Asul aviatiei austro-ungare la Reghin

A fost comparat cu celebrul pilot german Manfred von Richthofen, pe care dealtfel si

l-a ales ca model. Asul aviatiei austro-ungare Godwin von Brumowski a luptat in Primul Razboi Mondial fiindu-i omologate 40 de victorii. S-a adaptat greu noilor realitati de dupa prima mare conflagratie. A revenit pentru foarte scurt timp la Reghin si a incercat sa exploateze – dar fara prea mult succes – o ferma din Transilvania. Casatorit in timpul razboiului cu o unguroaica din Reghin, cu care a avut doi copii, a divortat cativa ani mai tarziu. La mijlocul deceniului trei al secolului trecut, Brumowski s-a stabilit definitiv la Viena revenind la prima sa mare dragoste: aviatia.

Aviatia austro-ungara a fost organizata dupa modelul celei germane, iar o serie de piloti militari ai acesteia au beneficiat de instructaje realizate alaturi de instructori militari germani. A fost si cazul lui Godwin von Brumowski. Desi inceputurile au fost timide si in cadrul aviatiei germane, aceasta arma s-a bucurat de o foarte mare atentie din partea conducatorilor ei. Inceputurile au fost facute de “Serviciul Aerian a Armatei Imperiale Germane” – predecesorul Luftwaffe – institutie fondata în 1910.

Richthofen, modelul

lui Godwin von Brumowski

Manfred von Richthofen, supranumit “Baronul Rosu” – dupa culoarea rosie in care isi va vopsi la un moment dat unul din avioanele sale preferate – s-a nascut la 2 mai 1892, la Kleinburg, in Silezia, intr-o familie nobiliara prusaca. A urmat scoala militara si a fost incadrat intr-un regiment de cavalerie. La inceperea Primului Razboi Mondial, in iulie 1914, von Richthofen a efectuat operatiuni de cercetare, atat pe frontul de Vest, cat si pe cel de Est. Transferat ulterior, la cererea sa, in cadrul Serviciul Aerian, incepand din mai 1915 si pana in august 1915, i s-au incredintat doar zboruri de recunoastere deasupra frontului de Est. Transferat din nou in martie 1916 pe frontul Champagne – unde a inregistrat si prima sa victorie asupra unui pilot francez pe care l-a doborat – Richthofen a fost incadrat in escadrila Kampfgeschwader 2, zburand pe un aparat Albatros B.II. Zburand pe un Fokker Dr. I triplan, avion a carui caracteristica – trei aripi paralele – avea sa-i aduca celebritatea, von Richthofen l-a vopsit intr-un rosu aprins realizand cu el cele mai multe victorii din scurta sa viata terminata inainte de a implini 26 de ani. In 1917, dupa cea de-a 16-a victorie, Richthofen a primit cea mai inalta distinctie militara germana, medalia Pour le Merite. Tot atunci a fost inaintat la gradul de comandor al escadrilei Jasta 11, din care faceau parte o serie intreaga de asi ai aerului german, multi dintre ei fiind antrenati chiar de von Richthofen.

Acum 90 de ani:

“Kaputt!” (“S-a sfarsit!”)

La nici 25 de ani, in luna aprilie 1917, Richthofen a doborat doar intr-o singura luna 22 de avioane ale Antantei. De aici incolo a inceput legenda. Pe 21 aprilie 1918, in timp ce urmarea un aparat Sopwith Camel, Richthofen – pilotul cu peste 80 de victorii la activ – a fost interceptat si lovit din spate de un alt Camel, condus de capitanul Arthur Brown. Ranit, von Richthofen a continuat sa zboare si apoi a reusit sa faca o aterizare perfecta, langa satul Vaux-sur-Somme, intr-un sector controlat de Fortele Aeriene Australiene. Potrivit martorilor oculari, inainte de a muri, Richthofen care mai respira inca dupa ce a aterizat, ar fi spus, calm, lucid, dar ferm si impacat cu soarta sa: “kaputt” (“s-a sfarsit”), dupa care a inchis ochii pentru totdeauna. Admirat si temut atat de camarazii de arme, cat si de adversari, von Richthofen s-a bucurat atat in timpul vietii, dar mai ales dupa moarte de un adevarat cult, comparabil doar cu cel al feldmaresalul Erwin von Rommel.

