O disciplină cândva de tradiţie, pe cale de dispariţie

În urmă cu decenii, sportul popicelor era unul dintre cele mai „populate” discipline cu echipe mureşene. Una dintre cele două serii ale Diviziei A, seria Nord avea în componeţă deseori jumătate dintre componente din Târgu-Mureş. Exista şi un puternic Campionat Judeţean, în care lupta pentru promovare era aprigă. Înşiruirea cluburilor şi a arenelor poate fi riscantă, deoarece există posibilitatea omiterii vreuneia şi s-ar simţi lezaţi cei în cauză. Mai mult, chiar practicanţii trebuie să se gândească bine pentru a şi le aminti pe toate. După 1990, numărul cluburilor s-a rărit permanent şi s-a ajuns ca în ultimele ediţii campionatul (Naţional) să se dispute între doar trei-patru echipe la feminin şi cinci-şase la masculin. Unele echipe, care mai au şi jucători de valoare, de la înscriere îşi pot asigura practic un loc pe podium. Este adevărat, cele mai prestigioase competiţii „mondiale”, sunt Mondiale doar cu numele, toate participantele fiind din Europa. „Americanizarea” a adus printre altele un înlocuitor care tinde să ia locul: Bowlingul. Acesta este tratat însă de cei mai mulţi doar ca sport de agrement, cel puţin la noi.

Supravieţuire datorată pasiunii

Mulţi consideră că această disciplină, adică popicele nu este un „sport adevărat” şi o încadrează mai degrabă cam la nivelul darts-ului, tehnic la rândul său. Practicanţii sau cunoscătorii pot spune însă că este una chiar foarte pretenţioasă. Necesită pregătire fizică, cine nu crede, să încerce să lanseze bila de 120-200 de ori. Pe lângă acest aspect, tehnica este un lucru care se învaţă în timp. Să nu mai vorbim de constanţă, care presupune o maximă concentrare pe durata evoluţiei. Dificultatea motivării şi atragerii de noi practicanţi este una dintre cele mai mari probleme. Retrocedarea unor proprietăţi, desfiinţarea cluburilor susţinute de întreprinderile care au dispărut sau şi-au decimat numărul angajaţilor au dus la desfiinţarea majorităţii arenelor, implicit la îndepărtarea practicanţilor. Noile standarde pentru omologarea pistelor care pot găzdui competiţii internaţionale a fost o povară în plus. Toate acestea au făcut ca practicanţii să fie în mare parte aceiaşi, apropiaţii sau urmaşii lor, sportul fiind unul dintre cele mai longevive discipline.

Lângă pasiune, multă sudoare

Târgu-Mureşul este singurul oraş din România care are înscrise în campionat câte o echipă la feminin, Electromureş Romgaz, una la masculin, tot Electromureş, precum şi echipe de juniori, fete şi băieţi, cu numeroase titluri şi medalii. Într-un oraş care a dat sportului românesc numeroşi campioni mondiali, Mureşului cei mai mulţi, s-a realizat şi pista omologată, care a presupus o investiţie de mai multe zeci de mii de euro. Acest lucru se datorează în mare măsură conducerii, prin preşedintele clubului rămas, Ioan Stan şi vicepreşedinta Antal Matilda, a componenţilor echipei. Costurile s-au ridicat la „doar” peste 60 000, deoarece echipa masculină a pus umărul, la propriu, participând fizic la lucrările de modernizare. Aceştia nu au renunţat la pasiunea lor pentru această diciplină pe care o practică de o viaţă şi şi-au îndrumat şi urmaşii. Tot echipa masculină este cea care se menţine în mare măsură din resurse proprii şi cu sprijinul unor firme din anturajul membrilor. Arena Electromureş este una dintre puţinele rămase în România, mai puţine care îndeplinesc condiţiile pentru întâlniri internaţionale, motiv pentru care echipe din alte localităţi îşi dispută meciurile aici.

Şi lângă pasiune trebuie pâine

„Fetele” în schimb, unele trecute demult de prima tinereţe s-au văzut nevoite să-şi caute locuri de muncă pentru a se întreţine, motiv pentru care deseori nu pot participa la unele competiţii. Astfel, antrenorilor Seres Sandor şi Orosz Istvan nu le este uşor să alcătuiască lotul. Cu rezultate foarte bune, 25 de titluri de campioane, dintre care 11 consecutiv şi mai multe medalii în competiţii internaţionale, ele au reuşit să atragă mai multe junioare, dar tot prin intemediul componentelor echipei. Junioarele sunt şi ele campioane, fiind un exemplu pentru cele din anturajul lor. Problema este menţinerea noilor componente. În urmă cu o săptămână echipa masculină a organizat ediţia a VII-a a Cupei Mureş, competiţie amicală internaţională. Aceasta se doreşte a deveni una de tradiţie datorită componenţilor lotului, în frunte cu antrenorul Seres Jozsef, sprijiniţi fiind încă de câţiva sponsori, printre care s-au aflat şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Mureş şi a Primăriei. Echipa din Serbia anunţată s-a retras înainte cu două zile, lucru care dovedeşte că nici la alţii nu este mai roză situaţia. În lipsa lor a luat startul o echipă din Gălăţeni ! Motivul: localitatea mureşeană are cei mai mulţi membri care au activat sau activează şi în prezent la club şi un sufletist, Nagy Laszlo, care a realizat o arenă cu două piste chiar la ei acasă. A mai participat şi o echipă feminină, cu câteva junioare, motivul fiind amintit deja. Una dintre componente a fost Miclos Katalin, fostă jucătoare a echipei mureşene, revenită de la Gaz Metan Mediaş, care s-a desfiinţat. Mai rămâne să decidă dacă va continua, la fel ca şi în cazul multiplelor campioane, printre care şi Doina Baciu, cea mai titrată popicară din România.

Liviu BORDEIANU