Uncategorized

Orașul-fantomă Târnăveni ignoră o afacere de 2,5 miliarde de euro

Din fostul Combinat chimic Târnăveni n-au mai rămas decât ruinele și aproximativ 100 de hectare de teren pustiu. Bicapa Târnăveni nu mai produce nimic, iar salariile celor câteva zeci de angajați care lucrează la întreținerea stației de epurare sunt asigurate cu greu din vânzarea deșeurilor de fier vechi. Halda de steril poate provoca oricând un dezastru ecologic. Pânza de apă freatică este deja afectată. Rromii din localitate au luat cu asalt combinatul, furând tot ce se poate valorifica și șubrezind astfel halele părăsite. În Târnăveni este înregistrată cea mai mare rată a șomajului din județul Mureș. În tot acest timp, investitorii străini sunt alungați unul câte unul de bâlbâielile autorităților. Prefectul județului, Marius Pașcan, declară că nu știe prea multe despre această situație, dar promite că în această săptămână va face o vizită în Târnăveni, pentru a se informa. Directorul Bicapa, Ștefan Kömives, susține că aici, un investitor deștept se poate îmbogăți.

Deși n-a fost niciodată profitabil, Combinatul Chimic Târnăveni a avut și el perioada lui de glorie. În vremurile bune, aici lucrau chiar și 6500 de angajați, iar fabrica își permitea până și o echipă de fotbal, la care a jucat fostul selecționer, Ladislau Bölöni.

Astăzi starea combinatului este dezastruoasă. Aici nu se mai produce nimic, iar firma de pază și salariile puținilor angajați ce se ocupă cu întreținerea stației de epurare, sunt asigurate chinuit din vânzarea unor deșeuri feroase. Însă această situație nu poate dura la nesfârșit. „Bicapa nu este o bombă ecologică, dar poate deveni una”, avertizează directorul Agenției pentru Protecția Mediului Mureș, Dănuț Ștefănescu.

„Apele pluviale sunt deja afectate de cromul hexavalent provenit din halda de steril. În plus există pericolul producerii unui dezastru ecologic în cazul unor inundații, a unui cutremur de mare magnitudine, sau chiar în cazul unei pene de curent mai prelungite.”

Cum funcționează „bomba ecologică” de la Târnăveni

Pe când era productiv, Combinatul Chimic producea o mulțime de produse anorganice cum ar fi: bicromat de sodiu, bicromat de potasiu, săruri de bariu, săruri de crom, sau oxid de zinc. Deșeurile care rezultau în urma producerii acestor substanțe erau depozitate în trei bataluri din spatele fabricii, la o distanță de câțiva zeci de metri de Târnava mică. Aspectul acestor deșeuri este cel al unui „balast” oarecare, dar în componența lui există, pe lângă alte metale grele, crom hexavalent – o substanță care este cancerigenă. Cu timpul, aceste reziduuri au tot fost depozitate, așa că acum, acestea arată ca niște veritabili munți de steril. S-a estimat că aici s-ar afla circa 2,5 milioane de tone de material rezidual. Cele trei bataluri sunt mărginite de două șanțuri betonate, care colectează apa amestecată cu crom hexavalent. Această apă este primită de stația de epurare, unde este filtrată și apoi evacuată în Târnavă. Pentru ca substanțele chimice să nu ajungă totuși în râu prin pânza de apă freatică, s-a construit între bataluri și Târnavă, un așa numit – ecran de protecție, un zid de beton în pământ, adânc de 40 metri.

Cu toate aceste măsuri de siguranță, riscurile unui dezastru ecologic sunt deosebit de mari:

– La suprafață nu există nicio barieră între munții de steril și Târnavă, iar la un cutremur de magnitudine mare, cel puțin o parte din acesta poate ajunge în râu, iar de aici în Mureș și mai departe în Tisa, creând un scandal de nivel internațional.

– Șanțurile de colectare a apelor amestecate cu metale grele sunt proiectate să funcționeze în condiții normale. Însă, pe timpul unor ploi torențiale sau a unor inundații, canalele joacă doar un rol estetic, existând iarăși pericolul contaminării apelor Târnavei.

– În cazul unei pene de curent prelungite, sau chiar a sistării furnizării de energie electrică, stația de epurare nu mai poate funcționa, apele nefiltrate și deci neevacuate se vor aduna și vor da pe dinafară, rezultatul fiind catastrofal.

– Pe lângă acestea, substanțele nocive din bataluri ajung încet, dar sigur în pânza de apă freatică, iar râul Târnava mică, în sectorul din aval de Bicapa, este deja cel mai poluat din județ.

Din rezidurile toxice se pot scoate bani frumoși

Potrivit directorului combinatului, Ștefan Kömives, halda de steril de la Bicapa poate fi o mină de aur pentru un investitor serios. 50 milioane de euro, atât ar costa în opinia lui tehnologia necesară decontaminării deșeurilor, a transformării cromului hexavalent -substanță cancerigenă, în crom trivalent – substanță nedăunătoare; și în final, a extragerii magneziului.

