Neurochirurgia la raport

Alexandru Lupșa, șeful secției de neuro-chirurgie punctează aspecte importante din buna funcționare a secției pe care o conduce, aspecte care, deși sunt cunoscute și la nivelul ministerului, nu au fost până acum îmbunătățite. Abia anul aceste acesta probleme ale secției de neurochirurgie a Spitalului Clinic Județean au fost luate în calcul de ministrul Sănătății, Eugen Nicolăescu. Consilierul ministrului Victor Mora, ne-a confirmat că masa de operație necesară celei de-a doua săli de operații este trecută pe lista achizițiilor spitalului și că până la sfârșitul anului va fi disponibilă.

“Singura sursă de furnizare de aparatură a venit în 2000 printr-un program de licitație. Din 1990 până în 2000 în afară de resursele de consumabile curente, parțial furnizate de stat am operat cu mii de mănuși aduse din donații, cu materiale sanitare aduse de medici. Tot mobilierul este din donații. Toate aceste resurse de echipament au fost mobilizate numai de medicii care au lucrat în spital”, susține Alexandru Lupșa, șeful secției de neurochirurgie. În prezent, secția dispune de o singură masă de operație, iar aparatul de anestezie existent lucrează de dimineața până seara pentru a putea acoperi calitativ și numeric munca necesară pentru două săli de operații cel puțin. “Nicăieri în lume o secție de chirurgie nu funcționează fără cel puțin o locație dedicabilă urgenței medicale. Noi avem o singură sală în care amestecăm tot. Neurochirurgia din Târgu-Mureș tratează anual peste 1500 de pacienți într-o singură sală de operație, în timp ce standardul mondial pentru a organiza o sală de operație este 500 de intervenții. Avem de la intervenții de 20 de minute până la 20 de ore. Orice urgență medicală care ar sosi cu elicopterul ar fi din start temporizată dacă în același timp un alt pacient este în operație”, a declarat Alexandru Lupșa. Această problemă este cunoscută din 1994 cel puțin. În fiecare an construirea și dotarea celei de-a doua secții a fost în așa-zisul plan. De abia în 2000 s-a făcut primul pas când prin sacrificarea unui salon a început cu resurse parțiale de la stat construcția noii săli de operație. Pentru aceasta medicii de la neurochirurgie au adus din străinătate lămpi de operație, aparat de anestezie și altele. “Sala de operații nu este pe deplin funcțională nici acum. Și acest fapt este în dezavantajul pacientului, deoarece el este cel care are nevoie de prestație performantă și nu de orgoliul doctorului. Masa de operație care era în pachetul licitat inițial a dispărut, dar asta e o poveste veche, cunoscută. Această organizație funcționează în condiții de ilegalitate. Deoarece contractul de autorizare sanitară implica obligatoriu existența unei săli de urgență și a unei săli cronice, iar aici totul este într-o singură sală chinuindu-ne să facem între operații curățenia și dezinfecția necesară ca să diminuăm riscurile de contaminare. Sunt lucruri care trebuie definite ca niște priorități în viață și asumate. Aceasta este o prioritate, dar nu una asumată, este o diferență enormă, iar aici medicul nu mai are nici un cuvânt de spus. Am făcut un proiect cu managerul spitalului Lucian Băila care vizează acea incintă care reprezintă astăzi sala de operație de la neurochirurgie cu niște spații anexe identificabile prin reconstrucția zonei să generăm două locații posibile civilizate. Masa de operație existentă este veche de 35 de ani și e imposibil să o compatibilizezi cu un sistem ultramodern de navigație. Sistemul de neuronavigație este un sistem care asistă intervenția, un accesoriu într-o sală de operație. El asigură stabilirea unor repere și ne ajută să cunoaștem momentul în care atingem o zonă importantă din capul unui bolnav. Era logic ca în pachetul de dotări să fie atât echipamentul informatic necesar pentru simularea acestei operații cât și celelalte elemente de infrastructură și asta ar fi însemnat crearea cele de-a doua săli de operație. Cea mai bună masă costă maxim 30 de mii euro în timp ce statul român alocă 40 de mii de euro pentru tratamentul unui singur pacient care nu poate fi tratat în România, în timp ce o masă de operație înseamnă tratamentul a 700 de bolnavi. Problema fundamentală este că situația actuală nu are doar o incidență morală sau etică, profesională ci are și o incidență legală. De10 ani acest spital funcționează ilegal cu o singură sală de operație. Nu mai există o secție de urgență în acest spital în afară de secția de chirurgie plastică. Suntem permanent în situația de a greși medical pentru că a temporiza o operație căreia ar trebui să îi deschizi calea de acces spre intervenție cade în incidența practicii greșite. Ani de zile am sesizat aceste situații. Dacă se rezolvă problema celei de-a doua mese de operație o sa fie în sfârșit două incinte”, spune doctorul Lupșa. Calculul aritmetic ne spune că e nevoie de trei mese având în vedere că 1500 de pacienți sunt operați anual în secția de neurochirurgie. Oamenii care lucrează acolo sunt experți care au investit în educația lor la cel mai înalt nivel și care au abilitați profesionale confirmate printre cei mai buni neurochirurgi din țară. Dar aceștia e posibil să își ia geanta și să plece acolo unde sunt respectați și au condiții materiale adecvate și o salarizare civilizată. Acesta e efectul la care ne putem aștepta, din cauza resurselor limitate. Ar fi normal ca acești oameni să aibă atât satisfacția posibilității de a-și exercita meseria din punct de vedere al provocării profesionale cât și satisfacția financiară. “Când toți parametri de eficiență ai personalului sunt absolut la nivel de performanță mondială să fi ținut la nivel de resurse de spital comunal e inacceptabil”, mai susține Lupșa.

