Uncategorized

Nicolae Gabriel Ionaş

Lumea magistraţilor rămâne una a extremelor, ori eşti foarte bun şi atunci stârneşti printre colegi tot spectrul de pasiuni de la apreciere până la invidie, ori eşti prost, iar atunci după aceeaşi unitate de măsură, e drept subiectivă, eşti considerat o cantitate neglijabilă, numai bună de manevrat. Ultima încadrare nu i se aplică preşedintelui Judecătoriei Sighişoara. Proaspăt absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrative din cadrul Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu în 1996, Nicolae Gabriel Ionaş a fost promovat după susţinerea examenului  de “stat în rândul magistraţilor de la Judecătoria Sighişoara. Şederea în funcţia de judecător pe malurile Târnavei Mari nu  a fost de lungă durată, din motive care fac deliciul bârfitorilor. De cel, probabil, adevărat se vorbeşte cu teamă, ierarhică, cel puţin o vreme. Noi ne-am permite să-l plasticizăm, numindu-l conflict între generaţii şi mentalităţi. Acutizat. Dar chiar dacă rostim un clişeu des uzitat, în tot răul este şi un bine, astfel că judecătorul Ionaş a trecut prin concurs la o instanţă superioară, Tribunalul Mureş. Printre magistraţii de acolo, s-a remarcat drept un bun profesionist în ale dreptului, cu prestanţă, dar dovedind şi incontestabile aptitudini de manager. El reuneşte câteva calităţi indipensabile: inteligenţă în organizare, conştiinciozitate, fineţe şi discreţie în sondarea şi “manipularea” psihicului uman, chiar sensibil. Recomandări ce aveau mai târziu să-l propulseze într-un post cheie. Dar să nu anticipăm, sărind peste câteva etape ale drumului nesfârşit, chiar sisific al desăvârşirii profesionale. Ambiţios după şase ani de magistratură, pentru că potrivit rigorilor legislative mai devreme nu era posibil, Nicolae Ionaş a obţinut în urma dificilului concurs supervizat de Ministerul de Justiţie, avansarea la gradul de judecător de Curte de Apel. “Titlu” pe care puţini dintre judecătorii mai vechi în profesie îl deţin. Înarmat astfel, judecătorul Ionaş a purces la recucerirea Sighişoarei. Metaforic vorbind. Din vara anului trecut, datorită vacantării funcţiei de preşedinte a Judecătoriei din municipiu, Nicolae Ionaş a fost detaşat în această poziţie. De acomodare nu se mai punea problema, eventual o refamiliarizare cu mediul de acolo, după debutul oarecum cu stângul la acea instanţă. Învestit cu responsabilităţi suplimentare, care nu ţineau neapărat de cele justiţiare, ci mai ales de cele de management profesional şi profesionist, Ionaş trebuia să confirme. Aşteptările. Şi chiar să le depăşească. Şi le-a confirmat. După mai puţin de un an, Ionaş a reuşit să restructureze din temelii modul de organizare al Judecătoriei Sighişoara. E drept după un etalon însuşit şi observat la Tribunalul Mureş. A remodelat împărţirea serviciilor de la grefă până la cel de carte funciară, a redistribuit birourile sau a eficientizat utilizarea spaţiilor existente raportat la personalul încadrat. Judecătorului-preşedinte i se datorează, potrivit oamenilor din jurul său, şi ordonarea condicilor. Dar poate unul dintre cele mai importante câştiguri ale prezenţei sale la timona Judecătoriei Sighişoara sunt revalorizarea subordonaţilor prin egalizarea volumului de muncă pe persoană sau prin întreţinerea unei armonii colegiale. Lucru deosebit de apreciat într-un colectiv care teoretic activează de aceeaşi parte a baricadei. A dreptăţii. Dar nu negăm că în rest pe linie strict profesională, chiar şi o personalitate integră poate cădea pradă influenţelelor. Mai ales în procesele cu piese grele, baroni locali, nume sonore ale lumii interlope, ştabi cu funcţii, tentaţii sau presiuni. Depinde cât de mult sau puţin ai de pierdut. Iar judecătorul Ionaş face până acum parte din clubul select şi tot mai rarefiat al incoruptibililor. Dar firul este atât de subţire, uşor de rupt…

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close