Uncategorized

Moartea Sănătăţii

Klara Brânzaniuc, director DSP Mureş: “Nu pot spune altceva decât că este vorba de o proastă gestionare a unor nevoi medicale. Am mai afirmat că încercăm doar să supravieţuim şi am fost criticată. Dacă nu se vor deconta nişte sume riscăm să se oprească activităţile. Conturile se blochează dacă nu se plătesc utilităţile”.

Csiki Zsuzsana, director CJAS Mureş: “Bugetul e aşa cum e. Pe lângă asta nu există comunicare între conducerea spitalului, medici, DSP, CJAS şi comisia de sănătate din cadrul Consiliului Judeâean. Ar trebui să se ajungă la comun acord şi fără ca legea să ceară încă o semnătură”.

Ovidiu Natea, prefectul Judeţului Mureş: “Singura soluţie care ne-a rămas este ca cei de la Bucureşti să şteargă datoriile pe care CJAS le-a acumulat în ultimii trei ani, sumă care ajunge imediat la 1000 de miliarde faţă de 56 de miliarde în 2001”.

În urmă cu un an spitalele din Târgu Mureş au fost unificate, creându-se unul dintre cele mai mari spitale din Europa, cu aproape 2500 de paturi. Scopul principal a fost reducerea cheltuielilor, având în vedere situaţia financiară dezastruoasă din sistemul sanitar. Însă restructurarea nu a dus la îmbunătăţirea situaţiei, aşa cum se aştepta.
Am încercat să aflăm, unde şi cum se cheltuie banii proveniţi din bugetul acordat sănătăţii şi de ce se acumulează datorii imense în fiecare an. Iată, cum stă situaţia: arieratele spitalelor (datoriile acumulate pe parcursul anului) au crescut într-un ritm de neimaginat. Dacă în 2001 erau doar de 56 de miliarde, în 2002 au ajuns la 400 de miliarde. În 2003 arieratele se ridică deja la ora actuală la peste 600 de miliarde, fiind estimată până la sfârşitul anului o sumă de aproximativ 800 de miliarde.
Bugetul judeţului Mureş pe sectorul sanitar pe anul 2003 este de1400 de miliarde lei, o sumă care este departe de a acoperi necesităţile. Cheltuielile din acest an arată în felul următor:  pentru asistenţă medicală în ambulatoriu de specialitate s-au cheltuit 41 miliarde, CJAS urmând să mai primească în acest scop încă 12 miliarde. Asistenţa spitalicească din judeţ a costat 1296 miliarde, plus cheltuielile Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, de încă 962 miliarde. La asta se adaugă medicamente cu şi fără contribuţie în valoare de 245 miliarde, pentru servicii de urgenţă 48 miliarde, pentru specialităţi paraclinice 29 de miliarde, plus câte 5-10 miliarde pentru materiale şi prestări servicii cu caracter medical, asistenţă medicală primară, asistenţă medicală stomatologică, medicamente şi materiale în spital pentru boli cronice, dispozitive medicale şi servicii de recuperare. Din toate aceste sume adunate rezultă o cifră de două ori mai mare ca bugetul disponibil. Iar furnizorii nu iartă până nu-şi recuperează banii. Vorba lui Natea: dacă nu se şterg arieratele (şi foarte probabil nu se vor şterge), un colaps total nu va putea fi evitat.

Cum s-a ajuns aici?

Cea mai neaşteptată situaţie petrecută în sistemul sanitar actual a fost aceea creşterii numărului de internări în spitale, în timp ce raţiunea reformei era tocmai reducerea internărilor. Cum a fost posibil acest lucru? Conform sugestiilor oferite de specialiştii străini, lansarea reformei în România a fost însoţită de alocarea unor fonduri substanţiale către noile instituţii ale sistemului de asigurări de sănătate (CAS), fonduri destinate în principiu “amortizării” unei eventuale căderi a sistemului. În loc să fie utilizaţi în această direcţie, respectivii bani au finanţat un număr mai mare de paturi, respectiv de internări. Situaţia a devenit gravă în momentul în care nivelul exagerat al internărilor a constituit baza de plecare necesarului de fonduri pentru anul următor: de la un nivel de cca 50 la sută fonduri alocate spitalelor în anii de debut ai reformei (din totalul îngrijirilor de sănătate) s-a ajuns la peste 70 la sută. Acesta în timp ce în întreaga lume se desfăşura o politică de reducere a rolului spitalului în sistemul de sănătate.
Pe baza aceluiaşi mecanism au crescut volumul şi valoarea medicamentelor recomandate. A existat posibilitatea de acceptare la plată a sumelor peste nivelul contractat, dar din bugetul anului următor. Şi aici directorii spitalelor au greşit, crezând că o sumă mare a arieratelor va obliga guvernul să aducă fonduri din altă parte sau va propune trecerea acestora la datoria publică. Acest lucru nu s-a întâmplat.

Managemantul prost

În plus medicina de familie şi cea din ambulatoriu nu au primit finanţarea cuvenită pe măsura importanţei lor primordiale în noul sistem. Totodată, responsabilitatea acestor verigi a fost diminuată la maximum, prin lipsa fundamentării şi urmăririi de către casele de asigurări a criteriilor de plată ale serviciilor oferite de medicina de familie. De fapt, la baza colapsului din sistemul sanitar stă de fapt un management prost, dar nu numai la nivelul spitalelor. La ora actuală nu există în întreaga ţară nici un caz de externalizare a funcţiilor manageriale ale spitalelor, ambulatoriilor sau a caselor de asigurări, adică “cumpărarea” unui manager independent, care să nu facă parte din structurile organizatorice ale MSF sau al CNAS. Acest lucru se şi vede printr-o constantă micşorare a fondurilor alocate în sănătate, care dispar, cine ştie unde. Între timp, în mod curios, apar frumoase cabinete şi clinici particulare. Inexistenţa unui asemenea manager, responsabilizat la maximum, care să nu depindă de structurile medicale ale sistemului este explicabilă prin inexactităţile şi scăpările actualei legislaţii referitoare la spitale şi nu numai.

MARTON Gabriella
Cristina CORNEA
Marius LIBEG

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close