Neagu Djuvara face “valuri” in istoriografia romaneasca

“Thocomerius – Negru Voda. Un voievod cuman la inceputurile Tarii Romanesti”, cartea lui Neagu Djuvara publicata recent la Editura Humanitas a reusit sa faca oarece valuri in istoriografia romaneasca. In cartea sa, Djuvara considera ca primii conducatori romani, dar si o buna parte din boierimea romaneasca erau de origine cumana. Nu este un lucru nou – dealtfel nici istoricul nu sustine paternitatea acestei idei – doar ca afirmatiile sale coincid, un lucru probabil cu totul intamplator, cu un val de contestari mai vechi sau mai noi, atat din tara cat si din strainatate, referitoare la spatiul etnogenezei romanesti, precum si la continuitatea romanilor in acest spatiu. Nici aceste contestari nu sunt noi, ele sunt reluate aproape ciclic, desi forma lor de prezentare a mai suferit in timp adaugiri atat in forma, cat si in continut.

In 1927, intr-o conferinta sustinuta la Academia Romana, marele nostru istoric Nicolae Iorga vorbea despre originea cumana a numelui domnitorului Basarab, referindu-se, implicit si la radacinile etnice ale acestuia. Ulterior insa Iorga nu a mai revenit asupra acestei probleme tratate in 1927, acest subiect fiind evitat de istoric. Reluand o parte din afirmatiile lui Iorga, Djuvara merge chiar mai departe si in cartea sa el prezinta mai multe topologii cumane, precum si date istorice care tin de miscarile populatiilor migratoare in perioada medievala. Djuvara mai sustine faptul ca rolul cumanilor in istoria romanilor a fost mult mai mare decat s-a acreditat pana acum in istoria oficiala. Ziarul “Cotidianul” a initiat pe aceasta problema o dezbatere publica pentru cititorii sai, dar a cerut si parerea unor istorici, pareri pe care le reproducem in cele trei casete.

In loc de CV

Neagu Djuvara s-a nascut in 1916 intr-o veche familie de boieri aromani, stramosii sai – originari din Muntii Pindului – stabilindu-se in Romania pe la anul 1770. Istoric de data ceva mai recenta, dar si om de cultura Neagu Djuvara este astazi prezent pe toate canalele de televiziune, iar la varsta pe care o are (91 de ani) continua sa fie o prezenta lucida, interesanta si oarecum romantica, ce vine parca dintr-un alt timp si dintr-o alta lume. Tatal sau, Marcel T. Djuvara, a fost sef de promotie la Politehnica din Berlin si a luptat in Primul Razboi Mondial, pierzandu-si viata la sfarsitul razboiului. Fiul sau Neagu a studiat istoria, dreptul si filosofia la Sorbona, luandu-si doctoratul de stat in litere, sub indrumarea directa a marelui filosof al istoriei, Raymond Aron. De trei ori laureat al Academiei Franceze, Neagu Djuvara, fost ofiter al armatei regale romane a trecut Prutul in anul 1941 participand la eliberarea Basarabiei si a Transnistriei. A fost ranit la Odesa in 1942 si a intrat in diplomatie prin concurs in anul 1943. In anul 1944 a indeplinit misiunea de curier diplomatic la Stockholm in legatura cu negocierile secrete de pace ale Romaniei cu Puterile Aliate. S-a refugiat la Paris, dupa ce a indeplinit misiunea de secretar al Legatiei Romane in Suedia (1944-1947). Personalitate activa a exilului romanesc, Neagu Djuvara a lucrat un timp la Radio “Europa Libera” si mai bine de 20 de ani Ministerul de Externe din Nigeria. Dupa un exil de aproape 50 de ani, Djuvara s-a repatriat in tara sa de origine.

Cine sunt de fapt cumanii? O istorie pe scurt

In jurul anilor 900, in lungul lor drum pe care l-au facut prin Asia si Europa, cumanii, un popor de origine turcica, au trecut prin Crimeea unde au fost martori la prabusirea khazarilor, iar dupa anul 1050 au inceput sa se stabileasca intr-un teritoriu marginit de Olt, Dunare si Buzau. Tot in sec. al XI-lea, cumanii au invadat Ucraina de sud, Moldova si Valahia, de unde plecau în campanii în Imperiul bizantin, Ungaria si cnezatele rusesti. Au fost aliati ai Asanestilor de la sud de Dunare în lupta împotriva Imperiului bizantin si mai târziu împotriva Imperiului latin de Rasarit. Faceau incursiuni frecvente în Transilvania, iar pentru a pune capat acestor incursiuni, regele Ladislau I al Ungariei i-a înfrânt în 1089, dar pericolul pe care îl reprezentau nu a putut fi eliminat. Coroana ungara a adus mai târziu pe cavalerii teutoni pentru a le face fata, dar acestia si-au impus dominatia asupra Cumaniei negre, teritoriile vestice aflate sub stapânirea cumanilor. Teritoriile estice, Cumania alba, au suferit o lovitura zdrobitoare în 1223, când ostile cumane si rusesti au fost spulberate de mongolii lui Djebe si Subodai. Cumanii din vest au aflat vestile despre venirea tatarilor, s-au alarmat si au trecut de îndata la crestinism, formându-se astfel “Episcopia cumanilor” (1227). Marea invazie a tatarilor i-a spulberat în 1241, moment în care au trecut în Transilvania sau Bulgaria, unde s-au amestecat, la fel ca în tarile române, în marea masa a populatiei.

