Misterul “Monstrului” din Florenta

Timp de aproape patru decenii, orașul Florența a fost scena unor crime înfiorătoare, comise după același tipar. Cupluri de tineri care veneau noaptea să facă dragoste în mașini, la marginea orașului, erau împușcate înainte de a apuca să se dezbrace. Asasinul secționa sexul femeilor și pleca de la locul faptei cu labiile victimelor. Identitatea ucigașului psihopat n-a putut fi stabilită cu exactitate niciodată, chiar dacă, de-a lungul timpului, aproape o duzină de persoane au fost nominalizate de anchetele poliției și investigațiile presei ca fiind autori ai crimelor. Mai mulți dintre cei învinovățiți s-au sinucis, înainte de a fi reabilitați postum.

Pista satanică

După atâtea eșecuri, se pare însă că misterul “Monstrului din Florența” ar putea fi spulberat de Michele Giuttari, un polițist sicilian care și-a câștigat reputația de profesionist în urma anchetării atentatului mafiot care a zguduit orașul Florența în 1993. Din mai 2003, Giuttari conduce o echipă de 10 oameni care a investigat cu minuțiozitate cazul “Monstrului”. Concluzia lui Giuttari este diferită de cea a anchetelor precedente, care au pus asasinatele pe seama unui psihopat solitar. Polițistul lasă să se înțeleagă că a fost vorba de mai mulți ucigași, aparținând unei secte satanice: “Aceste crime sunt unice în lume prin cruzimea și ferocitatea lor. Există multe aspecte de ritual, care par să aibă o relevanță. Aceeași armă a fost folosită mereu. Trupurile femeilor nu au fost atinse niciodată de mâna ucigașului, ci doar de lama cuțitului. Chiar și hainele au fost tăiate cu cuțitul.”

Ritualuri morbide

Potrivit lui Giuttari, secta satanică a folosit părți din trupurile mutilate ale femeilor în ritualurile de magie neagră din regiunea Toscana. În sprijinul acestei ipoteze, susține Giuttari, vin și cercurile din piatră și piramidele de granit găsite la locul unora dintre crime. Teoria lui Giuttari corespunde celei formulate într-un raport al serviciilor secrete, scris în 1985 de Francesco Bruno, cel mai faimos criminalist al Italiei. În mod inexplicabil, documentul n-a fost niciodată prezentat poliției, Giuttari dând peste el abia în urmă cu doi ani. Atât Giuttari, cât și Bruno susțin că raportul a fost “îngropat” pentru a-l proteja pe “Monstru”, despre care se crede că are aliați puternici.

Francesco Bruno susține că autorul omorurilor a avut o motivație mistică, aproape religioasă: “Ucigașul a acționat în anumite zile, în anumite zone. A fost aproape un moralist, pedepsind cuplurile nemăritate; de fiecare dată, omora înainte de începerea actului sexual. Femeile erau ucise totdeauna deasupra pământului, ca și cum ar fi fost sacrificate Pământului-Mamă, într-un ritual de purificare.”

Asasinul nocturn

Povestea crimelor începe în 1974. Într-o noapte de septembrie, un Fiat 127 parchează lângă râul Sieve, la nord de Florența. Pasquale Gentilcore și Stefania Pettini, doi dintre milioanele de tineri italieni care trăiesc împreună cu părinții lor sub același acoperiș, au plecat de acasă pentru a face dragoste în mașină. Tinerii nu mai apucă însă să se iubească. Imediat după ce se dezbracă, sunt secerați de opt gloanțe. Stefania este târâtă afară din mașină și înjunghiată de 97 de ori; 70 dintre înțepături urmează conturul vaginului, în care ucigașul introduce o mlădiță de viță-de-vie. Singurele indicii lăsate de “Monstru” la locul crimei sunt opt cartușe de Winchester seria H.

Următorul asasinat este comis șapte ani mai târziu, în luna iunie.

