Integrare cu tranziții

Dacã România va adera la Uniunea Europeanã, la 1 ianuarie 2006,

nu înseamnã cã, de a doua zi, viața românilor se va schimba brusc. Negocierile s-au încheiat, iar legislația europeanã a început sã fie pusã

în aplicare. În urma negocierilor, România s-a ales cu perioade

de tranziție. Asta înseamnã cã nu va trebui sã facem cum vor europenii,

în anumite domenii, decât dupã un anumit timp.

Am obținut amânãri. Pentru diferite domenii, pentru calitatea apei, pentru eliminarea viilor hibride sau pentru accize. Perioadele de tranziție se întind, în unele cazuri, chiar pânã în 2018. România a negociat, pe alocuri, mai bine decât celelalte țãri din Europa de Est, care au intrat deja în familia europeanã. Iar, în anumite aspecte, a fost dezavantajatã. Cert este cã, de acum înainte, va trebui sã avem grijã sã nu depãșim termenele de tranziție, pentru a nu fi “admonestați”. Acest lucru înseamnã cã autoritãțile locale vor trebui sã investeascã serios în calitatea vieții alegãtorilor, pentru a nu depãși termenele de conformare.

Șapte ani, pentru “vânzarea țãrii”

La capitolul libera circulație a capitalurilor, România a obținut o perioadã de tranziție de șapte ani pentru achiziționarea de teren agricol, pãduri și teren forestier de cãtre cetãțenii UE și SEE (Spațiul Economic European). Prin comparație, Polonia a obținut, pentru aceeași chestiune, o perioadã de tranziție de 12 ani. În alte domenii, stãm însã mai bine decât vecinii noștri de la nord. O amânare scurtã am obținut, la capitolul concurențã, pentru restructurarea sectorului siderurgic, pânã în 2008, în timp ce restructurarea la polonezi ar trebui sã se încheie în 2006. Tot la capitolul concurențã, negociatorii români au fixat reducerea capacitãților de producție pentru produse finite în domeniul siderurgic la 2,05 milioane de tone. Și, teoretic, începând din acest an, Guvernul nu mai acordã ajutoare de stat de salvare-restructurare pentru siderurgie.

România a mai primit douã perioade de tranziție pentru zonele defavorizate și zonele libere care vor permite menținerea unor facilitãți, pe o perioadã pânã la sfârșitul anului 2010, pentru zonele defavorizate, și 2011, pentru zonele libere. Prin comparație, Polonia a obținut la acest capitol tranziție pentru eliminarea ajutorului de stat pentru întreprinderi mici pânã în 2011, pentru întreprinderi medii pânã în 2010.

Amânãri mari la agriculturã

La capitolul agriculturã, unul foarte sensibil, pentru toate statele candidate, România s-a descurcat cel mai bine, conform analiștilor. Astfel, țara noastrã a primit cele mai multe perioade de tranziție și aranjamente, 13, fațã de Polonia, care a obținut 12.

Amânarea merge pânã la trei ani pentru modernizarea unitãților de prelucrare a laptelui și cãrnii și pânã la opt ani, pentru eliminarea din culturã a viilor hibride de pe o suprafațã de 30.000 de hectare. România a mai obținut posibilitatea suplimentãrii, cu pânã la 20 la sutã, a plãților directe din fondurile pentru dezvoltare ruralã.

Teoretic, taxe mai mici pentru drumuri

Pentru drumuri, România s-a angajat sã respecte douã perioade de tranziție. Pânã în 2013, pentru respectarea normelor privind greutãțile maxime ale autovehiculelor, și pânã în 2010, pentru taxarea autovehiculelor grele de marfã pentru utilizarea anumitor infrastructuri. Asta înseamnã cã efortul financiar al transportatorilor români, pentru aplicarea aquis-ului comunitar și modernizarea rețelei, s-a atenuat. Pentru impozitare, România a obținut opt perioade de tranziție. Poate cea mai importantã, o amânare cu trei ani pentru aplicarea accizei minime la țigarete.

Tranziție mai avem pentru accizarea electricitãții și produselor energetice, dar și pentru cea mai mare parte a produselor accizate. La accizarea electricitãții, a pãcurii utilizate pentru sistemul de termoficare, a motorinei și a benzinei fãrã plumb, dar și a gazelor naturale utilizate în scopuri necomerciale, România a obținut cea mai lungã perioadã de tranziție pentru adaptarea nivelului de impozitare la cel din UE.

România mai are, la capitolul energie, o perioadã de tranziție pentru constituirea stocului minim de petrol, pânã la sfârșitul anului 2011. Pentru Polonia, aceastã perioadã este pânã la sfârșitul anului 2008.

Mediul, eterna problemã

La Mediu sunt cele mai mari perioade de tranziție primite de România. Asta înseamnã cã este mult de fãcut și cã nu ne vom bucura de normele de poluare europene decât dupã mulți ani. România a primit pentru directiva privind ambalajele și deșeurile de ambalaje o perioadã de tranziție de cinci ani. În plus, țara noastrã a fost singurul stat care a obținut perioade de tranziție pentru depozitarea deșeurilor de electronice, doi ani.

Mai avem și cea mai mare amânare pentru pentru descãrcarea substanțelor periculoase, trei ani. La epurarea apelor uzate urbane, România a negociat o perioadã de tranziție de 12 ani, pânã la 31 decembrie 2018. Asta înseamnã cã, între timp, autoritãțile locale vor trebui sã acceseze fonduri UE și fonduri de Guvern, pentru modernizarea sau construcția de stații de epurare la norme europene. În Polonia, perioada de tranziție pentru tratamentul apelor urbane este pânã în 2012.

Pentru transportul deșeurilor, România a obținut o perioadã de tranziție de nouã ani. Adicã putem pune piciorul în prag, cel puțin pânã atunci când intervin transporturi de deșeuri dinspre UE, spre noi sau alte țãri.

În ceea ce privește nivelul de poluare admis, al companiilor, România are o perioadã de conformare de nouã ani.

Laurențiu PARNICÃ