Cumanii – suflete

de artisti si literati

De la khazari pe care i-au intalnit in calea lor, cumanii au luat instrumentul muzical cu coarde, de origine persana, stramos al lautei, numit barbat. Limba cumana, in jurul anilor 1100 avea si ea influente persane, dupa cum rezulta din Codex Cumanicus, un ghid de conversatie scris de papalitate pentru misonarii care doreau sa-i crestineze pe cumani. Odata stabiliti la nord de Dunare, isi dezvolta tehnica muzicala si mai mult, caci aici, sub influenta Bizantului, muzicienii erau dintre cei cunoscatori de geometrie. In 1227 cumanii au fost crestinati de catre calugarii dominicani, iar suita Arhiepiscopului de Esztergom a fost primita de catre o mie de muzicieni cumani cantand la barbat, dupa cum e pomenit in scrisoarea catre Papa Grigore al IX-lea. In acele vremuri, barbat insemna atat instrumentul muzical, cat si muzicienii ce cantau la el, un soi de trubaduri, urmand a cuprinde si sensul de poet, actor sau mai mult, fire artistica. Dar cum studiile de geometrie erau accesibile doar nobilimii, celor scoliti la Constantinopole, a ajuns ca purtator de barba si artist sa desemneze o aceeasi persoana, numita barbat Drept dovada a insemnatatii date de rangul de barbat, in 1277, fratele lui Litovoi cand se urca pe tron, isi ia supranumele Barbat. Cu timpul, intrucat moda facuse ca majoritatea celor de sex masculin sa poarte barba si instrumentul muzical cu ei, a ajuns ca termenul barbat sa fie sinonim cu persoana de sex masculin. Ultima marturie a talentului muzical al barbatilor sunt Dansurile polovetsiene (termenul slav pentru cumani) din opera Printul Igor a lui Alexander Borodin. Din pacate, intr-un context destul de incarcat, cand istoria romanilor a ajuns sa fie talmacita si rastalmacita cu intentii mai mult sau mai putin stiintifice, adevarurile redescoperite si spuse de Djuvara sunt privite de cea mai mare parte a cititorilor cu reticenta si adversitate, iar reactiile sunt in general rezervate. Obisnuiti mai putin cu exercitiul critic al propriei noastre istorii oficiale, cu siguranta ca intre o istorie comoda si una adevarata, dar plina de surprize, preferam ceea ce se incadreaza pe deplin in limitele gandirii noastre ale carei tipare au fost probabil prestabilite acum mai bine de 50 de ani.

“Cred ca printre primii istorici care au exprimat aceasta teorie a fost Iorga. Cunoscandu-l pe Neagu Djuvara ca pe un istoric serios, inclin sa il cred, desi nu am citit cartea. Nu inteleg care ar fi subiectul disputei insa. Nu e nimic rau in faptul ca primii voievozi ai Tarilor Romane au fost cumani”.

(Istoricul Marius Turda, profesor la Oxford)

“Nu e cazul sa avem false emotii istorice. Cumanii, ca si inaintasii lor, pecenegii, au jucat un rol extrem de important in istoria noastra pana in secolul al XIII-lea, cand au fost anihilati de invazia tatara. O parte dintre ei s-au asimilat si au furnizat “cadre” pentru boierimea romana. Nu e nici o rusine in asta. Asa s-au petrecut lucrurile in toate istoriile Europei…Numele de “Basarab” e de origine cumana si inseamna “parinte dominator”. S-ar putea ca acesta sa nu fi fost numele lui, ci denumirea unei institutii politice, gen “cneaz” sau “voievod”, dar si daca acesta ar fi fost cu adevarat numele lui, si el insusi de origine cumana, nu e un lucru jenant. Important este ca Basarab a avut un rol esential in constituirea si confirmarea primului stat valah, Tara Romaneasca, mai ales prin victoria asupra regelui Ungariei, Carol Robert, care dorea sa desfaca unitatea statala dintre Carpati si Dunare.”

(Istoricul Serban Papacostea)

“Despre subiectul cumani si dinastia Basarabilor a mai scris nu numai Iorga – in chip memorabil – ci si istorici ai generatiilor mai noi, de la regretatul Petre Diaconu pana la cel ce va vorbeste…Cartea lui Neagu Djuvara contine lucruri perfect adevarate, dar perfect cunoscute de mult timp… Domnul Neagu Djuvara este un caz induiosator: a scris in plina maturitate creatoare o remarcabila carte de filosofia istoriei pentru ca la frumoasa varsta a senectutii sa descopere istoria, in special istoria romanilor. Cu entuziasm tineresc si fara pic de simt critic, a preluat din toate orizonturile tot ce i s-a parut pitoresc. Asta este domnul Djuvara in materie de istorie a romanilor: un istoric pitoresc. Se bucura singur si ii bucura si pe necunoscatori cu descoperiri facute cu mult timp inaintea Domniei sale”.”

(Istoricul Razvan Theodorescu, fost ministru al Culturii)

Nicolae BALINT

nicolae_balint@yahoo.com