Ne joacă Băsescu pe degetele anticipatelor
Cu toate că e ceva inedit pentru România, alegerile anticipate îmi provoacă deja frisoane și îmi dau oareșce nervi la stomac. Mai ales când îmi spun iarăși și iarăși că anticipatele astea nu s-au întâmplat ele așa brusc și dintr-odată, ci au fost coapte atent în laboratoarele stăpânite de președintele Băsescu, care nu se poate să nu fi intuit că nouă judecători ai Curții Constituționale, din care șapte încă pupă degetele descărnate ale Bunicuței, vor fi împotriva unor articole din legile Justiției.
Tot semn de anticipate au fost și tunurile puse pe editorii de presă, care vor fi lejer șantajați prin obligarea achitării datoriilor către stat și prin supunerea oprobiului public prin găzduirea lor pe site-ul Finanțelor de la 1 august, taman înainte de campania electorală. E o formă mult mai subtilă și mai parșivă de a pune botniță jurnaliștilor (PSD dădea bani grei pentru asta), de a discredita presa în ochii opiniei publice, astfel că așa zisa a patra putere în stat să nu se mai regăsească umăr la umăr cu Biserica în topul favoriților cetățenilor români.
Apoi, uzând până la patologic de charisma sa, președintele Băsescu vrea un Parlament aliat, dar cu ascendent democrat, pe care să-l manevreze așa cum cârmești o navă pe o mare liniștită. Chiar dacă nimeni nu-i va putea imputa că vrea puterea…
Dar, deși a fost evenimentul săptămânii trecute, nu mă voi opri asupra alegerilor ce urmează în toamnă, ci vă voi reține atenția în continuare cu cauzele care au dus la anticipate, care simțeam eu că trebuie să se întâmple, că altfel am fi ieșit din tipicul cu care ne-a obișnuit președintele și am fi avut o vară prea liniștită.
Reforma Justiției. Criteriul pentru care ne-au bătut obrazul cel mai abitir reprezentanții Uniunii Europene este aproape imposibil de îndeplinit cu îndărătnicia de a rămâne lipiți de scaune a magistraților instruiți cu Marx și Engels. Or fi fiind judecători de 80 de ani și în Curtea Supremă din SUA, doar că diferă materiile predate la școală, adică democrația de dictatura comunistă, respectiv imparțialitatea de părtinitoarea aservire roșie. Truda ministrului Monica Macovei de a îndepărta acest venerabil Jurassic Park devine astfel pe deplin motivată și nu cred în poveștile întreținute de social-democrați și de naționaliștii lui Vadim cu politizarea Justiției. A, dacă ar fi vorbit despre pierderea pârghiilor de manevrare a Justiției, i-aș fi înțeles.
Cedarea locului doi și trei în stat PSD. Într-un stat în care președintele este aliat, guvernul este aliat, este aproape inacceptabil ca locurile doi – Nicolae Văcăroiu, și trei – Adrian Năstase, să fie cedate opoziției. Și nu oricărei opoziții, ci celei mai puternice. Fapt care i-a dat, cred, multe insomnii președintelui Băsescu, pentru că e greu de digerat ca, în caz că ți se întâmplă ceva, locul tău să revină celor care au încercat să te discrediteze, zugrăvindu-te de la sprijinitor al homosexualilor până la adversar al Bisericii, în condițiile în care ultima este cea mai credibilă instituție românească.
Soluția imorală: PC, pe stil vechi PUR. Coabitarea aliaților cu PUR-ii lui Dan Voiculescu a determinat pierderi de procente bune de popularitate a Alianței D.A. Să nu uităm de asemeneade ardoarea cu care conservatorii votau hipnotizați în Parlament împotriva Coaliției de la guvernare sau cum miniștrii PC își întăreau statul în statul Executivului.
Perpetuarea în structurile deconcentratelor a oamenilor PSD. Timp de șase luni, noii guvernanți au dovedit o incapacitate aproape bolnăvicioasă de a “reforma” structurile deconcentratelor, înțesate de simpatizanți și membrii PSD, care nu au uitat cine le-a fost mamă și tată în ultimii patru ani. Oricât s-ar agita PSD cu discriminarea și vânătoarea de capete pe care le-ar practica aliații nu poți să conduci un stat cu oameni care fac temenele și își depun ofrandele foștilor stăpânitori.
Sunt doar câteva argumente pentru care morișca anticipatelor trebuia declanșată, fără să avem însă garanția absolută a unei primeniri a componenței politice. Nu știu de asemenea dacă vom trăi mai bine. Nu știu dacă alegerile anticipate sunt o soluție a crizei politice, întreținute de un președinte cu prea multă personalitate și cu certe înclinații dictatoriale. Dar au logica lor. Pentru cei care iubesc puterea. Pentru noi, amărăștenii vor însemna alte găuri în buget, mai puține compensate, mai puțini bani pentru învățământ, o adâncire a problemelor din economie, o dezechilibrare și mai puternică a deficitului bugetar și a balanței de plăți. Pe care însă nu ne întreabă nimeni dacă ni le dorim.
de Ligia VORO
