Moartea Ambulanţelor

După cum arată situaţia se pare că, în curând va trebui să chemăm taxiul şi nu salvarea pentru a ajunge la spital. Asta deoarece Staţia de salvare e pe ducă, adică în curând o să sucombe din cauza unui buget mic şi a datoriilor tot mai mari. Faptul că bugetul alocat pe anul acesta este cu mult mai mic decât pe anul precedent şi că ambulanţele se uzează pe zi ce trece nu sunt deloc semne de bun augur.

Pentru un buget care are un traseu descendent, putem spune că este o minune faptul că Staţia de salvare mai funcţionează. Spre exemplu, dacă anul trecut bugetul alocat a fost de 37 miliarde de lei (la care se adaugă încă şase miliarde primite la rectificare), adică un total de 42 miliarde de lei, pe anul 2004 bugetul alocat este de numai 40 miliarde de lei. Această sumă va fi decontată de CJAS pe acest an iar activitatea instituţiei trebuie să se încadreze în 40 de miliarde. Însă acest lucru nu este posibil, dacă ne gândim numai la faptul că pe anul trecut, când bugetul a fost mai mare, s-au acumulat o serie de datorii care trebuie plătite din bugetul primit pe acest an. În plus, au mai crescut şi costurile intervenţiilor de urgenţă, dar şi cele ale reparaţiilor care trebuie efectuate.
Ceea ce s-a schimbat în sens pozitiv în comparaţie cu anul precedent este faptul că cele 40 miliarde de lei pot fi împărţite pe cele patru semestre, în funcţie de necesităţi şi nu s-a mai impus o sumă fixă pentru fiecare lună în parte. “Am împărţit bugetul în funcţie de necesităţile noastre. Astfel pe primele două semestre ale anului 2004 am alocat sume mai mari din buget, rămânând ca pe restul semestrelor sumele alocate să fie mai mici, sau inexistente. În luna iunie-iulie, conform legii finanţelor publice vom primi 10 la sută din bugetul alocat, sumă care ar acoperi cel de-al treilea semestru, iar pentru ultimul semestru o rectificare de buget ne va putea permite să existăm în continuare. Anul trecut pentru fiecare lună am avut o anumită sumă impusă, şi bineînţeles că ne descurcam mai greu. Nouă luni de zile am funcţionat cu un buget mai mic decât pe 2002, iar la sfârşitul anului 2003, în luna decembrie am primit o sumă mai mare de bani veniţi de la rectificarea de buget”, a declarat Ioan Ivanici, şeful Staţiei de ambulanţă Mureş.
Înglobaţi în datorii

Însă, problemele legate de un buget mult prea mic nu sunt singurele necazuri ale Staţiei de ambulanţă. Datoriile către furnizorii de piese auto, medicamente şi materiale sanitare se ridică la valoarea de 975 milioane de lei. Nici nu e de mirare faptul că furnizorii ameninţă că vor sista livrarea produselor. “Totuşi furnizorii înţeleg situaţia în care ne aflăm şi ne mai prelungesc termenele. Aşa este şi cazul furnizorului de piese auto care ne mai furnizează materialele de care avem nevoie deşi datoriile noastre către această unitate se ridică la suma de 250 milioane de lei”, a declarat şeful Staţiei de salvare. Către furnizorii de combustibil nu sunt datorii, deoarece aceştia au cerut plata în avans, lucru care nu a fost pe placul conducerii Staţiei de ambulanţă. Oricum, în urma licitaţiei care a avut loc la începutul acestui an s-a stabilit un nou furnizor (Lukoil), societate care, după spusele directorului Ambulanţei “nu a impus astfel de condiţii. Plata se va face la 30 de zile de la emiterea facturii.” Nu de alta, dar în felul acesta se pot face şi în acest segment datorii.
Ambulanţe
care îmbătrânesc…

Conform normelor europene, autosanitarele ARTI (anestezie-reanimare-terapie intensivă) şi cele de urgenţă şi resuscitare nu pot circula decât maxim cinci ani de la intrarea lor în funcţiune. Vestea proastă este că 12 ambulanţe circulă din ’99, iar alte 15 maşini circulă din 2002, deci în curând trebuie schimbate. În schimb, maşinile care asigură transportul nemedicalizat (adică ambulanţele utilizate la transportul interspitalicesc sau la domiciliu a bolnavilor, precum şi transportul bolnavilor dializaţi sau a diferitelor produse biologice) sunt vechiile Dacii, care se pare că, sunt mai rentabile decât cele străine, deşi gradul lor de uzură este avansat. În primul rând piesele de schimb sunt mai ieftine, spre deosebire de cele străine (Iveco sau Mercedes) pentru care costurile de reparaţie pot atinge şi suma de 80 milioane de lei.
Şi ca să încheiem într-o notă cât mai “optimistă” trebuie menţionat că, spre deosebire de bugetul alocat, care pe an ce trece este tot mai mic, numărul intervenţiilor este în creştere. Dacă în ianuarie 2003 numărul solicitărilor a fost de 4750, anul acesta numărul lor a crescut la 4905. Cifrele arată clar faptul că necesităţile populaţiei sunt tot mai mari, în condiţiile în care numărul ambulanţelor şi starea lor se află pe un traseu descendent.

De puţin timp a apărut un ordin al Ministerului Sănătăţii care prevede exteriorizarea serviciului de transport prin parteneriat public privat, dar încă nu au fost specificate normele după care ar trebui să aibă loc privatizarea acestor unităţi. Teoretic, privatizarea ar fi un pas spre mai bine, dar practic situaţia este încă confuză. Se pare că investitorii nu ar avea un profit considerabil, iar lipsa unor normative clare este un punct în minus. Se ştie însă că în unele oraşe deja s-au făcut primii paşi în sensul privatizării acestor unităţi, dar o concluzie clară încă nu se poate trage.          

“Pentru anul 2004 am cerut un buget de 57 miliarde de lei şi am primit 40 miliarde, cu aproximativ două miliarde de lei mai puţin decât în anul precedent. Nu ştim cum ne vom descurca cu aceşti bani. Din 2002 sumele primite sunt tot mai mici. Trebuie să ne încadrăm în acest buget. Am negociat cu CJAS sumele pe intervenţii, dar în limita bugetului. Costul unei intervenţi este de 350 de mii de lei, iar pentru serviciile de transport sumele sunt neschimbate de trei ani de zile, acestea fiind impuse de lege şi sunt în jur de 12 mii de lei, cu mici variaţii în funcţie de clasificare”.
(Ioan Ivanici)