N-am ce negocia, pentru că sunt nevinovat!

Stau la pușcărie de trei luni și încă nu am înțeles de ce. Totul a început în 30 octombrie 2006, la ora 9, când vreo zece civili, doi jandarmi mascați însoțiți de doi martori au năvălit în casa mea și m-au înștiințat că au un mandat de percheziție și un mandat de aducere pentru a fi audiat la procurorii Deritei și Hrudei. Mi-au confiscat telefonul mobil, mi-au interzis să iau legătura cu avocatul meu Gheorghiță Mateuț și au început să-mi întoarcă casa cu susul în jos. Au confiscat CD-urile cu lucrarea de doctorat a nevesti-mii și casetele cu desene animate ale copiilor mei, Iulia (11 ani) și Mihai (9 ani). Le-au percheziționat camerele lor și au căutat sub paturile copiilor și în paturile lor. Să găsească ce? Mi-au căutat în cărțile din bibliotecă. Evident că n-au găsit nimic. În plus l-au împiedicat pe avocatul firmei mele din Cluj, Mihai Lăpușan, să vorbească la telefon. Asta în timp ce la redacțiile Gazetei de Cluj și BZA trupele de comando confiscau toată tehnica de calcul și toate documentele contabile.

Au urmat apoi lungile ore de așteptare pe coridoarele Parchetului Cluj unde și când mă duceam la baie eram escortat de mascați. De facto eram deja reținut, nu încă cu acte legale. Spre seară, procurorul Deritei mi-a spus de ce infracțiuni sunt acuzat fără însă să-mi precizeze la modul concret de ce sunt acuzat. I-am spus că sunt nevinovat. Și am fost reținut. Același model a fost aplicat și în cazul colegilor mei Ioan Oțel, Dorel Vidican, Aurel Mureșan și Anca Cocuț.

Procurorul Deritei mi-a propus să colaborez cu organele de urmărire penală pentru că mi se va înjumătăți pedeapsa. I-am spus că n-am ce negocia, pentru că sunt nevinovat. În aceeași seară, comedia judiciară a continuat. Am fost adunați toți în boxă, mai puțin unul dintre noi care a scris după dictarea procurorilor, iar judecătorul Ariana Ilieș ne-a dat 29 de zile de arest. Nu i-a lăsat pe avocați să studieze dosarul lucrat de procurori un an de zile, n-a fost de acord ca procesul să aibă loc a doua zi pentru ca avocații să poată studia dosarul. Tot ce a lucrat DIICOT-ul într-un an, avocații au avut timp să studieze doar 30 de minute. Să fim serioși. Decizia de arestare era luată de multă vreme. De atunci de când chestorul Fătuloiu îl întreba pe Toma Rus la telefon: “Când îi luați pe aștia ?” și ne-a luat. Ne-au blocat conturile la toate firmele, ne-au luat autoturismele, adică sechestru cu confiscare, ca la cei mai mari bandiți. Iar cererea de arestare a DIICOT-ului este o poveste SF care zdrobește însă destine. Din sala de tribunal am fost plimbați prin fața camerelor de luat vederi a tuturor televiziunilor din România. Pentru opinia publică eram deja vinovați, aveam cătușe la mâini și riscam, nu-i așa, 20 de ani de pușcărie. Ne-au separat apoi și ne-au dus cu duba la Gherla. La un moment dat pe stație li s-au spus celor din dubă că trebuie să ne aducă înapoi la Cluj, la Penitenciarul lipit de Tribunal de unde tocmai plecasem. Și așa am devenit pușcăriașul Liviu Man, fără antecedente penale, dar în fine, un pușcăriaș periculos. De aceea am stat singur în celulă 60 de zile și nu i-am văzut pe colegii mei tot 60 de zile. N-am vorbit decât cu gardienii timp de două luni. Și atunci când eram scos la plimbare, eram singur. Și atunci când eram dus să fac baie, pentru că n-avem baie în celulă, eram tot singur. Izolare ca pentru cei mai periculoși criminali. Nu am fost audiat de către procurori în toate aceste trei luni de arest NICIODATÄ‚. Nu mi s-a adus nici o învinuire concretă niciodată în acest timp. Am cerut să fiu cofruntat cu așa zisele părți vătămate. Nu mi s-a aprobat. Am cerut să fiu confruntat cu martorii. Nu mi s-a aprobat. De către cine? De cuplul procurorilor Deritei și Hrudei, bunii prieteni ai comisarului Toma Rus și ai judecătoarei Ariana Ilieș. Judecătoare care, coincidență, nu? După 60 de zile de închisoare ne-a mai dat 30 de zile de pușcărie de la ea. Judecătoare care, coincidență, nu? Le-a dat mandate de arestare colegilor mei Aurelian Grama și Dan Pârcălab în luna ianuarie în zile diferite. Ce de coincidențe, stimați cititori, nu-i așa? Din tot Tribunalul Cluj numai un anumit judecător. Sunt sigur că Uniunea Europeană, celor de la CEDO nu o să le pară coincidențe aceste mârșăvii. În tot acest timp, procurorii scurgeau necontenit informații spre organul DIICOT-ului, cotidianul “Evenimentul Zilei”, informații rupte din context care apăreau evident înaintea prelungirilor de mandate de arestare. Îmi pare bine că această practică a fost descrisă ca infracțiune în proiectul nou de Cod penal.

Și acum, în sfârșit după 90 de zile, procurorii DIICOT au terminat dosarul. După 90 de zile și 11 luni în care am fost urmăriți, monitorizați și cu telefoanele ascultate de Securitatea anului 2007, DIICOT-ul. Jalnica însăilare a procurorilor o vom demonta în instanță bucățică cu bucățică. Dar, din moment ce, potrivit legii, suntem nevinovați, până la condamnare definitivă de ce suntem judecați în stare de arest? Pentru că potrivit justiției am fi un pericol public. Da, recunosc, că suntem un pericol public pentru cei cărora le-am stricat afacerile murdare făcute pe seama statului, adică pe spatele dumneavoastră, a boului de contribuabil, cum le place acestor ciocoi să spună. Ei au rezolvat să stăm acum în pușcărie! Dar minciuna, falsul și mârșăvenia nu pot continua la infinit. Mai devreme sau mai târziu, ne vom vedea în libertate. Pentru că așa cum spunea un mare filosof: “Tot ce nu te omoară, te face mai puternic”.

Liviu MAN

P.S. N-am scris până acum ca să nu-i influențez pe domnii procurori în întocmirea rechizitoriului. De acum, rechizitoriul este gata.