Marcel Mândru, colectionarul de animale impaiate

Dupa cum se stie, taxidermia este arta împaierii pasarilor si a animalelor. Împaierea nu este un lucru asa usor pe cât pare, fiind nevoie sa se cunoasca constructia anatomica a fiecarui animal pentru a se reusi redarea formei naturale, precum si foarte multa rabdare si îndemânare. În judetul Mures, prea putine persoane sunt interesate de acest lucru, devenind nu doar la nivel de judet, o arta care cu pasi înceti dispare.

Iubitor al naturii

Am intrat în casa lui Marcel Mândru cu o nespusa dorinta de a descoperi si de a-mi povesti tainele acestei arte… L-am gasit în muzeul din Gurghiu de care se ocupa, era în plina activitate, în mijlocul actiunii si astfel l-am desprins pentru câteva clipe din lumea lui, din acest cerc care-l face oarecum diferit de cei din jurul lui. Marcel nu vorbeste prea mult, dar citesti pe fata lui o mândrie pentru ceea ce realizeaza. “Traiesc cu dorinta si cunoasterea acestei pasiuni, momentan sunt subinginer silvic”. Detine o colectie impresionanta de pasari si animale împaiate, de diferite dimensiuni, care mai de care mai frumoase.

S-a nascut în anul 1963, în Lapusna unde a stat pâna la sapte ani. “Mi-am facut gradinita în mijlocul naturii, printre minunatiile ei, printre animale si ciripit de pasarele”, a declarat cu zâmbetul pe buze Marcel Mândru. În 1982 a terminat Liceul Silvic din Gurghiu, iar din 1986 lucreaza în cadrul acestui Colegiu, unde este coordonatorul elevilor din anul terminal pentru lucrarea de competenta din domeniul pepiniere silvice, domeniul împaduririi, exploatarii lemnului si economia vânatului, totodata este si student în anul IV la Facultatea de Silvicultura din Cluj. “Îmi place sa cutreier ore întregi prin natura si asta de mic copil, am prins drag de la tatal meu. Prin clasa a opta, toata vacanta de iarna am petrecut-o în Sângeorgiu de Mures, la Fulop Andras care se ocupa cu împaiatul pasarilor. Aici, am învatat ce înseamna si cum se realizeaza acest lucru. Am ajuns bucuros acasa, aducând tatalui meu, lucrarile realizate de mine, o cioara si o cotofana, care pareau mai mult caricaturi decât pasari împaiate. Pentru a nu ma supara, tata mi-a pus lucrarile la vedere, dar cu timpul mi-am dat seama ca nu erau altceva decât lucrarile unui începator.” De aici a început totul, si-a procurat necesarul pentru a putea intra în actiune si astfel a ajuns sa realizeze aceste piese naturalizate care atunci când le priveste spune ca traieste cu o mai mare dorinta de munca. “Cred ca aceasta dorinta si placere de a da viata animalelor chiar si atunci când sufletul lor nu mai este, vine de la faptul ca îmi place sa traiesc în mijlocul naturii si sa caut tot ce este nou. Astfel încerc sa învat fiecare copil ce înseamna cu adevarat natura si de ce aceasta trebuie protejata. În acest sens, ca gestionar al corpului didactic, în timpul orelor de practica merg cu elevii la vânatoare, acestia participa de asemenea la actiuni de hranire a vânatului în perioada de iarna cu ghinda, fân, porumb, amplasam pe teren observatoare de vânatoare. Si pentru ca aceasta preocupare sa poata fi extinsa, daca timpul mi-ar fi permis, as fi vrut sa deschid un atelier pentru taxidermie si de ce nu, sa las mostenire cunostintele mele”, a declarat pentru Ziarul de Mures, Marcel Mândru.

Muzeul de acasa

Nevastuica a fost cel mai mic animal împaiat de Marcel Mândru iar cel mai mare a fost ursul. Marcel reuseste sa realizeze o astfel de lucrare la un fazan în aproximativ opt ore. Odata patruns în lumea în care traieste Mândru, în casa acestuia, esti total înconjurat de o multime de animale care la prima privire par cu totul si cu totul reale, ai impresia ca ai patruns în mijlocul naturii, mai este nevoie doar de un sursur de izvor si de ciripit de pasarele pentru ca peisajul sa fie complet. Nu a realizat o expozitie a colectiei, dar de cele mai multe ori, pe lânga faptul ca pastreza întreaga colectia de la muzeul din Gurghiu, profita de timpul liber si se refugiaza în locul unde pare sa se piarda de lume, continuându-si activitatea, de cele mai multe ori pentru prieteni…

Codruta POP