Ladislau Vasile Pop, omul care si-a depasit conditia
O ascensiune neobisnuita pentru un roman al acelor timpuri. Si totusi… Om cu alese calitati, jurist si om politic în acelasi timp, Ladislau Vasile Pop a reusit sa depaseasca barierele etnice ale timpului in care i-a fost data sa traiasca. A fost totodata una dintre figurile proeminente ale generatiei sale. Pregatit ca teolog si ca profesor de matematica, a urmat ulterior dreptul ajungând în cele din urma, la una din cele mai înalte demnitati ale timpului, cea de presedinte al Curtii Supreme de Justitie a Transilvaniei.Fiul preotului Anania Pop – Vasile Ladislau Pop – s-a nascut la 6 ianuarie 1819 în Berind. La terminarea claselor primare în 1830 s-a înscris la liceul din Cluj, iar la terminarea acestora în 1835, în acelasi oras s-a înscris la cursurile de drept pe care le-a finalizat în mod stralucit în 1838. A urmat apoi teologia la Blaj si la Viena. Din motive personale n-a mai intrat în rândurile clerului, ci a devenit pentru un timp destul de scurt profesor de mathematica si geometrie la Blaj. Între elevii sai s-au numarat I. Hodos, N.Popea, N. Gaetan si Alexandru Papiu Ilarian. A stat la Blaj doar trei ani, pentru ca în 1845, intrând în conflict cu episcopul unit Lemeny, si-a întrerupt cariera didactica consacrându-se definitiv avocaturii.
“Daniel Elek de Vargyas,
a fost un barbat luminat si foarte de treaba…”
Conflictul cu Lemeny ar fi putut sa-i fie fatal în cariera. În noiembrie 1845, cu teama de a nu fi acceptat tocmai datorita acestui conflict, Vasile Ladislau Pop s-a înscris cancelist la Tabla Regeasca din Târgu-Mures. Referitor la acest episod, Pop marturisea peste ani în scrierea autobiographica “Viata mea”, faptul ca presedintele institutiei, desi cunostea problemele pe care le-a avut, a dovedit fata de el multa întelegere si l-a acceptat: “Presedintele de atunci al Tablei, unitarianul Daniel Elek de Vargyas, a fost un barbat luminat si foarte de treaba… Daca nu m-ar fi acceptat nu stiu de ce m-as fi apucat”. Tot în acele timpuri, la Tabla Regeasca îsi mai faceau practica de cancelisti câteva zeci de români, printre care I. Macelariu, I. Oros, S. Porutiu, C. Secareanu, I. Bologa, Al. Papiu Ilarian, Avram Iancu si alte nume ilustre. În 1848 a devenit avocat si s-a stabilit la Reghin unde, în acelasi an s-a casatorit cu fiica unui comerciant din localitate. Într-un timp foarte scurt, 1848-1859, a ocupat succesiv patru functii: comisar districtual la Reteag, consilier la Judecatoria din Bistrita, consilier la Tribunalul de apel din Sibiu si apoi consilier la Judecatoria Superioara a Transilvaniei. Toate le-a onorat cu multa seriozitate si competenta facându-se imediat remarcat de superiori. În perioada cât a functionat la Sibiu a scris “Indreptariu în cauzele urbariale, compus pentru poporul român din Ardeal de un jurist practic”.
Un devotat al Casei imperiale de Habsburg infrunta
arsitocratia din Ardeal
Ascensiunea sa în acele timpuri a fost una fireasca, fiind determinata de modul cum îsi îndeplinea sarcinile de serviciu, dar si de credinta fata de Casa imperiala de Habsburg. Despre el, George Baritiu spunea : “…el a adus statului cele mai însemnate servicii…întrunea în inima sa o trinitate de sentimente: iubirea de patrie, de natiunea sa si devotamentul catre casa domnitoare…” În noiembrie 1859, Pop a fost numit consilier de sectiune în Ministerul de Justitie de la Viena, în decembrie 1860 consilier aulic la Cancelaria aulica a Transilvaniei, iar în noiembrie 1861 vicepresedinte al guvernului si Presedinte al Tribunalului Suprem al Transilvaniei. În august 1863 a acces spre o noua treapta în ierarhia statului austriac, cea de consilier intim de stat si deputat în senatul imperial. Functii foarte importante în cadrul imperiului, dar care nu l-au împiedicat, ci dimpotriva l-au ajutat sa se manifeste ca un luptator pentru cauza românilor. Pop vedea însa în Casa domnitoare de Habsburg singurul sprijin posibil în directia emanciparii românilor de sub dominatia maghiara. În anul în care se instaura dualismul austro-ungar, eveniment urmat de ample manifestari antidualism din partea românilor transilvaneni, Pop a fost numit Presedinte al Curtii Supreme a Transilvaniei. Referitor la momentul numirii în aceasta functie, Baritiu nota: “…Toata aristocratia Ardealului s-a luptat în contra numirii lui, asemenea si ministerul…daca ramâne Pop de presedinte trebuie sa-l sprijinim cu toate puterile si sa-l facem sa vorbeasca în numele poporului la guvern si la tron…”
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
