Uncategorized

Masacrele de la Sărmașu și Luduș

În urmă cu 60 de ani, în luna februarie 1945, pe baza unor rapoarte întocmite anterior de o Comisie de anchetă, o Comisie medico-legală a procedat la deshumarea cadavrelor din două gropi comune în punctul numit Suscut, din raza localității Cămărașu (Cluj), în apropiere de Sărmașu, comună din județul Mureș. În total au fost 126 de cadavre, din care 31 de bărbați adulți, 52 de femei adulte și 43 de copii până la vârsta de 15 ani. Toate aceste victime erau din localitatea Sărmașu. Cine erau acești nefericiți și care a fost vina lor?

În condițiile create de trecerea României de partea forțelor Națiunilor Unite, după 23 august 1944, armatele germane și ungare au trecut la o puternică ofensivă contra României pătrunzând în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30-60 de km, peste linia de frontieră existentă atunci. Unități ale armatei și jandarmeriei ungare au ocupat localitățile Sărmașu și Luduș, situate în apropierea frontierei, și care făceau atunci parte din județul Cluj-Turda. În localitatea Sărmașu existau la acea vreme 142 de evrei, iar în Luduș 575, localitățile fiind și centre de plasă.

Consfătuirea secretă de la Sărmașu

Sărmașu a fost ocupat pe data de 5 septembrie 1944, iar pe data de 7 septembrie 1944, a avut loc o consfătuire secretă, ce s-a ținut la locuința farmacistului Varga Iuliu, din localitate. Au luat parte Biro Jozef, ofițer în rezervă, care a fost instalat de autoritățile militare în funcția de prim-pretor al plășii Sărmașu, Betegy Sandor, Wakszman Karoly și Wakszman Elemer (tată și fiu), Bethlen Daniel, Kemeny Bela, Maitelely Istvan, Gall Jozsef, mari proprietari din zona respectivă. A doua zi, pe data de 8 septembrie 1944, a fost declanșată acțiunea de arestare și internare a tuturor evreilor din localitatea Sărmașu, într-un lagăr improvizat pe teritoriul localității. Pe data de 16 septembrie 1944, cpt. Lancz Laszlo, care se afla în localitatea Sărmășel, la 3 km de Sărmașu,

a transmis telefonic la compania de jandarmi din Sărmașu ordinul de a se trece la executarea evreilor. Ordinul a fost recepționat de către telefonista Elisabeta Păcală, de la oficiul telefonic Sărmașu, care mai târziu, după eliberarea localității, a făcut cunoscut acest act Comisiei de anchetă. În aceeași zi, de dimineață, 20 de evrei apți de muncă au fost duși de jandarmii unguri în hotarul localității Cămărașu, pe dealul numit Suscut, unde au fost obligați să sape două gropi mari. În după-amiaza aceleiași zile, cei 126 de evrei aflați în lagărul improvizat din Sărmașu, au fost îmbarcați în care cu tracțiune animală, duși la locul numit Suscut, iar în noaptea de 16/17 septembrie, au fost uciși de jandarmii și militarii unguri. Corpurile lor au fost apoi îngropate în cele două gropi comune săpate de dimineață, de cei 20 de evrei.

Evreice siluite și omorâte la Luduș

Aceleași trupe de ocupație ungare, au mai săvărșit un masacru și la Luduș, după ce au ajuns în această localitate începând încă din seara zilei de 5 septembrie 1944. S-a putut stabili, pe baza cercetărilor ulterioare, că între 5-13 septembrie, aceste trupe au împușcat alți 13 evrei, ale căror corpuri au putut fi identificate după eliberarea localității. Cei asasinați atunci la Luduș, au fost Polac Mihai, Polac Vilma și fiicele lor, Rozalia și Maria, Gluck Iosif și fiica lui Rozalia, Fred Mauriciu și Fred Ghizela. Surorile Haller Sarolta, Haller Fani și Haller Rozalia, împreună cu Maria Kopstein și Izrael Adelca au fost împușcate în pivnița locuinței familiei Haller, după ce au fost siluite. Două dintre aceste victime au fost asasinate în urma unui denunț făcut de Bartha Elisabeta din Luduș care, după eliberarea localității de către trupele române, a fost condamnată la 5 ani de închisoare.

