Uncategorized

În sfârșit, o singură Europă

Petrecut de curând, un moment istoric plin de simbolism și de consecințe politice la scară europeană a trecut relativ neobservat și necelebrat cum se cuvine în societatea noastră încinsă de scandaluri autohtone fără orizont și fără sfârșit: alegerea noului președinte al Parlamentului European, în persoana polonezului Jerzy Buzek, fost lider al celebrei mișcări anticomuniste Solidaritatea.

El este persoana care, din această poziție mai degrabă onorifică, dar onorantă, ar trebui să dea semnalul unei politici europene coerente împotriva crizei economico-financiare și să însuflețească încrederea cetățenilor europeni, mai vechi și mai noi.

Omul a cărui biografie unifică două lumi până nu demult ireconciliabile, estul și vestul Europei, comunismul și capitalismul, a fost ales cu o majoritate covârșitoare (86 % din voturile valabil exprimate), de toate cele trei mari familii politice europene.

Momentul nu este întâmplător, data de 14 iulie 2009 înscriindu-se astfel într-o cronologie istorică: de la semnificația bicentenară a zilei de 14 iulie (ooh, căderea revoluționară a tuturor bastiliilor), până la alte căderi semnificate de anul de grație 2009 (două decenii de la căderea zidului Berlinului și a Cortinei de fier), trecutul istoric pulsează puternic în prezent, influențându-ne, să sperăm fericit, viitorul.

Împlinim în acest an o jumătate de deceniu de la primul mare val al extinderii Uniunii Europene către fostele țări comuniste ale Estului (vă mai amintiți euforia confraților noștri central europeni din 2004) și marcăm totodată, resimțite din plin pe propria piele, spasmele primului an al celei mai puternice crize a capitalismului.

Dacă, dincolo de preocupările și îngrijorările economice ale monedei unice, ar exista o identitate europeană chiar și embrionară și dacă ar pâlpâi oricât de vag un sentiment de apartenență la această familie continentală, aceste aniversări istorice ar trebuie să spună ceva fiecărui cetățean european.

Politicienii comunitari nu s-au sfiit să evoce acest moment ca fiind unul istoric.

Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a fost cel care a declarat în acești termeni alegerea lui Buzek în fruntea legislativului european. Liderul polonez este primul om politic de prim rang, reprezentând unul din cele mai mari state ex-sovietice al Europei Central Orientale.

În ovațiile plenului Parlementului european, Jerzy Buzek dedica această învestitură ca «omagiu adus milionelor de cetățeni care au făcut să cadă cortina de fier». « De cinci ani construim împreună Europa unită, declara el. Nu mai există acum Noi, cei din Est și Voi, cei din Europa Occidentală. »

Nominalizarea aceasta se vrea o garanție a păstrării echilibrului geopolitic, cultural și istoric al Europei, între vechii și noii membri, între Est și Vest, între Nord și Sud, între țările mari și țările mici, între dreapta și stânga politică.

Într-o declarație comună, șefii celor trei grupări politice europene ale Parlamentului European, Joseph Daul (PPE, centru dreapta), Martin Schulz (Socialiști și democrați) și Guy Verhofstadt (Alianța democraților și liberalilor) garantau prin alegerea omului politic polonez, stabilitatea acestui for european, ca expresie a democrației și integrării europene. Sigur, vorbe frumoase, în retorica elegantă a politicii europene, pasibilă și ea de a deveni lemnoasă.

Însă, dincolo de toate, evenimentul acesta înseamnă până la urmă, cel puțin la nivel de intenție, ștergerea unor sciziuni, închiderea unor cercuri istorice, cicatrizarea unor răni ale trecutului care ne-au despărțit timp de o jumătate de secol.

Suntem, în sfârșit, cu toții, cetățenii aceleiași Europe. Pentru noi, românii, mai rămâne să ne și asumăm această identitate, în cunoștință de cauză, cu drepturile și exigențele ei. Chiar și pe cont propriu, dacă pe politichia noastră nu putem conta prea mult.

Sid NEDEEA

„Suntem, în sfârșit, cu toții, cetățenii aceleiași Europe. Pentru noi, românii, mai rămâne să ne și asumăm această identitate, în cunoștință de cauză, cu drepturile și exigențele ei. Chiar și pe cont propriu, dacă pe politichia noastră nu putem conta prea mult.”

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close