Mașina în care se află Giovanni Foggi și Carmela de Nuccio parchează sub un chiparos din sud-vestul orașului. Cei doi tineri sunt împușcați în timp ce se dezbracă. Apoi, ucigașul scoate trupul Carmelei din mașină și săvârșește actul care avea să devină “semnătura” Monstrului din Florența – extirparea labiilor. Dimineața, polițiștii găsesc lângă cavadre aceleași cartușe Winchester, dar scapă din vedere o mică piramidă de culoarea granitului, aflată la 15 metri distanță.

Primii “Monștri”

Cu toate acestea, polițiștii cred că au dezlegat misterul crimei. Ei află că înainte ca omorul să fi fost descoperit, un anume Vincenzo Spalletti, de 40 de ani, a povestit amănunte despre crimă într-un cerc de amici. Spalletti este arestat pe 17 iunie. În timpul interogatoriului, polițiștii află un lucru șocant: în fiecare noapte, sute de voyeuri echipați cu microfoane și binocluri cu infraroșii se ascund în pădurile de la marginea orașului pentru a urmări partidele de sex nocturn ale cuplurilor de adolescenți. Certitudinile polițiștilor se năruiesc însă repede. În timp ce Spalletti se află încă în arest, “Monstrul” lovește din nou. În septembrie 1981, la Calenzano, în nord-vestul Florenței, Stefano Baldi și Susanna Cambi sunt omorâți într-o mașină Golf de culoare neagră. Femeia este mutilată și, ca de obicei, polițiștii găsesc la fața locului nelipsitele cartușe Winchester. Testele balistice arată că în toate cele trei crime a fost folosită aceeași armă: o pușcă Beretta 22.

Panica cuprinde orașul. Sute de dispute amoroase sunt “rezolvate” într-un mod original: foștii iubiți sau amanți sunt denunțați, iar poliția este invadată de scrisori anonime, care dezvăluie secrete sexuale sordide. Informațiile nu sunt însă de nici un folos, iar Spalletti este eliberat.

În iunie 1982, urmează un nou atac al “Monstrului”. De data aceasta, șoferul, inițial doar rănit, reușește să ajungă cu mașina până la șoseaua principală, înainte ca el și prietena sa să fie uciși. Brusc, un polițist își reamintește de o crimă aproape identică, petrecută în 1968, când Barbara Locci și amantul ei au fost omorâți la vest de Florența în timp ce făceau dragoste în mașină. Testele indică faptul că arma folosită la uciderea Barbarei este identică cu cea utilizată în crimele Monstrului. Omorul din 1968 nu face decât să complice lucrurile. Soțul Barbarei, considerat autorul crimei, este în închisoare de 14 ani, deci nu are cum să fie “Monstrul”. Mai mult, polițiștii încep să bănuiască că nu el a omorât-o pe Barbara. Oamenii legii reiau ancheta și află că Barbara a avut mai mulți amanți. Unul dintre ei, Francesco Vinci, este arestat și acuzat de comiterea tuturor crimelor.

Odiosul Pacciani

Dar în timp ce Francesco se află în arest, “Monstrul” atacă din nou. În septembrie 1983 sunt uciși doi homosexuali germani. Unul dintre ei are părul lung și blond, ceea ce îi face pe anchetatori să creadă că “Monstrul” l-a confundat cu o femeie. Ca urmare, Vinci este eliberat.

În iulie 1984, un alt cuplu este ucis, iar ultimul asasinat are loc în septembrie 1985, la San Casciano. De data aceasta, victimele sunt doi tineri francezi, care nu au ținut cont de posterele ce avertizează în șapte limbi: “Atenție, tineri! Puteți fi atacați.” Nu numai că femeia este mutilată, dar bucăți din sânii ei sunt trimiși prin poștă singurei femei din echipa de anchetă a poliției. La puțin timp, poliția primește un denunț anonim. Cel vizat este Pietro Pacciani, un grădinar în vârstă care locuiește în San Casciano. Inițial, dovezile împotriva sa par copleșitoare. Poliția îi percheziționează proprietatea și descoperă în grădină un cartuș Winchester și un blocnotes de fabricație germană. Vinovăția lui Pacciani este întărită și de trecutul său tumultuos. Polițiștii află că în anii 1950, el a omorât un bărbat care îi făcea curte prietenei sale, după care a forțat-o să întrețină relații sexuale lângă cadavrul celui ucis. Mai târziu, Pacciani s-a căsătorit și a fost condamnat pentru violarea celor două fiice ale sale. După un proces îndelungat, Pacciani, care susține cu vehemență că este nevinovat, este condamnat în noiembrie 1994 la închisoare pe viață, fiind găsit vinovat de comiterea a șapte din cele opt duble omoruri; în schimb, este achitat pentru crima din 1968.

