Magna Carta baronilor PSD

Toată suflarea democratică a țării a căzut de acord în aceste zile că prioritară este bătălia pentru eradicarea pegrei pesediste. O bătălie care se anunță de lungă durată și cu importante întârzieri sau pierderi colaterale în domeniile reformei administrației, învățământului, culturii și justiției din România. De departe cea mai importantă piedică în calea democratizării țării și lansării acesteia pe traseul european o reprezintă odioșii baroni PSD. Aceștia sunt niște secături care storc la sânge vlaga poporului român. Ei nu au cultură, dar au diplome obținute pe ochi frumoși, în urma sponsorizărilor facultăților particulare; nu au scrupule, dar au pretenții să fie respectați ca oameni generoși în societate; nu au milă de semenii lor, dar participă de ochii lumii (afișând ghiuluri groase și unghii prost crescute la degetele mici cu care își scurmă orificiile) la acțiuni caritabile mediatizate. În schimb ei au averi de milioane de dolari acumulate pe căi mai puțin ortodoxe decât bisericile și mănăstirile pe care și le înalță pe raza feudelor lor. Bogătanii PSD se comportă pe întinsul latifundiilor lor, după cum îi duce capul. Cap pătrat de fost activist comunist care îi împinge numai la rele și blestemății. La recentele alegeri locale baronii și arendașii roșii PSD, cu trandafiri la butonieră și tricolor pe diagonală, au obținut cvasitotalitatea fotoliilor de primari ai orașelor și comunelor țării. În marile orașe însă poporul s-a mai luminat și a îndrăznit să opună rezistență. O rezistență care le-a făcut culoarea vineție la față cârmuitorilor așezați în scaunele domnești din Palatele Cotroceni și Victoria. Am remarcat că în toate orașele în care feseniștii lui Iliescu au tras ca la nuntă între 22 și 26 decembrie 1989 după “teroriștii” lui Ceaușescu, trageri coordonate de KGB, în urma cărora au murit mii de oameni nevinovați, candidații PSD au fost tratați cu dispreț de populație. De teama maselor, urmașul iliescean în dinastia social-democrată, Năstase, le-a promis imediat pensionarilor, muncitorilor și agricultorilor câte în cer și câte în stele. Că doar nu îl doare gura să promită fără acoperire triplări de pensii și salarii, când știe prea bine că până și ungurii proaspăt intrați în UE și aliniați la prețurile de piață occidentale vin să se aprovizioneze în județele transilvănene de graniță unde prețurile sunt accesibile. Între două tururi de scrutin, atenția electoratului a fost distrasă de funeraliile lui Ronald Reagan și promisiunile agenților FSB, sosiți la București, că Rusia este interesată mai mult decât Vadim de România Mare. Între timp Adișor și-a revenit din pumnii încasați de la opoziție și a pornit o intensă activitate de regrupare, în vederea trecerii la ofensivă. Baronii și-au desfăcut baierele pungilor de teama răzbunării maselor. Ei nu se căiesc pentru faptele lor abominabile. Marcați de rapacitate, abilitate, voința oarbă de stăpânire despotică a neamului românesc, ei au o frică animalică de înfrângere. Chiar dacă aroganța prințului moștenitor de la Palatul Victoria i-a costat, ei nu îl scot pe Adișor vinovat. Baronul local Dumitru Sechelariu se consideră trădat de băcăuanii, care pe vremuri îi pupau mâna și pe care zice el că i-a iubit, fără să își aducă aminte cât i-a jecmănit.
Regele roșu de la Cotroceni și prințul moștenitor Adișor, (tra)duși în eroare de sociologii școliți la Ștefan Gheorghiu, se așteptau la o victorie covârșitoare în alegerile locale, care să le asigure stăpânirea României în prima decadă a începutului de secol din mileniul III. Prin satele din Moldova, Dobrogea, Bărăgan și Oltenia slugile boierilor PSD, indoctrinate de propaganda social-democrată au început să boteze străzile cu numele stăpânitorilor. Dinastia iliesceană, născută în urma loviturii de stat din 22 decembrie 1989, se bazează din plin pe sprijinul baronilor roșii din teritoriu. Însă baronii PSD nu formează o clasă care apără principii social democrate colective. E vorba mai degrabă de o alianță între marea burghezie PSD din capitală și principalele orașe ale țării cu baronii din mediul rural. Chiar dacă are aceeași culoare politică, ea este o alianță instabilă ca toate cele încheiate între diverse corporații pesediste independente, fiecare fiind preocupat de avantajele lui particulare și mereu gata să trădeze cauza comună, de îndată ce interesul lui egoist de baron i-o cere. Întâlnim aici o trăsătură permanentă a fricțiunilor și atacurilor mai mult sau mai puțin voalate a baronilor din teritoriu împotriva regalității iliescene și a pupilului Adișor. Trăsătură sesizată corect doar de Ion Iliescu, care de orice poate fi acuzat, în afară de îmbogățire frauduloasă. Astfel se explică de ce nici un atac nu și-a atins țelul, chiar atunci când părea că baronul nemulțumit aduce în luptă voturi zdrobitoare. În fond anarhia și nemulțumirea baronilor PSD este pornită împotriva ordinii constituționale și a noii legislații financiare europene care nu le mai permite să își facă mendrele. Chiar dacă Iliescu se distanțează de revoltele baronilor și afirmă că după ce va prelua partidul îi va elimina din structurile de conducere ale acestuia, prințișorul social-democrat Adișor este considerat tăticul lor. După dușul rece din alegerile locale va urma în luna iulie o înțelegere pentru cele generale. Înțelegere la care baronii vor avea cel mai greu și ultimul cuvânt, în urma victoriilor din fiefurile personale. Ne amintim că în iulie 1215, baronii englezi au semnat cu regele celebra Magna Carta prin care acesta le oferea privilegii nobiliare de excepție, fiecare baron devenind stăpân absolut în feuda sa. Este de așteptat ca în iulie 2004 între baronii locali PSD și prințul Adișor să fie încheiată o înțelegere similară care să îi asigure acestuia succesiunea la Cotroceni. Privilegiile baronilor vor fi bătute în cuie social-democrate pe vecie, cu condiția ca aceștia să plătească din greu dările necesare campaniei electorale generale. O dată așezată coroana prezidențială pe creștet, Adișor poate pleca în cruciadă împotriva necredincioșilor din Irak.