Medjugorie, dosarul unei mistificări (III)

La un sfert de secol după ce a devenit unul dintre cele mai faimoase centre de pelerinaj din întreaga lume, Medjugorie a ajuns un spațiu al “schismei, dezordinii religioase, neascultării și activității anti-ecleziastice”. Caracterizarea, care aparține lui Ratko Peric, episcopul romano-catolic al așezării bosniace, pune într-o lumină sumbră Medjugorie, considerat de milioane de persoane locul ales de Dumnezeu pentru a transmite mesaje întregii omenirii prin intermediul Fecioarei Maria. În realitate, evenimentele au demonstrat că fenomenul Medjugorie face parte din tendința lumii contemporane de a îmbrățișa apostazia generală, proces cauzat de slăbirea discernământului duhovnicesc.

Aminteam în numele anterioare că proliferarea fenomenului Medjugorie nu ar fi fost posibilă fără duplicitatea oficialilor de la Vatican care, în dorința de valorifica valul de fervoare oarbă a maselor de pelerini, au ignorat sau minimalizat semnalele de avertisment trimise de episcopii catolici din zona Mostar și din fosta Iugoslavie. Primul înalt ierah care a transmis un mesaj ambiguu în legătură cu Medjugorie a fost însuși cardinalul Ratzinger, actualul Papă Benedict al XVI-lea, care în anii ’80 deținea funcția de președinte al Congregației pentru Doctrina Credinței.

În urma cercetărilor făcute în parohia aflată sub jurisdicția sa, episcopul Pavao Zanic i-a înmânat lui Ratzinger, în aprilie 1986, un raport negativ despre aparițiile de la Medjugorie. Trei săptămâni mai târziu, în luna mai, cardinalul Ratzinger a dizolvat comisia episcopului Zanic și a ordonat Conferinței Episcopilor Iugoslavi să înființeze una nouă. Ratzinger nu a oferit nici o explicație pentru acțiunea sa, fără precedent în istoria Vaticanului, Sfântul Scaun lăsând întotdeauna în grija epicopului locului investigațiile de acest gen.

Verdict negativ

O primă reacție a Conferinței Episcopilor Iugoslavi s-a înregistrat în luna ianuarie 1987, când cardinalul Franjo Kuharic a declarat că “nu este permisă organizarea de pelerinaje sau alte manifestări motivate de caracterul supranatural care ar putea fi atribuit evenimentelor de la Medjugorie”. Au urmat trei ani de cercetări asidue, timp în care membrii noi comisii, formată din profesori de teologie și medici, au adunat și studiat mii de interviuri, jurnale, scrisori și documente. Rezultatul anchetei, păstrat secret de Vatican, a fost publicat de agenția de știri italiană ASCA la 2 ianuarie 1991. Cu 19 voturi pentru și o singură abținere, verdictul comisiei – “non constat de supernaturalitate”-, a reiterat concluziile episcopului Zanic, afirmând că, după aproape zece ani de presupuse apariții la Medjugorie, “nu se poate afirma că este vorba de apariții supranaturale sau de revelații”. Cu toate acestea, președintele Conferinței Episcopilor Iugoslavi, cardinalul Kuharic, a lăsat să se înțeleagă că nu se opune pelerinajelor făcute la Medjugorie, cu condiția ca venerarea Maicii Domnului să fie făcută în conformitate cu învățăturile și credința Bisericii Catolice. Ambiguitatea lui Kuharic, ca și lipsa unei luări de poziție oficiale din partea Vaticanului, au dat naștere unei situații paradoxale: milioane de pelerini din toată lumea au continuat să vină la Medjugorie pentru a se închina într-un loc considerat de episcopii autohtoni lipsit de sacralitate.

Ambiguitatea Vaticanului

Absurditatea acestei situații a fost sesizată de numeroși episcopi din afara spațiului iugoslav, care au cerut Sfântului Scaun să-și exprime un punct de vedere fără echivoc. Astfel, în februarie 1996, episcopul francez de Langres, Leon Taverdet, a trimis mai multe scrisori Congregației pentru Doctrina Credinței, întrebând-o care este poziția Vaticanului față de Medjugorie și dacă este autorizat pelerinajul în localitatea bosniacă.

Răspunsul dat la 23 martie, 1996, prin vocea secretarului Congregației, Arhiepiscopul Tarcisio Bertone, s-a încadrat în aceași notă de ambiguitate generală întreținută de Vatican. După ce a reamintit concluzia negativă a Conferinței Episcopilor Iugoslavi, Bertone a adăugat totuși că “numeroasele grupuri de credincioși veniți din diferite părți ale lumii la Medjugorie necesită atenția și grija pastorală a episcopului diecezei și a altor episcopi, astfel că tot ce are legătură cu o devoțiune sănătoasă față de Fecioara Maria să fie încurajat în conformitate cu învățăturile Bisericii”. Arhiepiscopul a recomandat Comisiei episcopilor iugoslavi să continue investigarea evenimentelor de la Medjugorie și a încheiat scrisoarea spunând că “organizarea de pelerinaje oficiale la Medjugorie, subînțeles ca un loc al unor autentice apariții Mariane, nu este permisă la nivel de dieceză sau de parohie, pentru că acest lucru ar fi în contradicție cu ceea ce episcopii fostei Iugoslavii au afirmat în declarația lor din 1991.”

