene este “Oda Bucuriei” din Simfonia a IX-a al lui Ludwig van Beethoven. A fost adoptat în 1985 de către șefii de stat și de guvern ca imn oficial al Uniunii Europene. El nu înlocuiește imnurile naționale ale statelor membre ci celebrează, mai degrabă, valorile pe care acestea le împărtășesc și unitatea lor în diversitate.

“Unitate în diversitate” este motto-ul Uniunii Europene

EURO – moneda Uniunii Europene. Numele de “euro” a fost adoptat în 1985 de Consiliul European de la Madrid și moneda a fost introdusă în 1 ianuarie 2002, sub formă de bancnote și monezi în 12 state membre ale Uniunii Europene. Danemarca, Suedia și Marea Britanie, deși membre ale Uniunii Europene, nu participă în prezent la zona euro.

Ziua Europei, sărbătorită la 9 mai, în memoria declarației lui Robert Schumann prin care era inițiat, în 1950, proiectul construcției europene.