Oamenii cobai

Noul sistem santitar experimentează formule pe spatele bolnavilor

Spitalul Orăşenesc Luduş este în mare criză, aşa cum sunt multe  unităţi medicale din judeţ. Şi aici domnesc sărăcia, neajunsurile şi datoriile care cresc pe zi ce trece. Mai grav e faptul că numărul pacienţilor este în creştere, iar medicii trebuie să-i trateze cum pot, într-un sistem sanitar experimental.

Spitalul din Luduş deserveşte un teritoriu destul de vast. Aici vin pacienţi din valea Largă, Zau de Câmpie, Tăureni, Cheţani, Cuci, Bogata, Bichiş şi Luduş.
Unitatea este construită în sistem pavilionar. Chiar dacă în străinătate majoritatea spitalelor sunt concepute în acest mod, pentru noi sistemul reprezintă un inconvenient. Transportul bolnavilor de la o secţie la alta (deoarece nu fiecare secţie dispune de aparatură proprie) nu e convenabil nici pentru pacienţi şi nici pentru personalul medical. Medicii spun că aceste deplasări scad calitatea actului medical şi o îngreunează.
Momentan secţiile spitalului (infecţioasele, chirurgia, internele, sediul administrativ cu pediatria şi ambulatoriul de specialitate, cu ginecologia şi obstretica) sunt grupate în cinci clădiri. Ar mai fi şi clădirea psihiatriei, ce se află la o distanţă de şapte kilometri de spital. Clădirile sunt vechi şi necesită mereu reparaţii.
Există un proiect, încă de anul trecut, care propune construirea unei noi clădiri, în prelungirea ambulatoriului de specialitate. În felul acesta, s-ar aduce chirurgia, internele şi pediatria sub acelaşi acoperiş. Astfel, cheltuielile pentru transportul bolnavilor s-ar reduce semnificativ, iar sumele alocate acestui segment vor putea fi dirijate spre alte utilităţi. “Am prezentat acest proiect şi am participat la o selecţie pentru programul PHARE, dar nu am obţinut fondurile necesare. Mai avem o speranţă, dar numai anul viitor când vom prezenta din nou proiectul pentru PHARE. Alte surse de finanţări nu prea sunt. Anul acesta am primit 80 milioane de lei din partea Primăriei, sumă care abia ne ajunge pentru renovarea clădirii în care funcţionează secţia de interne”, a declarat directorul spitalului,dr. Ioan Maior.

“Reduceri, datorii şi lipsuri”

Începând cu 1 aprilie 2003, s-a redus numărul paturilor, de la 310 la 245. În paralel a scăzut şi numărul personalului medical. Spitalul are restanţe mari la mai toţi furnizorii. Astfel, la ora actuală, datoriile se ridică la 11 miliarde de lei. O nouă rectificare de buget ar fi o soluţie de minimalizare a datoriilor, dar sunt slabe şanse să se întâmple aşa ceva. Lipsa de medicamente, reactivi şi alimente este la ordinea zilei. Probleme sunt şi cu licitaţiile electronice, deoarece sistemul nu este încă bine pus la punct.
La capitolul aparatură, situaţia stă ceva mai bine. Şi asta datorită unor donaţii substanţiale venite din partea ambasadei Japoniei. Astfel spitalul beneficiază de ecograf, ECG şi analizor modern. Aparatul Rotgen este însă vechi şi abia face faţă cererilor. Ceva sponsorizări au venit din partea olandezilor. Astfel s-au mai putut realiza nişte lucrări de reparaţie.

“Anul cobai”

Principala cauză a datoriilor este evaluarea incorectă a zilei de spitalizare. În primele şase luni ale acestui an, se deconta de către CJAS, suma de 290 mii de lei pe zi de spitalizare. Binenţeles că suma respectivă nu acoperea nici jumătate din cheltuielile reale. Mai nou, printr-o hotărâre de guvern se poate negocia preţul zilei de spitalizare. Este, de fapt, un pas înainte spre adoptarea, de anul viitor, a sistemului DRG, adică de caz plătit pe zi de spitalizare. Anul acesta este unul de exerciţiu, de experiment”, a declarat directorul spitalului.

“Unde dai şi unde crapă”

Interesantă este destinaţia iniţială a clădirilor în care funcţionează momentan spitalul. Spre exemplu, în clădirea internelor a fost cândva o fabrică de mase plastice, iar imobilul în care funcţionează infecţioasele era, cu mulţi ani în urmă…grajd. Ulterior acesta a fost modernizat, aici funcţionând primul dispensar din Luduş. Se poate spune că nici o clădire nu a fost proiectată pentru destinaţia actuală.