Brumowski,

artileristul devenit aviator

Nascut la data de 26 iulie 1889, la Wadowitz, in Polonia, Brumowski a absolvit in 1910 Academia Tehnica Militara de la Modling. La inceperea razboiului, a participat ca ofiter de artilerie la primele operatiuni ale armatei austro-ungare. In iulie 1915, la cererea sa, a fost mutat la fortele aeriene, in cadrul unitatii “Flick 1” de la Cernauti, iar in martie 1917 a preluat comanda unei unitati de elita a aviatiei, “Flick 41 J”. Aceasta a fost prima unitate de aviatie de vanatoare a armatei austro-ungare. Avandu-l drept model pe celebrul “Baron Rosu” si zburand pe un Albatros D3, Godwin von Brumowski a doborat intre 9 octombrie 1917-iunie 1918, un numar de 14 avioane. Unitatea de aviatie pe care o conducea era usor de recunoscut dupa fuselajul pe care era pictat un craniu alb pe un fond negru. Era de fapt o moda la acea vreme ca pilotii sa-si aleaga un semn de recunoastere puternic personalizat. In octombrie 1918, Brumowski a primit comanda tuturor escadroanelor de aviatie austro-ungare de la Isonzo. La sfarsitul razboiului, Brumowski a fost pilotul austro-ungar cu cele mai multe aparate doborate, 40 la numar, fiind considerat un adevarat erou, dar in acelasit timp si un as al aviatiei austro-ungare.

De la Reghin la Viena

Casatorit in timpul razboiului cu Elteto Baba, o unguroaica din Reghin cu care a avut doi copii, dupa razboi, Brumowski a revenit pentru scurt timp in acest oras. Incerca sa se adapteze la noile conditii create de sfarsitul Primului Razboi Mondial, intr-un imperiu dezmembrat si pe ruinele caruia aparusera statele nationale. Aviatorul deblocat nu reusea sa se adpateze, iar acest lucru a fost demonstrat si de insuccesul in administrarea unei ferme din Transilvania. Traia drama personala a miilor de ofiteri germani si austro-ungari crescuti intr-un anume spirit, cel al maretiei imperiale, si care vor alimenta cu dramele si resentimentele lor miscarile de extrema dreapta ce vor lua nastere in Europa interbelica. A parasit Transilvania si s-a stabilit la Viena, iar in 1935, din ordin guvernamental a preluat comanda Scolii austriece de aviatie din Langendebarn. Un an mai tarziu, pe data de 3 iunie 1936, in timpul unei demonstratii aviatice la Schipol, langa Amsterdam, a murit intr-un tragic accident de aviatie. A fost ingropat in cimitirul eroilor din Viena, unde i s-a ridicat un monument, iar Scoala de aviatie din Langendebarn ii poarta si azi numele. De onoare si comemorari se bucura insa si azi.

