Meseria de medic, o artă

Doctorul Dumitru Cușnir, șeful Secției de Boli Interne al Spitalului Orășenesc Luduș, s-a născut în Basarabia. A absolvit Școala de Medicină din Chișinău în 1979, iar în 1987 a obținut licența de la Institutul de Medicină din Chișinău. Basarabeanul este de părere că sistemul sanitar din România este cu mult mai evoluat față de cel din Moldova.

* Reporter: Ce v-a determinat să urmați cariera de medic, și dacă au fost profesori care v-au inspirat în aprofundarea tainelor medicinii?

Dumitru Cușnir: Am ales să urmez o carieră în medicină, pentru că părinții mei m-au pregătit o viață întreagă. Viața din Moldova pe vremea aceea era destul de dificilă, oamenii nu aveau medicamente și instrumente medicale cu care să se trateze. M-a îndemnat până la urmă firea umană a propriei persoane. Am depus un jurământ și trebuie să-l respect. Și îmi place ceea ce fac. Viața omului depinde de foarte multe ori de profesionalism și responsabilitate. Cred că astea sunt cele două calități pe care un medic trebuie să le aibă. Pentru mine, munca de doctor este a doua responsbilitate.

* Rep.: Vă aduceți aminte de primul profesor care v-a îndrumat la prima practică?

D.C. Pot spune că am avut profesori de excepție, cu studii de doctorat în științele medicinei la San Petersburg. Bocikareov, Mulin, Zorki, iar un nume sonor din Moldova, care a fost prorectorul Institutului de Medicină la Chișinău.

* Rep.: Care a fost cea mai frumoasă amintire din viața studențească?

D.C. Tinerețea, în primul rând, a fost cea mai frumosă amintire. Învățam mai mult, dar cântam la taraf. Era o pasiune de-a mea. Nu știu dacă ați auzit de Bivol Anatol, și frații Bivol. Cântăreți de excepție în lumea muzicii populare din Chișinău.

* Rep.: Luduș sau Chișinău?

D.C.: Mai bine la Luduș. M-am obișnuit aici. Mi-am întemeiat o familie frumoasă, soția mea este medic ginecolog, am o fată, studentă în anul II la Unversitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș. Mi-am stabilit cetățenia în România în anul 1990. După revoluție foarte mulți medici au plecat la Târnăveni, la Sighișoara, Târgu-Mureș și București. Noi eram mai tineri, iar după căderea Uniunii Sovietice, au existat foarte mulți absolvenți de medicină, care nu au avut ce face. Majoritatea au preferat să vină în România.

* Rep.: Care este diferența dintre sistemul sanitar din România și Moldova?

D.C.:Prima oară când am venit la Luduș am avut o impresie foarte bună, față de Moldova, unde nu găseai în perioada 90 niciun medicament. Însă, dacă ajungem la ce se întâplă cu reforma sanitară, cred că devine puțin mai dificil. Îmi place să ajut oamenii. Îi tratez cu mare drag. Dar condițiile în care lucrăm nu prea corespund cu standardele europene. Și asta pentru că lucrăm un singur medic pe secție, la 50 de paturi. Zona în care este plasată clădirea spitalului, unde mai simți câte-o trepidație, e chiar înfiorător pentru pacienții din saloane. Mergeți și întrebați-i.

* Rep.: Aveți vreo dorință pe plan profesional?

D.C.: Singura mea dorință este să ajut oamenii să se însănătoșească grabnic. Mă pot mândri la ora actuală că am salvat multe vieți omenești. Aș vrea să transmit copiilor meseria de doctor, pentru că este o nevoie în România.

Alexandru L. KRISTOF