Victimele bătăliei pentru castel

Moştenitorii baronului Kemeny Janos au solicitat restituirea castelului de la Brâncoveneşti, preluat de stat în mod abuziv acum mai bine de 50 de ani. Refuzul venit din partea Primăriei a avut ca urmare declanşarea unui proces, ce a trebuit suspendat apoi pentru a porni un altul, cu Guvernul Român. De rezolvarea cazului depinde şi soarta celor aproape 400 de oameni din castel.

Între zidurile castelului din Brâncoveneşti realitatea depăşeşte imaginaţia. Zeci de copii cu figuri deformate şi cu handicap fizic mediu sau sever, cauzat de diverse malformaţii congenitale sau boli psihice, trăiesc retraşi într-o lume proprie. Singurele gesturi care îi umanizează sunt zâmbetele şi nevoia de afecţiune, de apropiere umană, necondiţionată, fără falsităţile zilnice, ale unui om raţional. Percepţia lor limitată despre lume acceptă  doar sentimentele pure, brute. Asistaţii sunt copii schizofrenici, oligofreni, epileptici, hidrocefali, autişti, dar şi bolnavi afectaţi de maladii mai rare, cum sunt sindromurile Down sau Appert, toţi afişând pe faţă, pe corp sau în comportament semnele necruţătoare ale irecuperabilului. Aici se duce o luptă continuă cu timpul, deoarece de multe ori recuperarea anumitor abilităţi fiziologice se exersează ani în şir, iar progresele sunt greu vizibile. Cazurile mai puţin disperate se află în atenţia corpului medical şi social care acţionează pe mai multe nivele pentru a se încerca recuperarea cel puţin parţială a abilităţilor senzitive ale rezidenţilor.
Ei au nevoie de stimulare repetată, inedită. Interesul pe care îl manifestă faţă de activităţi poate fi întreţinut maxim câteva minute. După această perioadă se plictisesc şi refuză să mai coopereze, retragându-se în universurile desenate de minţile lor. O parte dintre copii sunt doar fiinţe care respiră încă sau chiar “pipăie”exteriorul, dar depind necondiţionat de ajutorul celor din jur. Handicapul fizic sever asociat cu retardul psihic i-a transformat în aşa numitele “legume.
La castelul din Brâncoveneşti, aceşti copii şi adulţi au condiţii omeneşti, se află într-un mediu ambiant rezonabil. Între adulţi şi copii s-au format legături afective de-a lungul anilor, la fel şi între asistaţi şi membrii personalului. “Noi am luat-o înaintea multor ţări mai dezvoltate din Europa occidentală, unde se încearcă acum crearea unor asemenea centre, pe bază ştiinţifică, pentru că într-o “familie” în care trăiesc împreună adulţii şi copii, viaţa e mai fericită”, a afirmat directorul instituţiei, dr. Pokorny Laszlo.
Cei care sunt capabili, ajută personalul la bucătărie sau la îngrijirea celor mici, inclusiv la grădiniţă şi la şcoală. Alţii oferă ajutor oamenilor din comună la treburi casnice, iar aceştia acceptă prezenţa lor, nerămânând datori pentru “serviciile” făcute.
Un caz impresionant este
Sabin, un băiat tânăr, care-i trimite mamei sale bani obţinuţi prin muncă.

Soluţii alternative

Povestea legată de apartenenţa castelului a început încă din 2000. Prin Hotărârea de Guvern nr. 260/2000, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Dreptului Copilului (DJPDC) ar fi trebuit să preia centrul din Brâncoveneşti. “Mulţi dintre asistaţi sunt adulţi, numărul copiilor este foarte mare şi în plus totul este amplasat într-un castel care nu se poate diviza. Din aceste motive nu am putut prelua centrul”, a declarat Domby Carol, directorul DJPDC Mureş . O nouă hotărâre de guvern, nr. 347/2002 se referă la programe de interes naţional, în cadrul cărora guvernul român a organizat o licitaţie pentru fundaţii, pentru recuperarea copiilor cu handicap sever. Licitaţia a fost câştigată de Fundaţia “Pentru Copiii Noştri” din Bucureşti, care după analizarea situaţiei a cumpărat patru case (în valoare de aproximativ 500.000 dolari) în Târgu-Mureş, în care vor fi plasaţi în prima etapă 60 dintre copiii de la Brâncoveneşti. Personalul compus din 85 de persoane (instructori de educaţie, îngrijitori, kinetoterapeuţi, logopezi, psihologi şi psihopedagogi) a fost selectat de fundaţie şi urmează ca într-o lună primii copii să fie aduşi în aceste case. Personalul care se va ocupa de copii aici, va sta o perioadă cu ei la Brâncoveneşti, ca să se lege acele relaţii de cunoştinţă sau chiar de prietenie, fără de care nu este posibilă colaborarea cu bolnavii. Fundaţia, în colaborare cu DSP Mureş a rezolvat deja inclusiv asistenţa medicală pentru cei 60 de copii, în sensul că ei vor fi înscrişi la medici de familie. Finanţarea caselor va fi asigurată la început tot de către fundaţie, până la rectificarea bugetului, pentru că în momentul demarării programului, bugetul judeţului era deja gata format şi nu se mai putea interveni. “Directorul fundaţiei, împreună cu directorul Centrului din Brâncoveneşti şi primarul din Brâncoveneşti au stabilit un teren de pe teritoriul comunei, unde se va construi un complex de case pentru cei 82 de copii rămaşi în castel. Avantajul este că nici personalul nu va fi disponibilizat, ci se va ocupa de copii în continuare, dar în alte condiţii”, a spus Domby Carol, directorul DJPDC.
La castel, despărţirea va fi dureroasă. În locul acestor copii vor fi internaţi probabil adulţi, pentru că sunt multe  dosare în aşteptare. “Psihologul care ne-a vizitat din partea DJPDC a fost surprins de gravitatea cazurilor de aici, ei nu se aşteptau chiar la aşa ceva. Aceşti copii nu vor putea umbla la şcoală niciodată, necesită asistenţă medicală şi îngrijire permanentă. Pe de altă parte, va mai dura un timp, până vecinii din oraş vor accepta şi se vor obişnui cu prezenţa acestor copii”, a spus Medve Mihaly, asistent social la Brâncoveneşti.