Cum mulți dintre credincioși catolici au interpretat ultimă frază a comunicatului lui Bertone în sensul – “Dacă mergi la Medjugorje, ești în neascultare”, Vaticanul a reacționat rapid, menținând confuzia în legătură cu statutul aparițiilor din localitatea bosniacă. În declarația publicată la 21 august, 1996, purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls, a precizat că, “citind ceea ce a scris arhiepiscopul Bertone, cineva poate avea impresia că de acum înainte totul este interzis, că nu există nici o posibilitate pentru catolici să călătorească la Medjugorie. În realitate, nimic nu s-a schimbat, nimic nou nu a fost spus. Problema este că dacă organizezi sistematic pelerinaje, cu ajutorul episcopului și al bisericii, confirmi canonic faptele de la Medjugorie. Acest lucru este diferit de grupurile care merg împreună cu un preot pentru a se mărturisi acolo.” Navarro-Valls și-a încheiat intervenția spunând: “Am fost îngrijorat de faptul că spusele Arhiepiscopului Bertone ar putea fi interpretate într-un mod prea restrictiv. Se opune Biserica sau Vaticanul vizitării Medjugorie de către catolici? Nu. Nu le poți spune oamenilor că nu pot să meargă acolo în afară de cazul că se dovedește că fenomenul este fals. Acest lucru nu s-a spus. Prin urmare, oricine dorește să meargă acolo, se poate duce”.

În numele Papei

Unda verde dată de Vatican a avut drept consecință transformarea orășelului Medjugorie într-unul din cele mai aglomerate locuri de pelerinaj în lume. În 25 de ani, localitatea a fost vizitată de peste 20 de milioane de oameni, printre care mii de cardinali și episcopi catolici și sute de mii de preoți romano-catolici. La amplificarea aurei mistice a așezării a contribuit și percepția marelui public potrivit căreia Papa Ioan Paul al II-lea ar avea o atitudinee îngăduitoare față de Medjugorie, percepție alimentată de numeroși ierarhi catolici. Astfel, episcopul Paul Hnilica a afirmat că, în timpul unei întâlniri cu suveranul pontif, acesta i-ar fi spus: “Dacă n-aș fi fost Papa, aș fi vizitat deja Medjugorie”. La rândul său, cardinalul Gordon Gray a afirmat că decizia Papei Ioan Paul al II-lea de a declara 1987 an Marian a fost inspirată de Medjugorie. Potrivit arhiepiscopului Felipe Santiago Benitez, Papa i-ar fi zis în octombrie 1994:”Permite orice are legătură cu Medjugorie.”

Una din cele mai categorice mărturii despre poziția favorabilă a Papei Ioan Paul al II-lea față de Medjugorie aparține episcopului sud-coreean Kim Nam Soo. Într-un interviu publicat în 11 noiembrie în săptămânalul “Știri Catolice”, Kim a povestit cum a decurs audiența papală la care a participat împreună cu alți șase episcopi: “Am adresat cuvinte de laudă Papei în legătură cu schimbările produse în Europa de Est. Papa a replicat, zâmbind, că nu a făcut prea multe, și că mai degrabă a fost lucrarea providenței, îndeplinită în acord cu promisiunea Fecioarei de la Fatima… El a folosit, deasemenea, exemplul aparițiilor Fecioarei în Medjugorie și a comentat cât de minunat este faptul că, în ciuda opoziției unor episcopi, mulți oameni vizitează locul și sunt convertiți de grația divină.” În fața acestei avalanșe de declarații pro-Medjugorie, precizarea făcută la 22 iulie 1998 de cardinalul Raztinger a trecut aproape neobservată: “Singurul lucru pe care îl pot spune referitor la afirmațiile despre Medjugorie atribuite Sfântului Părinte și mie este că sunt născociri totale.”

Nici până astăzi Vaticanul nu a luat o poziție oficială clară față de evenimentele de la Medjugorie, iar rezultatele acestei abordări ambigue aveau să fie dovedite, printre altele, de comportamentul rebel al comunității franciscane din parohia localității bosniace, despre care vom vorbi în numărul viitor.

Declarații pro-Medjugorie

Daniele Ferrari, episcop de Chiavara, Italia:”Trebuie să facem tot posibilul ca fiecare să citească și să trăiască mesajul trimis de Fecioară prin intermediul vizionarilor”.

Raul Scarone, episcop de Uruguay: “Pentru mine este un dar să stau aici două zile. Aveți în această parohie un mare dar numit Maria”

Adalbert Hdzana, episcop de Camerun: “Ceea ce văd aici este o prelungire a Fatimei.”

Packiam Arokiaswamy, arhiepiscop al Indiei: “O serie de miracole au avut loc în Medjugorie grație Doamnei Noastre – Gospa: vindecări ale trupului, convertirea unor mari păcătoși”.

Christoph Schonborn, cardinal austriac: “50 la sută din studenții de teologie din dieceza mea au decis să devină preoți datorită Medjugorie, care a fost locul convertirii lor.”

Cardinal Frantisek Tomásek, cardinal ceh: “Sunt profund recunoscător lui Dumnezeu pentru Medjugorie. Cât de bucuros aș merge acolo.”

Tarcisio Bertone, secretarul Congregației pentru Doctrina Credinței: “Pelerinajele private trebuie însoțite. Medjugorie trebuie privit ca un sanctuar, ca un loc de cult marian la fel ca cel din Czenstochowa.”

Urs von Balthasar, teolog romano-catolic: “Nu mă îndoiesc că ceea ce se întâmplă la Medjugorie vine cu adevărat de la Dumnezeu.”

Ioan BUTIURCÄ‚