SRI mai presus ca Dumnezeu

Noua lege de organizare și funcționare a Serviciului Român de Informații (SRI) este de naturã sã confere puteri discreționare acestei structuri informative, cu atribuții de “lider maximo” al informațiilor la nivel național. Acest nou act normativ a trecut deja de Camera Deputaților, a cãror reprezentanți au ajuns sã avizeze “ca primarul”, fãrã a-și da seama de consecințele nefaste pe care le poate avea asupra cetãțeanului de rând.

La momentul actual, activitatea SRI se desfãșoarã conform Legii 14/1992, privind oraganizarea și funcționarea instituției. În “capul de pod” al acestei legi, se stipuleazã fãrã drept de interpretare cã “SRI este organul de stat specializat în domeniul informațiilor privitoare la siguranța naționalã a României… Activitatea SRI este controlatã de Parlament. Anual sau când Parlamentul hotãrãște, directorul SRI prezintã acestuia rapoarte referitoare la îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin, potrivit legii. În vederea exercitãrii controlului concret și permanent se constituie o comisie comunã a celor douã Camere ale Parlamentului – Senat și Camera Deputaților”. Prevalându-se de aceste prevederi conferite prin Legea 14, din surse avizate din interior s-au obținut anumite informații care atestã faptul cã încã din anul 2004, factorii cu putere de decizie din conducerea centralã a SRI, coordonatã de ani de zile de controversatul director omnipotent Radu Timofte, au înaintat Parlamentului rapoarte umflate privind necesitatea înlocuirii actualei legi consideratã perimatã, cu una nouã, bazatã pe standarde de eficiențã impuse de ralierea la comunitatea serviciilor secrete din Uniunea Europeanã. În subsidiar, sub directa îndrumare a lui Radu Timofte, aceste rapoarte subliniau necesitatea promovãrii unei noi legi de organizare și funcționare, care sã le confere angajațiilor SRI puteri în acele domenii considerate deficitare. Acestea se referã, așa cum se va vedea, la restrângerea drepturilor și libertãților cuprinse în Constituție, precum și la obligativitatea cetãțeanului de rând de a oferi angajaților SRI informațiile solicitate imperativ, fãrã drept de a se eschiva.

Timofte pe interceptare

Radu Timofte și sfãtuitorii sãi de tainã s-au bazat în promovarea acestui nou proiect de lege pe “portițele” prevederilor articolului 10 din Legea 14 privind organizarea și funcționarea SRI, care evidențiazã în conținutul ei cã “în situațiile care constituie amenințãri la adresa siguranței naționale, Serviciul Român de Informații, prin cadre stabilite în acest scop, solicitã procurorului eliberarea mandatului prevãzut de articolul 13 din Legea 51/1991 privind siguranța naționalã a României”. Mandatul în cauzã reprezintã în fapt motivația legalã a SRI pentru a obține facilitãți de a intercepta comunicațiile persoanelor aflate în colimatorul lor. Salba de operațiuni subsumate acestei adevãrate “invadãri” a intimitãții la adresa cetãțenilor de rând constã în “interceptarea comunicațiilor… ridicarea și repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informațiilor pe care acestea le conțin, cât și înregistrarea, copierea sau obținerea de extrase prin orice procedee, precum și instalarea de obiecte, întreținerea și ridicarea acestora în locurile în care au fost depuse.” Conform legii actuale, durata de valabilitate a acestui mandat nu poate depãși 6 luni. Datoritã faptului cã rapoartele înaintate cãtre conducerea centralã a SRI indicau faptul cã prevederile articolului 13 din lege obstrucționa în punctele esențiale activitatea acestei structuri informative, datoritã procedurii stufoase pe care trebuia sã o urmeze fluxul documentelor, din informațiile noastre aflate în curs de verificare și care urmeazã a fi confirmate, mandatul de interceptare a comunicațiilor, prin noul proiect,va urma un circuÅ¢t mai simplu, care sã le permitã SRI-iștilor sã penetreze mai lesne în intimitatea persoanelor considerate cu bube în cap din perspectiva amenințãrilor la adresa siguranței naționale. În concret, noua lege stipuleazã în prevederile sale extinderea termenului de valabilitate a mandatului de la 6 luni la 9 luni, iar procurorul general al României, controversatul Ilie Botoș poate prelungi la cerere durata mandatului. Ceea ce este cu adevãrat abuziv este faptul cã, din conținutul noului proiect de lege, se preconizeazã eliminarea fãrã nici un fel de temei legal a acelui “adagio” care reflecta faptul cã “orice cetãțean care se considerã vãtãmat în mod nejustificat prin activitãțile care fac obiectul mandatului de interceptare a comunicațiilor sã se poatã adresa cu plângere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul.” Altfel spus, cetãțeanul de rând nu are nici un drept în a demasca eventualele abuzuri la care a fost supus în timpul perioadei de interceptare a comunicațiilor sale și va trebui sã înghitã fãrã drept de apel gogorițele prevãzute în documentele procurorului sau procurorului general. În formatul preconizat, noua lege creeazã premisele unor “depãșiri de competențe” ale instituției SRI în relația cu cetãțeanul de rând, fiind deja creat un precedent de rãsunet prin cazul magistratului mureșean Andreea Ciucã și a jurnaliștilor din colectivitatea reunitã a publicațiilor Zi de Zi și Ziarul de Mureș, ale cãror comunicații au fost monitorizate o perioadã îndelungatã, cu scopul ultimativ de a proba prezumtive infracțiuni de pe “parcela” de competențã.

