Departe de Europa
De o bună bucată de vreme sunt protagonist și martor uimit al unor atitudini și mentalități care ne împing mai degrabă spre zonele sălbatice ale Tibetului decât spre tânjita Europă. Ca realizator și semnatar al unei rubrici economice în Ziarul de Mureș, am cunoscut o serie de oameni: patroni, administratori de firme, directori sau simpli muncitori. De la fiecare am putut să învăț câte ceva. Fără îndoială, în ansamblu, tangențele cu acest domeniu mi-au fost și îmi sunt de folos, însă asta nu mă ajută să ignor gustul amar pe care mi-l lasă contactul cu un mod de gândire pe care îl înțeleg, dar pe care nu-l consider firesc, de bun simț sau sănătos.
Ca să fiu mai bine înțeles, ar fi bine să descriu conținutul rubricii de care aminteam mai sus. E vorba despre un interviu economic, o rubrică în care conducători de la diferite societăți comerciale ale județului au ocazia să prezinte activitatea firmei pe care o conduc. Pentru a nu crea confuzii, subiecții acestor interviuri află de la început că nu trebuie să plătească pentru pagina de ziar în care își prezintă societatea. Ați spune că e vorba de o ofertă pe care nici un patron n-ar putea-o refuza. Ei bine vă înșelați. E drept că majoritatea celor invitați la dialog acceptă provocarea fără nici o rezervă, însă nu sunt foarte puțini directorii care ezită, se codesc, și uneori chiar refuză să profite de acestă ocazie . Nu pentru că i-ar deranja persoana interlocutorului, ori că nu ar avea timp. Nicidecum. E vorba de altceva, care vine dintr-o zonă a gândirii ce ne trimite spre perioade istorice demult apuse, când omul avea încă multe probleme de socializare.
Unul dintre exemple, cel mai recent, este marea întrepindere COMAT. După ce în mai multe rânduri am amânat cu îngăduință întâlnirea cu unul dintre directorii societății, amânare motivată de ședințe, delegații și adunări generale, (ale celor de la COMAT, evident), săptămâna trecută am purtat un dialog de vreo 15 minute cu unul dintre cei care răspund de destinele firmei, timp în care respectivul domn a încercat să mă convingă că societatea la care lucrează nu are nevoie de o prezentare, că oricum cititorii ZIARULUI nu sunt potențiali clienți ai produselor comercializate de COMAT (cum a ajuns la această concluzie nu am habar) etc. “Eventual să ne trimiteți o listă cu întrebări și apoi vedem” a fost marea concesie făcută de directorul în cauză.
Trecând peste timpul pierdut și peste lipsa de eleganță a unei atitudini clare încă de la început, exemplul de mai sus dezvăluie o față hâdă a mentalităților prăfuite de vreme care încă mai marchează o economie în suferință. Pentru însănătoșirea ei, sper, din tot sufletul, că astfel de exemple vor fi tot mai puține.
de Florin MARCEL