Doi ani mai târziu, survine lovitura de teatru. În urma apelului făcut de avocați, Pacciani este găsit nevinovat. Deznodământul nu constituie nici o surpriză pentru mulți jurnaliști și criminaliști. Aceștia subliniaseră în repetate rânduri faptul că faimoasa armă ucigașă n-a fost găsită, iar cartușul găsit în grădină părea “plantat” acolo la momentul potrivit, în locul potrivit.

Magicianul Salvatore

Anchetatorii își îndreaptă atenția spre anturajul lui Pacciani. Doi dintre prietenii săi cei mai apropiați, Giancarlo Lotti și Mario Vanni, sunt arestați. Procesul celor doi oferă o incursiune senzațională în lumea subterană a sexului din Toscana. Publicul află că Lotti și Vanni luau parte la orgii sexuale în casa lui Salvatore Indovino, un practicant al magiei negre, care a murit la scurt timp după ultima crimă, din 1985.

Pe baza datelor anchetei, procurorii susțin că Indovino și-a oferit serviciile de magician tinerelor cupluri, convingându-le că cea mai bună cale de a-și cimenta relația este să facă sex în locuri publice. Pentru ca actele de magie să aibă succes, tinerii trebuiau să-i spună lui Indovino ora, locul și numărul mașinii în care făceau dragoste. Vanni și Lotti, susține acuzarea, se deplasau la fața locului, pentru a-i omorî pe tineri.

În martie 1998, cei doi sunt pedepsiți la închisoare pe viață, fiind găsiți vinovați pentru comiterea ultimelor cinci crime. Criticii procesului contestă verdictul judecătorilor, susținând că dovezile care-i incriminează pe cei doi sunt insuficiente.

Momentul adevărului

Rezervele contestatarilor sunt confirmate de noile informații care apar în desfășurarea anchetei legate de cazul “Monstrului” din Florența. În 2002, polițiștii care supraveghează telefoanele unui cerc de delincvenți înregistrează următorul dialog: ” Dacă nu achiți banii, vei sfârși la fel ca “doctorul”, în Lacul Trasimeno! “. În urma cercetărilor, polițiștii află că “doctorul” este Francesco Narducci, care a fost găsit înecat în lac, în 1985. O serie de martori dezvăluie că Narducci deținea un apartament în afara Florenței, că avea un frigider în care ținea fragmente de trup și că aparținea unui grup ezoteric intitulat ” Trandafirul Roșu”.

Polițiștii își amintesc imediat de declarațiile făcute de Pacciani pe când era în închisoare, conform cărora adevăratul “Monstru” se află încă în libertate, omorând pe oricine deține o informație despre crime.

La sfârșitul lunii ianuarie 2004, ancheta inițiată de Giuttari se extinde. Un doctor din Florența și un farmacist pensionat din San Casanio sunt cercetați de poliție, iar casele lor sunt percheziționate de poliție.

Giuttari susține acum că este pe punctul de a afla adevărul: “Ceea ce a împiedicat ancheta să dea rezultate timp de decenii a fost ideea că trebuie să căutăm un ucigaș în serie solitar. În schimb, noi am căutat un grup, o echipă de ucigași, pentru că dovezile existente atestă că omorurile au fost comise de mâini diferite, deși pușca a fost aceeași. În spatele acestor crime este o organizație care i-a plătit pe călăi.”