Lectia de chimie s-a mutat în farfurie

Dupa o noapte agitata, plina de cosmaruri, îmi beau cafeaua si încerc sa ma încurajez amintindu-mi bancuri cu copii sau macar infantile. Nu e un exercitiu inutil, e un mic antrenament pentru ziua cea mai lunga, de exemplu „Tata, de ce rosiile sunt galbene?â€- „Pentru ca sunt verziâ€.
Sper sa fiu bine înteles, îmi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu copilul meu, dar o zi împreuna presupune si activitati pentru care, teoretic, barbatii nu au fost programati, cum ar fi jocuri cu papusile sau pregatirea mesei. Acum, chiar si un tata speriat stie ca nu poti sa dai de mâncare copilului orice. Bun, dar ce manânca juniorul? În situatiile ideale, mâncarea este deja pregatita si nu trebuie decât sa urmezi instructiunile, de cele mai multe ori scrise, pentru ca nu întotdeauna se stie cine este cel neajutorat, copilul sau parintele. Lucrurile devin mult mai complicate, asa cum este si cazul nostru, când urmasul are deja o vârsta la care optiunile culinare au început sa i se cristalizeze. Din pacate, nu stiu prea bine cum, copiii au o înclinatie naturala de a-si dori cu disperare tot felul de alimente pe care specialistii în nutritie le trec la capitolul „Pentru dusmaniâ€. si mai misterios pentru mine este cum ajung ei sa guste asa ceva si va ramâne mister, deoarece singura încercare de a lamuri problema s-a încheiat rapid, dat fiind ca implica investigarea rudelor, iar mie razboaiele între clanuri îmi plac doar în filme.
 În momentul în care îmi spune ca îi este foame, respir adânc si îi spun ca avem ciorba de legume si piure de cartofi cu cârnat. Ma anunta ca vrea chipsuri si jeleuri si stiu ca urmeaza partea cea neagra a zilei. Negocierile sunt dure, se folosesc mai putine argumente si mai multe amenintari de ambele parti. Se ajunge la santaj. Comoara familiei a terminat clasa întâi, dar are mintea pe care generatia mea o poseda pe când primea buletinul de identitate, si, în plus, mult mai multe informatii. (La fel sunt si colegii de scoala, am stat destul de vorba cu alti parinti si au ajuns si ei la aceeasi concluzie.) Teoretic, sunt în dezavantaj, însa ma hotarasc sa abordez problema din alt unghi, deoarece am o experienta de viata si sunt calit în diferite lupte cum ar fi dialogurile conjugale care încep linistit cu „stii la ce m-am gândit eu, dragule?†si se termina cu usi trântite. Folosesc asta pentru a contraataca, din moment ce copilul întelege multe lucruri (poate chiar prea multe). Ca urmare, îl anunt ca daca vrea sa manânce sirop de glucoza, zahar, gelatina de porc, concentrat de suc de mere, corector de aciditate acid citric, agent de glazurare-ceara de carnauba, extract de morcov negru, extract tumeric, colorant –albastru stralucitor FCF si arome, plus eventuale urme de lapte si oua, întâi trebuie sa pape piure din cartofi cu carne de porc, slanina, sare, adaos proteic vegetal, condimente, amidon, conservant-nitrit de Na, K, stabilizator-polifosfat de Na, K, antioxidant-acid ascorbic, potentiator de gust-glutamat de Na, colorant natural-acid carminic. Se uita la mine cu îngrijorare si realizez ca, deocamdata, nu s-a hotarât pe cine sa sune, pe mami sau pe oamenii de la 112. Îi traduc rapid: daca vrei sa manânci jeleuri, întâi papi cârnat cu garnitura. Devine interesat de subiect si îmi dau seama ca am câstigat o mica batalie, mai ales ca a fost destul de socat sa afle ca jeleurile contin gelatina de porc. Renunt sa îi spun ca si în porc se gaseste din ce în ce mai putina carne, pentru ca vreau doar sa îi atrag atentia, nu sa îl transform într-un maniac care se hraneste doar cu papadii si grâu încoltit. Mâncam amândoi ciorba si cartofii, la desert-fructe si ne pregatim pentru partea a doua a zilei, în care jucaria preferata va fi tata. Adica eu. Sper doar sa nu ma întrebe din ce sunt facuti cremwurstii de pui sau ce este acel colorant –albastru stralucitor FCF.