Pedepse pentru deținãtorii involuntari

Al doilea punct nevralgic al proiectului noii legi privind organizarea și funcționarea SRI se referã la cerința de punitate a deținãtorilor de materiale, documente, acte, deținute voluntar sau involuntar, fațã de rigorile legilor în vigoare. Cu alte cuvinte, noua lege va impune pedepse drastice pentru acele persoane care, într-o conjuncturã sau alta, ajung sã intre în posesia unor date aflate sub incidența spectrului amenințãrilor la adresa siguranței naționale și care, indiferent de motive, nu sunt aduse la cunoștința organelor din structura SRI. Prin aceastã nouã prevedere, cei care au propus aceastã nouã atribuție a SRI nu urmãresc în fapt decât crearea unei dependențe și mai adânci ale deținãtorului “aleator” de informații clasificate fațã de instituția SRI și în subsidiar monitorizarea cât mai atentã a acelor persoane aflate în colimatoriul lor ca prezentând vulnerabilitãți cronice în domeniul siguranței naționale. În fapt, studiind la rece aceastã nouã prevedere, deținãtorul ocazional sau voluntar al unor date clasificate va deveni de fapt o simplã marionetã în mâinile angajațiilor SRI, care nu urmãresc altceva decât sã ținã sub control total domeniile sensibile ale siguranței statului.

SRI, un FBI local

În fine, cel de-al treilea punct cu adevãrat sensibil al noii legi de organizare și funcționare a SRI se referã la obligativitatea imperativã a cetãțeanului de a furniza la cererea organelor SRI informațiile cu relevanțã în planul siguranței naționale vizate de acestea. Cerința în esențã urmãrește de fapt sã facã din SRI un adevãrat “FBI al României”, în care deținãtorul de date se aflã abandonat la mâna organului numit SRI și nu are nici o altã opțiune conferitã de lege în a se eschiva fațã de cel care ancheteazã un anumit caz. “Prevederea în esențã implicã un dublu tãiș. Partea pozitivã a ei, de mai micã amploare, urmãrește în fapt “conectarea” celui încolțit la cerințele de siguranțã naționalã, astfel încât acesta sã simtã “sula în coaste” al angajatului SRI și sã-i ofere fãrã drept de apel orice informație solicitatã. Partea negativã a acestei prevederi indicã faptul cã, recurgând la acest procedeu de abordare frontalã, nu ne indicã altceva decât criza de autoritate cu care se confruntã în prezent Serviciul Român de Informații, atunci când aplicã aceastã mãsurã ultimativã de obținere a produsului mult râvnit, numit informație”, relevã sursa sub protecția anonimatului.

Antiterorismul, prioritate strategicã

Iminenta adoptare pe bãncile Parlamentului a noii legi de organizare și funcționare a SRI nu urmãrește decât sã pregãteascã terenul pentru promulgarea legii surori, a siguranței naționale, adoptatã în anul 1991 și consideratã în unele cercuri din structurile de conducere teritoriale ale SRI drept depãșitã din mai multe puncte de vedere. Astfel, sursele noastre din cadrul mediilor menționate indicã faptul cã, prin apariția noilor acte normative care sã ateste “guvernarea” SRI, se modificã substanțial prioritãțile organelor îndrituite a “pãstori” siguranța naționalã.

Pe primul plan, ca prioritate strategicã se aflã acțiunile subsumate luptei antiteroriste. Primul pas a și fost fãcut. Toate sediile din țarã ale unitãților teritoriale subordonate SRI au fost dotate încã din anul trecut cu sisteme ultrasofisticate, electronice pentru pazã și protecție, care sã împiedice orice premizã de atac terorist îndreptat împotriva personalului și instituțiilor deservente. Sumele alocate din bugetul siguranței naționale au fost mai mult decât generoase, sursele noastre indicând o cifrã de peste 40 miliarde lei. Subordonat aceluiași obiectiv antiterorist, au fost create unitãți speciale combatante, antrenate în condiții secrete ferite de ochii cetãțeanului de rând, dar care în fapt întrunesc atribuții similare cu cele îndeplinite de eficientele Unitãți Speciale de Luptã Antiteroristã-USLA, obediente fostului regim de dinainte de Revoluția din 1989.

Cu filajul pe corupți și separatiști

Tirul încrucișat al SRI va lua în colimator criminalitatea financiar-bancarã, marea evaziune și marea corupție, atât de prezente pe plaiul nostru mioritic. În acest context, SRI a cãpãtat atribuții de monitorizare “la sânge” a centrelor de putere – marii corupți și evazioniști, a afaceriștilor de mucava care gestioneazã abuziv resursele financiar bancare. “SRI are în vizor “vânarea” conturilor grase ale acestora, sursele de proveniențã a fondurilor, încrengãturi cu structurile mafiote ale economiei subterane, prin ale cãrei canale s-au scurs 25 la sutã din încasãrile de la bugetul statului”, confirmã surse din interior.

Și nu în ultimul rând, prin noile legi, Serviciul Român de Informații va penetra activitãțile subsumate regionalizãrii, federalizãrii, autonomism separatismului pe criterii entice, care datoritã amplorii câștigate în ultima

perioadã, au depãșit posibilitãțile de monitorizare și control a structurilor informative teritoriale ale SRI, cu preponderențã în județele din Transilvania, unde fenomenele se manifestã la cote alarmante. Deja atât de hulita Lege a minoritãților a început sã facã valuri în rândul structurilor decizionale ale SRI, care o considerã ca fiind o “concesie” fãcutã acelor grupuri de interese de propagandã antiromâneascã, atât de revigoratã în Ardeal.

Ionuț COMAN