40 de pacienți pe lista de așteptare

“Astfel permanent conflictul este trimis la perfierie, între clienții nevoiași și prestator. În momentul în care se îmbolnăvește, omul are dorința naturală de a se însănătoși. Atunci el este teribil de vulnerabil, are un handicap pe lângă durere, nu mai e un membru normal al familiei, al societății. Când intră în contact cu prestatorul de servicii care nu îi poate îndeplini dorințele din diferite cauze, fie nu are la îndemână resursele materiale și mijloacele necesare ca să îi pună pacientului diagnosticul corect în timp util, fie din alte cauze, se întârzie un proces, se prelungește suferința, cresc problemele familiale și profesionale. Psihologic vorbind este un factor de stres care crește și teama și nemulțumirea. Iar această nemulțumire se îndreaptă în primul rând spre medic. Într-un mediu în care se discută numai despre corupția prestatorului ce încredere mai poate avea pacientul într-o listă de așteptare? Pe ce criterii va crede acesta că se întocmește o astfel de listă? Criteriile sunt de fapt adresabilitatea și de urgențele bineînțeles”. În prezent pe lista de așteptare sunt 40 de bolnavi, programați pentru următoarele trei săptămâni, deoarece unii dintre ei sunt programați pentru operații mari care nu pot fi făcute decât câte una pe zi. “Din păcate lista de așteptare reflectă o contradicție: în ciuda prestigiului pe care și l-a câștigat organizația noastră nu poate presta pentru clientelă serviciile de care aceasta are nevoie pentru că este limitată în ceea ce privește resursele indiferent de rezultate avute. Oamenii au încredere în resursa umană de aici, au auzit că aici sunt medici care se comportă civilizat, care au pregătirea necesară, că există o colaborare între diferitele departamente ale acestei clinici, muncim împreună: neurochirurgia colaborează cu neurologia, cu departamentul imagistică, fiecare pacient care ni se adresează “dă de lucru” și colegilor noștri. Dar dacă ești gâtuit în resurse materiale, se creează un efect de pâlnie în care adresabilitatea largă și potențialul tău de a face ceva, este în mod fortuit limitat de niște mijloace pe care nimeni nu te ajuta să le îmbunătățești.”