Mare parte din vinovați s-au sustras arestării

În 1946, cazul masacrului de la Sărmașu a fost judecat de Tribunalul din Cluj, care a pronunțat următoarele sentințe : cpt. Lancz Laszlo, lt. Vecsey, slt. Halasz, slt. Fekete, plt.maj. Szabo, plt. Horvath Istvan și plt. Polgar au fost condamnați la moarte prin împușcare, iar soldatul de jandarmi Panczel Janos, participant la masacru, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Cetățeanul Soos Istvan din localitatea Sărmașu, membru al gărzii civile maghiare, unul dintre paznicii lagărului a fost condamnat la 5 ani temniță grea. Cercetările împotriva celor vinovați de masacrul de la Sărmașu și Luduș, dar și în cazul altor masacre comise de trupele de ocupație maghiare pe teritoriul Transilvaniei, au fost începute în anul 1945 și finalizate în 1946. Tribunalul Poporului din Cluj a judecat și condamnat atunci, 199 de persoane, dintre care 27 din județul Mureș, între care și cei 9 condamnați în cazul Sărmașu. Dacă identitatea celor vinovați precum și gradul lor de vinovăție, s-a putut stabili, numai o parte dintre ei au putut fi arestați. În condițiile create de sfârșitul războiului cea mai mare parte dintre aceștia s-au sustras arestării, reușind să-și piardă urma în lumea largă. Dar cu siguranță n-au reușit să se sustragă din fața propriei lor conștiințe.

Mesajul evreilor din Transilvania a ajuns la americani

În lunile premergătoare Conferinței de la Paris, prim-ministrul Ungariei, Nagy Ferenc, în fruntea unei numeroase delegații oficiale, a făcut un turneu de propagandă în Occident și în SUA, cu scopul evident de a îmbunătăți șansele Ungariei la Conferința ce urma să aibă loc, mai ales în problema Transilvaniei. În timp ce acesta se afla în Occident, importante documente privind cele întâmplate în Transilvania în perioada ocupației maghiare – inclusiv masacrul împotriva celor 126 de evrei de la Sărmașu și a celor 13 de la Luduș – au fost înmânate de dr. Kiraly Janos (președinte al Organizației Foștilor Evrei Deportați) prin intermediul lui Aurel Socol lui Iuliu Hațieganu. Această acțiune a fost mediată de Raul Șorban, cunoscut avocat al timpului și care, nu cu mult timp în urmă, a fost onorat de statul evreu cu titlul de “drept între popoare” pentru acțiunea sa de ajutorare a evreilor din Transilvania în perioada 1940-1944. Eminentul profesor dr. în medicină Iuliu Hațieganu de la Universitatea din Cluj, a reușit pe canale neoficiale să trimită plicul primit de el, astfel încât să ajungă la un cunoscut publicist american de la “Christian Science Monitor”, ziaristul Markham. Materialul a fost publicat în cele mai mari ziare din SUA, în timp ce primul-ministru al Ungariei se afla în SUA. Cererea sa de audiență la Casa Albă a fost refuzată. E de presupus că informațiile apărute în presa americană în acel moment au avut și ele rolul lor în acest refuz.

