Nu cred în reformă

A trecut aproape neobservată. Promulgarea Legilor Sănătății a fost o știre într-un colț, pe o coloană. Pentru prima oară înclin să îi dau dreptate lui Eugen Nicolăescu, care a sancționat lipsa generală de entuziasm a presei când legile Sănătății au trecut de Curtea Constituțională. Președintele le-a promulgat fără mare tam-tam, după ce a susținut, de la început, reforma unuia dintre liberalii pe care îi place ciudat de mult.

Cu toată susținerea de care beneficiază pachetul de legi, cu toate că Nicolăescu a câștigat în mare parte războiul cu liderul tip Băsescu al PSD, Sorin Oprescu, am dubii mari că reforma va reuși în următorii doi ani. Perioada este clar determinată de alegeri. O reformă reală în sănătate ar aduce un minus important pentru Alianță, în general, și PNL, în special. Și, de ce nu, pentru Băsescu.

Reforma adevărată în sănătate ar însemna ca fondurile luate pe șest din sistem, pentru a mări pensiile sau salariile dascălilor, să fie folosite exclusiv în sănătate. Iar pentru măsurile populiste nu ar mai rămâne bani. În plus, o reformă adevărată ar însemna reducerea substanțială a tuturor avantajelor asiguraților. Ar însemna că nu ar mai exista decât gratuități pentru urgențe și cazuri speciale. În rest, pentru orice serviciu medical, statul ar asigura doar 70 la sută din valoare. Aceasta este realitatea din Occident, nu este vreo noutate. Dar nimeni nu a îndrăznit până acum să afirme că sănatatea costă bani. Nici un minister, nici un partid. Sănătatea și mâncarea sunt elementele esențiale din viața unui român de rând. Și fiecare vrea să știe că va avea destui bani cât să fie sănătos și să aibă ce mânca.

Suntem prea aproape de alegerile din 2008 sau, de ce nu, de anticipate, pentru ca cineva să își riște fotoliile de la putere pentru a reforma cu adevărat un sistem. E de ajuns că o să crească prețul la țigări și că medicii vor fi scoși din rețeaua distribuției de medicamente. Așa că vor căuta alte modalități pentru a-și suplimenta veniturile, pentru că standardul de viață trebuie respectat. Mai ales că cel care le-a tăiat privilegiile este și un economist, lucru care îi doare pe majoritatea celor din sistemul sanitar, chiar dacă unii nu o vor recunoaște vreodată.

Nicolăescu a câștigat, într-adevăr, o bătălie foarte mare. Mai întâi fotoliul Sănătății, apoi posibilitatea de a reforma un minister vital, sprijinul politic al întregului Guvern, susținerea Curții Constituționale și apoi girul președintelui. Același președinte care îl critică pe unde poate pe primul ministru, dar îl susține tacit pe Nicolăescu. Și, mai mult decât atât, nu și-a pierdut capitalul de imagine, chiar dacă ziare importante l-au desființat în dese rânduri, în cadrul unui război financiar susținut de marii producători de medicamente.

Sunt absolut sigură că legile promulgate joi de președinte vor fi doar un început timid. Poate că unul bun, dar destul de neconvingător. Pentru că Nicolescu nu a spus clar, direct, pensionarilor că nu vor mai putea să se plimbe la medici gratuit sau să-și ia puținele medicamente complet gratuite. S-a legat de tutun, de medici, de farmaciști, chiar de sistemul de asigurări. Domenii în care se simte în largul său, economic vorbind. Dar a uitat de pensionari, care constituie un procent important din alegătorii care, o dată la patru ani așteaptă să le ofere cineva și lor un strop de demnitate și nu și-au pierdut speranța. Iar pentru ei mâncarea sau prețul la benzină reprezintă infinit mai puțin ca prețul la sănătate.

Corina ALBOTA