Puțini pacienți dirijați spre alte spitale

“În mod evident pacienții pot fi dirijați spre alte spitale. Deoarece în orice țară, indiferent cât de dezvoltată este, există resurse limitate. Acest spital din Târgu Mureș este un spital care timp de ani de zile s-a dezvoltat lângă Universitatea de Medicină și Farmacie. De-a lungul timpului, foarte puțini bolnavi au fost nevoiți să plece din Târgu Mureș pe motiv că aici nu s-au putut realiza condițiile de tratament. Există totuși afecțiuni pe care nu le putem soluționa aici, în condițiile în care posibilitățile de tratament și mijloacele de investigații nu permit”.

Privatizarea secțiilor

Ideea înființării unor secții private în cadrul unui spital este stipulată într-un ordin al ministrului Sănătății. Aceste secții vor fi înființate în urma unor licitații susține ministrul. Ideea principală a acelui ordin este eficientizarea serviciilor publice. Dar nu toată lumea vede acest ordin realizabil. “Costurile de medicamente de materialele necesare în îngrijirea pacientului în secție și de cele necesare în sala de operație sunt foarte ridicate. Costul real care se poate cheltui în cazul unui pacient a cărui stare merge foarte bine și se rezolvă ajunge până la 2000-3000 euro astăzi în medicină. La externarea acestui pacient spitalul primește 15 milioane lei vechi. Nu cred că e realizabilă privatizarea compartimentului neperformant. Cine va prelua aceste compartimente în condițiile în care neperformanță nu e generată de prostia celor care lucrează aici sau de incapacitate lor, ci de modul în care este plătit un act medical? Cine o să ia în sector privat să opereze un pacient cu tumoare cerebrală a cărui costuri reale de asistență sunt de peste 3000 euro și să primească pentru această acțiune 15 milioane care nu acoperă aproape nimic din patologia neurochirurgicală. Deci în viziune reală, secția de neurochirurgie ca specialitate prin felul în care este la ora actuală nu este performantă și profitabilă. Din fiecare compartiment de medicină pot fi privatizate părți de activitate, pot fi alocate paturi care să funcționeze în regim de acord de co-plată, care să adăpostească pacienți care au intervenții mici scurte dar care pot fi amortizate.

Pachetul minimal politizat și el

Este dovedibil istoric că fondurile colectate nu acoperă nici pe departe cantitatea de servicii solicitate direct: în cazul unui pacient cu dureri de gât, amigdalită, durere lombară care are nevoie de o consultație medicală la medicul de familie, la un specialist și are nevoie ulterior de acoperirea unei terapii, este limpede că banii care se adună în resurse de departe nu acoperă nevoia de servicii. Doar dacă aceste servicii le-am reduce la nivelul unui primitivism medical de acum 50 de ani. Pachetul de servicii nu reprezintă o problemă nouă în discuție. Ar putea exista voci care să susțină că pachetul minimal acoperă prea puține servicii, dar trebuie să vorbim despre un pachet realist, nu putem cheltui mai mult decât avem. El trebuia demult definitivat, dar din păcate este și el politizat. Pachetul de servicii medicale de bază cuprinde servicii profilactice printre care servicii de planificare familială, imunizări conform programului național de imunizări, educație medico-sanitară și consiliere pentru prevenirea și combaterea factorilor de risc cardiovascular, oncologic precum și consilierea antidrog. Tot în pachet mai sunt incluse servicii medicale curative consultație în caz de boală sau accident, manevre de mică chirurgie și tratament injectabil. Servicii medicale pentru situațiile de urgență, activități de suport care presupun eliberarea de acte medicale, dar și activități practice conform specialității și competențelor medicului de familie.

Acest spital din Târgu Mureș este un spital care timp de ani de zile

s-a dezvoltat lângă Universitatea de Medicină și Farmacie.

Nicăieri în lume o secție de chirurgie nu funcționează fără cel puțin o locație dedicabilă urgenței medicale.

Iulia OPREA