Plăcuța vrajbei din Sărmașu

Cei 126 de evrei asasinați de trupele maghiare în septembrie 1944, își dorm somnul de veci la Cămărașu, localitate aflată în raza județului Cluj, iar de mormintele lor și de micul monument se îngrijește Comunitatea Evreiască din acel județ. Localitatea Cămărașu se află situată lângă hotarul comunei Sărmașu, din județul Mureș, iar comunitatea de aici se simte, cum este și firesc, legată de cei care odihnesc acolo. Cei asasinați erau din Sărmașu, iar părinții sau bunicii celor de azi i-au cunoscut pe acei nefericiți. Cu toții știu de tragedia întâmplată în urmă cu 61 de ani. De aceea, probabil mulți dintre ei nu înțeleg de ce o plăcuță care să amintească de acea tragedie nu poate fi așezată pe casa farmacistului Varga Iuliu unde, în septembrie 1944, s-a luat hotărârea de arestare a acelor evrei nefericiți. Din 1997, s-a pus de mai multe ori problema instalării acelei plăcuțe în ședințele de consiliu, dar niciodată nu a întrunit majoritatea necesară. Consilierii sunt împărțiți, cei români susțin instalarea, cei maghiari nu, pentru că ei consideră mesajul nepotrivit. Primarul comunei Sărmașu, Grigore Mocean a spus: “Sunt doar de 7 luni primar. În legislatura 2000-2004, am fost viceprimar. Din 2000 încoace nu am cunoștință să se fi pus problema instalării acelei plăcuțe, ci doar în legislatura 1996-2000. Dacă se vor găsi suficienți susținători care să promoveze această propunere și să o susțină într-o ședință de consiliu, firesc că o vom dezbate și dacă va întruni voturile necesare o vom instala”. Sauber Bernath, președintele Comunității Evreiești din Târgu Mureș : “Nu știam de acea inițiativă privind instalarea plăcuței pe casa din Sărmașu. Ne vom documenta, o vom studia și după ce o vom analiza temeinic, o vom susține”. Până una alta, o inscripție realizată deja, zace aruncată undeva, în ideea – gândesc probabil unii – că timpul le rezolvă pe toate. Se înșeală : rămâne memoria colectivă care nu uită. Iar adevărul spus până la capăt – spunea scriitorul Romulus Rusan – reprezintă prin el însuși un act de toleranță.

Nicolae BALINT

Lista condamnaților din județul Mureș (Extras din lista cu cele 199 de persoane condamnate potrivit răspunderilor personale ale tuturor participanților la acțiuni împotriva populației evreiești din nord-vestul Transilvaniei, în timpul ocupației ungare, în perioada anilor 1940-1944) :

Subprefecți de județe:

dr. Marton Zsigmond, cetățean maghiar, subprefect al județului Mureș, condamnat la închisoare pe viață, în contumacie;

Primari:

dr. Majay Ferencz, cetățean român de naționalitate maghiară, primar al municipiului Târgu Mureș, condamnat la 20 de ani închisoare, în contumacie ;

dr. Schmidt Emeric, cetățean român de naționalitate germană, primar al orașului Reghin, , condamnat la 10 ani închisoare, acuzatul prezent la proces ;

Ofițeri de jandarmi și de poliție:

col. dr. Pap Janos, cetățean maghiar, comandant al circumscripției de jandarmi

nr. X, cu reședința în Târgu Mureș, condamnat la moarte, în contumacie ;

col. Zalantai Janos, cetățean maghiar, comandant al legiunii de jandarmi Mureș, condamnat la moarte, în contumacie ;

lt. de jandarmi Szentpali G. Kalman, cetățean maghiar, comandant al sectorului de jandarmi Reghin, condamnat la 20 de ani muncă silnică, în contumacie ;

dr. Bedo Geza, cetățean maghiar, chestor-șef al Poliției de Stat Ungare Târgu Mureș, condamnat la moarte, în contumacie ;

Dudas Janos, cetățean maghiar, șeful Poliției de Stat Ungare Reghin, condamnat la muncă silnică pe viață, în contumacie ;