In loc de concluzii

Intr-un articol publicat de dr. Valeriu Avram luam cunostinta de destinul nefericit al unui pilot roman, Vasile Niculescu, pilot care se remarcase atat pe campurile de lupta ale Primului Razboi Mondial, dar si ulterior. Dupa razboi cazuse prizonier la bolsevici in timpul unei misiuni de recunoastere, dar fusese eliberat dupa aproape un an de captivitate. Vasile Niculescu a mai lucrat un timp in armata – fusese trecut la armata de uscat – pentru ca ulterior sa treaca in rezerva sfarsind in cele din urma intr-un trist si nemeritat anonimat, la 24 aprilie 1981. Vasile Niculescu, alaturi de cpt. Victor Precup, au fost cei care au trecut Carpatii in zbor, pe data de 23 noiembrie 1918, la o inaltime de 2600 de metri, ducand de la Bacau la Blaj documente ale guvernului regal roman autoritatilor romane din Transilvania, organizatoare ale momentului 1 decembrie 1918. Dupa ce a parasit haina militara, Vasile Niculescu a trait pâna aproape de 90 ani, practicând meseria de ceasornicar. Gandindu-ma la Richthofen si Brumowski, n-am putut sa nu remarc cu amaraciune faptul ca in timp ce alte natii, eroilor lor, le ridica monumente, le organizeaza comemorari si-i trec in cartile de aur ale istoriei lor nationale, despre Vasile Niculescu si altii ca el, azi sunt putini romanii care mai stiu cate ceva. Cinste acelor natii care stiu sa-si cinsteasca eroii, indiferent care ar fi acelea.

(Parte din aceste informatii au fost obtinute din cartea “Sub semnul lui Marte. Militarii Reghinului”, de dr. Dorin-Ioan Rus)

u Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com

Aviatia militara romana a luat fiinta în anul 1910, iar primul avion militar de conceptie si constructie româneasca a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu fiind realizat la Arsenalul Armatei. Inginerul Aurel Vlaicu a studiat la Scoala Superioara Politehnica Regala Bavareza din Munchen si a devenit astfel primul pilot al armatei române. În ziua de 27 septembrie 1910, în cadrul manevrelor militare care s-au desfasurat în sudul României, el a desfasurat un zbor de recunoastere între localitatile Slatina si Piatra Olt. România, devenea a doua tara din lume dupa Franta, care întrebuinta avionul în timpul desfasurarii unor manevre militare. Pilotii militari români au fost pregatiti în cadrul Complexului Aeronautic de la Chitila (lânga Bucuresti), înfiintat la 20 noiembrie 1909 de generalul Mihail Cerchez. Primii piloti brevetati aici au fost sublocotenentii din arma geniului Stefan Protopopescu si Gheorghe Negrescu. Între anii 1911-1912 s-au înfiintat 3 scoli de zbor civile la Chitila, Cotroceni si Baneasa-Bucuresti unde s-au brevetat si piloti militari, iar prin Înaltul Decret Regal nr. 1953 din 8 aprilie 1912, Ministerul de Razboi a înfiintat Scoala militara de pilotaj la Cotroceni-Bucuresti. La izbucnirea primului razboi mondial, România s-a declarat neutra, situatie in care s-a aflat timp de doi ani.

Avioanele “Serviciului Aerian a Armatei Imperiale Germane” – predecesorul Luftwaffe – au fost folosite la inceput doar pentru misiuni de recunoastere aeriana. Cea mai mare atentie a fost acordata avioanelor de vânatoare, aceea in cadrul careia s-au remarcat “asi ai aerului” precum Manfred von Richthofen, renumit în rândurile aliatilor ca “Baronul Rosu”, Ernst Udet, Hermann Göring, Oswald Boelcke (considerat primul tactician al luptelor aeriene), Max Immelmann (primul aviator care a fost decorat Pour le Mérite, cea mai înalta decoratie imperiala germana pentru bravura, si totodata cel care a facut ca acest ordin sa fie numit “Blue Max”), precum si Werner Voss. La fel ca si marina germana, infanteria folosea dirijabile Zeppelin pentru bombardarea tintelor militare si civile din Franta, Belgia si din Regatul Unit. Toate aparatele de zbor germane si austro-ungare foloseau ca semn distinctiv crucea de fier pâna la începutul anului 1918. O cruce greceasca, negru pe alb, a devenit dealtfel însemnul fortelor aeriene germane. Dupa înfrângerea Germaniei, in noiembrie 1918, fortele sale aeriene au fost desfiintate ca urmare a prevederilor Tratatului de pace de la Paris-Versailles, acelasi lucru intamplandu-se si cu fortele aeriene austriece.