Guvernul încurcă totul

Castelul din Brâncoveneşti a fost pe vremuri proprietatea familiei Kemeny; în perioada interbelică a funcţionat în castel asociaţia literară “Helikon”, sub patronajul baronului Kemeny Janos, scriitor şi proprietarul castelului în urmă cu aproximativ o sută de ani. Anul trecut, moştenitorul baronului Kemeny a cerut redobândirea dreptului de proprietate asupra castelului, preluat de stat în mod abuziv în 1949. Familia şi-a depus notificarea către primăria comunei Brâncoveneşti, prin care a solicitat restituirea în natură, nu prin despăgubire. Familia s-a angajat ca după redobândirea titlului de proprietar, să dea castelul în folosinţă artiştilor plastici şi scriitorilor. În august 2002, primăria a refuzat restituirea în natură, pe motiv că respectiva clădire are destinaţia de cămin-spital pentru persoane cu handicap şi s-a oferit să despăgubească familia. Aceasta, nefiind mulţumită, a contestat decizia la tribunal. La primul termen din decembrie 2002 Primăria Brâncoveneşti, reprezentată prin Oficiul Judiciar CJ Mureş nu şi-a depus întâmpinarea. Între timp, a apărut în Monitorul Oficial hotărârea de guvern nr 964/2002, privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş. Aici se  menţionează că anexele, în care sunt cuprinse edificii imobile ce au trecut în domeniu public, vor apărea ulterior. Până la urmă nu s-au publicat decât pe baza unei comenzi speciale, ceea ce înseamnă că nu au fost aduse la cunoştinţa populaţiei, ci numai a celor care ştiau că trebuie făcută o soliciatare în acest sens. Prin această hotărâre, s-au renaţionalizat de fapt o mulţime de imobile, solicitate de foştii proprietari. A apărut şi o circulară din partea Ministerului Administraţiei Publice, în numele guvernului, prin care se dispune prefecţilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene să oprească imediat întăbularea tuturor imobilelor care constituie obiectele cererilor de restituire. Astfel s-a ajuns în faţa instanţelor, menţionându-se că cheltuielile de judecată vor fi suportate de cei vinovaţi de cuprinderea acestor imobile, în mod abuziv, fără acte, în anexele hotărârii guvernamentale. “De fapt, în cazul acestor imobile, consiliile locale, în frunte cu primarul s-au grăbit să facă propuneri ilegale către Consiliile Judeţene, pe care acesta le-au înaintat, fără să le verifice, către guvern. Din cauza acestor complicaţii nu am putut continua procesul de fond, trebuia să recurg la Legea 213/2000, care prevede că hotărârea de guvern  prin care s-au trecut în mod ilegal în domeniu public imobile, poate fi atacată la Contenciosul Administrativ. Trebuia deci să suspend procesul iniţial şi să pornesc un alt proces  pe calea Contenciosului Administrativ, la Curtea de Apel Mureş, competentă de judecarea procesului cu guvernul. La termenul de 06.02.2003 guvernul nu şi-a depus întâmpinarea, probabil pe motiv că mai întâi vrea să analizeze situaţia”, a declarat deputatul Kerekes Karoly, avocatul moştenitorilor.
Săptămâna trecută, moştenitorii baronului Kemeny s-au deplasat la Brâncoveneşti, unde, în prezenţa directorului instituţiei şi a angajaţilor, au promis că nu se va schimba nimic în situaţia căminului-spital, până nu se rezolvă problema acestora. Atât moştenitorii, cât şi artiştii sunt conştienţi că este vorba de o chestiune de lungă durată şi aşteaptă cu răbdare, ei vor deocamdată numai să redobândească dreptul de proprietar.