Militari din armata ungară:

general de corp de armată Kozma Istvan, cetățean maghiar, comandant al garnizoanei Târgu Mureș, condamnat la închisoare pe viață, în contumacie ;

col. Kormeny Geza, cetățean maghiar, comandant al administrației militare a municipiului Târgu Mureș, condamnat la muncă silnică pe viață, în contumacie ;

maior Komaromy Geza, cetățean maghiar, comandant al administrației militare a orașului Reghin, condamnat la 25 de ani închisoare, în contumacie ;

Funcționari de stat și particulari:

dr. Henner Ferenc, cetățean maghiar, prim-notar la Primăria municipiului Târgu Mureș, condamnat la 12 ani închisoare, în contumacie ;

dr. Javor Erno, cetățean maghiar, prim-notar la Prefectura județului Mureș, condamnat la 12 ani închisoare ;

Cerdacsics Jeno, cetățean maghiar, consilier la Primăria orașului Reghin, condamnat la 10 ani închisoare, în contumacie ;

Kugler Gyorgy, cetățean român de naționalitate maghiară din Reghin, funcționar particular, condamnat la 15 ani închisoare, prezent la proces ;

Denunțători și provocatori :

Lax Jozef, cetățean român de naționalitate evreu, bijutier în municipiul Târgu Mureș, denunțător, condamnat la 3 ani închisoare, acuzatul prezent la proces ;

Militari germani SS și Gestapo:

– maior Schroder, prenume necunoscut, cetățean german din formațiunile SS, șef al secției Gestapo, din Târgu Mureș, ca trupă de ocupație în anul 1944, condamnat la moarte, în contumacie ;

Datele fac parte din hotărârile originale ale Tribunalului Poporului și ale Curții de Apel Cluj (sentința nr. 8 din 31.05.1946)

1. “Pe la orele 2 după miezul nopții, am văzut cum evreii au fost ridicați și duși pe coasta dealului spre felinar. Am auzit atunci multă larmă și vaiete între evrei. La vreo jumătate de oră după ce evreii au ajuns sus, am auzit împușcături de mitralieră. Speriat, mi-am pus nevasta și copii la adăpost și m-am ascuns în porumbiște la vreo două sute de metri de locul unde se împușca. Era noapte și nu am putut vedea nimic, dar am auzit vaietele și țipetele victimelor. Un geamăt de băiat tânăr s-a auzit mai mult decât toate. După ce a încetat și acesta, s-au oprit și împușcăturile…” (Ioan Moceanu, comuna Cămărașu, județul Cluj, unul din martorii audiați la anchetă)

2, “…tot ce am trăit, văzut, simțit și auzit în acei patru ani de urgie nu pot sta alături de ceea ce am văzut la Sărmașu. Am pipăit cele 126 de cadavre…Am văzut copii de 5, de 3 și de 1 an, neatinși de gloanțe care au fost și ei azvârliți și îngropați de vii. Am văzut soț și soție încleștați într-o ultimă îmbrățișare și am văzut un tată cu mâinile crispate strângându-și în brațe copilul de un an…” (dr. Matatias Carp, președintele Federației Uniunilor de Comunități Evreiești din România, delegat oficial ca membru al comisiei de cercetare a masacrului de la Sărmașu și de exhumare a victimelor)

3. “Primul strat de cadavre era alcătuit aproape numai din copii. Erau unii mititei de tot, să fi avut 2 sau 3 anișori. Cei mai vârstnici dintre ei nu treceau de 15 ani. La câțiva s-au putut constata orificiile de pătrundere a gloanțelor ucigătoare, la alții s-au putut găsi țesutele sfărâmate, (probabil cu patul armei, n.n.) iar la unul ambele picioare sfărâmate. Dar au fost copii la care, căutându-se cu multă grijă, nu s-a găsit nici un semn exterior care să indice cauza morții. Este de presupus că au fost îngropați de vii…” (dr. Emil Mora, medic de medicină legală, unul dintre cei care au participat la deshumarea cadravelor)

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close