John Sorensen și “Proiectul Enescu”

Pasiunea cu care John Sorensen vorbește despre cultura română, dublată de vastitatea cunoștințelor pe care le deține în acest domeniu sunt de-a dreptul impresionante. Prezent pe 13 aprilie la Târgu Mureș, pentru a conferenția la Universitatea “Petru Maior”, producătorul, regizorul, scriitorul și actorul Sorensen a vorbit pentru cititorii ZIARULUI de Mureș despre eforturile sale de promovare a culturii românești în SUA.

Rep: Domnule Sorensen, cu ce ocazie la Târgu Mureș?

John Sorensen: Am avut parte de o minunată ocazie, aceea de a fi invitat să prezint o lucrare la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, între 6 și 8 aprilie 2006, însă ambasada SUA a considerat că ar fi oportun să vorbesc publicului din mai multe universități. Pentru acest lucru mă bucur, deoarece sper să folosesc aceste experiențe în lucrarea mea.

Rep: Despre ce lucrare este vorba?

J.S.: În prezent lucrez la cartea “The Romanian Possible” (“România Posibilă”, n. red.), care are ca subiect investigațiile mele despre modul în care arta și cultura românească pot fi dezvăluite publicului american și lumii întregi.

Rep: La ce v-ați gândit atunci când ați ales acest titlu?

J.S.: Ideea titlului cărții mi-a venit de la cuvintele lui Mircea Eliade, potrivit căruia România este locul în care ceea ce este posibil este mai important decât ceea ce s-a întâmplat până acum. Această posibilitate menține viu spiritul țării.

Rep: Personal am fost surprins să constat cunoștințele pe care le aveți despre cultura română. În timpul conferinței ați amintit un mare număr de personalități din cultura noastră, poate multe dintre ele necunoscute chiar românilor; și ați făcut-o într-o română pronunțată impecabil.

J.S.: Pentru un străin este mai ușor să se inițieze într-o cultură străină. Și în statul în care m-am născut, Nebraska, majoritatea locuitorilor nu cunosc legendele și personalitățile istorice ale locului.

Rep: Numele dumneavoastră, Sorensen, este scandinav?

J.S.: Într-adevăr, originile tatălui meu sunt daneze.

Rep: Atunci ce v-a determinat să vă apropiați de cultura română și nu de cea daneză, sau de ce v-ați apropiat tocmai de cultura românească?

J.S.: Acestea nu sunt lucruri pe care le alegi. Așa a fost să fie. Să vă povestesc: totul a fost o fericită întâmplare. Fiind pasionat de muzică, am cumpărat un disc cu muzică tradițională indiană. Discul era o colaborare a sitaristului indian Ravi Shankar cu fostul elev al lui Enescu, Yehudi Menuhin, așa că una dintre piesele înregistrate era o prelucrare după “Sonata a treia pentru vioară” compusă de George Enescu. Așa am ajuns să fiu fascinat de George Enescu. Tocmai de aceea lucrez în prezent la “Proiectul Enescu”. Consider că americanii trebuie să cunoască și lucrurile pozitive despre România, nu doar știri care îți arată orfelinate și copii bolnavi de SIDA. Viața lui George Enescu a fost deosebit de interesantă, de aceea doresc să o împărtășesc publicului american, în anul 2006 fiind preconizat să difuzăm la WFMT Radio Network seria de emisiuni “Tales of Enescu” – “Povestirile lui Enescu”. Puțini sunt cei care cunosc viața acestui mare muzician, și pot spune că a avut o biografie fascinantă: născut într-o familie de țărani, a ajuns grație talentului său la Paris și la Viena, apoi a profesat în SUA. Legătura sa cu prințesa Cantacuzino, dragostea sa pentru țară sunt câteva dintre elementele distincte ale vieții sale. Iar anul acesta dorim să omagiem prin acțiunile noastre împlinirea a 125 de ani de la nașterea sa. De asemenea, la realizarea acestui eveniment contribuie colegi și prieteni cunoscuți ai lui Enescu, cum ar fi pianistul Lory Wallfisch și muzicianul indian Ravi Shankar.

Rep: Ce alte acțiuni mai plănuiți?

J.S.: În ceea ce privește studiul vieții și operei lui Enescu, contribuim la crearea unei “Alianțe Naționale Enescu” în Statele Unite. “Alianța Enescu” va fi rezultatul colaborării între patru entități organizaționale principale: Proiectul Enescu, Colecția George Enescu de Muzică Românească, din cadrul Central College, Pella, Iowa, Societatea Enescu din Statele Unite și instituțiile diplomatice ale României în Statele Unite, inclusiv Consulatul General al României din Chicago, Institutul Cultural Român din New York și Ambasada României la Washington. Astfel se va aduce un omagiu legăturii unice dintre România natală a lui Enescu și refugiul său creativ din Statele Unite. Cariera americană a lui Enescu a fost deosebit de importantă pentru el – deoarece America a fost singura țară din lume care, în opinia maestrului, i-a înțeles măiestria în mod corect. Așa cum spunea Enescu, “în Franța sunt considerat un violonist care și compune, în timp ce în Statele Unite sunt privit ca un compozitor care cântă și la vioară.”

Rep.: Ați amintit în timpul conferinței că sunteți un admirator al lui Bob Dylan și că iubiți muzica de jazz. Ce se știe peste ocean despre jazzul românesc?

J.S.: Nu se cunosc multe lucruri despre muzica românească. Eu personal am ascultat formația Phoenix și-mi plac albumele lor din anii ’70. De asemenea, ascult cu drag Maria Tănase și îmi place și muzica trupei “Zdob și Zdub”, care au pătruns de curând în SUA; ei sunt însă din Republica Moldova. Iar privind proiectul “Romaniana” ce a avut loc în 2004 timp de o lună de zile la New York Public Library, pot spune că publicul american prezent la activitățile desfășurate a fost destul de numeros. Atât la piesa lui Eugene Ionesco “Scaunele”, cât și la festivalul de filme românești (prezentate de Liviu Ciulei), la audițiile muzicale ale lui George Enescu sau la interpretările baladelor românești “Miorița” și “Meșterul Manole”, bineînțeles, în varianta englezească.

Rep: Pe când următoarea vizită în România și, de ce nu, în Târgu Mureș?

J.S.: Nu aș putea să vă spun. Data trecută am fost în luna septembrie, deci destul de recent. Și mi-aș dori tare mult să revin cât de curând, mai ales că am în proiect realizarea unui film despre România, film care să contribuie la prezentarea peste ocean a altei fețe a României. Și aici aș aminti din nou o idee aparținând scriitorului Mircea Eliade, care considera că lumea întreagă trebuie să ajungă să asocieze cuvintele “românesc” și “România” nu cu crizele politice și sociale, ci de operele lui Brâncuși și ale lui Enescu. Este ceea ce încerc și eu să realizez.

“Lumea întreagă trebuie să ajungă să asocieze cuvintele «românesc» și «România» nu de crizele politice și sociale, ci de operele lui Brâncuși și ale lui Enescu. Consider că americanii trebuie să cunoască și lucrurile pozitive despre România, nu doar știri care

îți arată orfelinate și copii bolnavi de SIDA”, John Sorensen

A consemnat Narcis MARTINIUC