„Târnăveniul se află de mult timp cu stegulețul roșu în privința pericolului ecologic pe care îl reprezintă, așa că fonduri europene pentru decontaminarea locului există din belșug, numai că n-are cine să le ia. Cu alte cuvinte, costurile operațiunii de extragere a magneziului sunt asigurate de Uniunea Europeană, iar produsul obținut reprezintă profitul net al afacerii. Å¢inând cont că din cantitatea de 2,5 milioane tone de reziduuri cam 35% o reprezintă oxidul de magneziu, rezultă o cantitate de cel puțin 600.000 de tone de magneziu, care înmulțit cu 3600-4000 de euro per tonă ne dă un profit curat de 2.5 miliarde de euro. Iar abalastulA rămas în urma acestei operațiuni e materia primă ideală în producerea de pavimente speciale pentru hale industriale sau chiar pentru turnarea de obiecte sanitare de mare finețe. Până și halele ce ar trebui dărâmate pot fi măcinate și transformate în astfel de produse finite. Pentru aceasta ar mai fi nevoie de o investiție de încă 10 milioane de euro, dar e o investiție pe termen lung: materie primă e din belșug, toate utilitățile sunt la poartă, inclusiv cale ferată și stație de epurare proprie. În afara avantajelor evidente pe care le-am enumerat, nu e de neglijat faptul că, pe lângă eventuala fabrică de pavimente și obiecte sanitare ar mai rămâne o platformă industrială de vreo câteva zeci de hectare, pe care investitorul ar putea să o închirieze pe bani frumoși altor agenți economici. Acestea sunt niște calcule reale, nu fanteziste. Eu am făvut niște studii și niște proiecte în acest sens, pe care sunt dispus să le pun la dispoziția investitorilor”, a declarat Ștefan Kömives.

Racul, broasca și o știucă…

La fel ca în celebra fabulă, autoritățile trag de problemă fiecare în felul ei, rezultatul fiind ruinarea pe zi ce trece a Combinatului Chimic. AVAS-ul, care în prezent este proprietarul, se screme de câțiva ani să privatizeze fabrica, fără prea mari rezultate. Primăria Târnăveni revendică stăruitor câteva felii bune din complex, pentru a le închiria unor eventuali investitori, ferindu-se cum era de așteptat, ca necuratul de tămâie, de zona haldelor de steril. Prefectura, deși nu cunoaște prea multe despre situația de aici, se arată necruțătoare în privința infracționalității tot mai crescute în zonă. În tot acest timp, o sumedenie de „investitori” de carton dau târcoale ca rechinii, mirosind probabil posibilitatea unor „tunuri” rapide și extrem de profitabile. Cele mai căutate sunt bucățile din combinat care ar fi profitabile pe termen scurt, excepție făcând bineînțeles zona batalurilor, unde situația s-ar agrava și mai tare. Cu toate acestea, au existat în toți acești ani și investitori serioși, care au venit dispuși să se apuce serios de treabă, dar pe care birocrația autohtonă i-a pus cu desăvârșire pe fugă. Este cazul companiei elvețiene „Matte Consulting” care, potrivit lui Ștefan Kömives a întrunit toate condițiile, ba încă a fost de acord să ofere întreaga sumă cerută de statul român. Numai că, afacerea a căzut din cauză că… trezoreria nu acceptă decât lei, iar firma elvețiană deținea euro. Au urmat o serie de bâlbâieli, 100% românești, până când elvețienii și-au pus lehămetiți mâinile în cap și duși au fost.

Investitor elvețian la Bicapa

În prezent, din informațiile pe care le deținem, de Bicapa se interesează un alt investitor elvețian, iar negocierile se pare că sunt destul de avansate. Unele surse spun chiar că s-a bătut palma, iar în câteva luni combinatul ar putea fi preluat, urmând ca probabil într-un an de zile să se demareze investițiile programate. Aceasta ar putea fi salvarea platformei industriale din Târnăveni. Însă, în cazul în care și această tentativă de privatizare eșuează, situația de la Târnăveni se agravează teribil: Combinatul Chimic înghite bani fără să producă nimic, lipsa banilor ar putea duce la sistarea serviciilor unor furnizori, dintre care, așa cum am mai amintit, sistarea alimentării cu energie electrică ar duce cu adevărat la un dezastru. În plus, în jurul ruinelor infracționalitatea crește de la o zi la alta, din Bicapa se fură tot ce poate fi refolosit, iar halele devin tot mai nesigure. Nu în ultimul rând, contaminarea continuă a pânzei de apă freatică este și ea o problemă, deloc de neglijat.

Târnăveniul – mort din punct

de vedere economic

Târnăveniul este un oraș fantomă din punct de vedere economic. Cele mai multe locuri de muncă sunt oferite de Spitalul Municipal – 600 de locuri, urmat de Instituția Primăriei. „Industria” e formată din câteva făbricuțe cu 150-200 de angajați. Restul populației se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta.

„O bună parte din muncitori fac naveta la Târgu-Mureș, unde și-au găsit de bine, de rău ceva de lucru, alții lucrează în Mediaș, sunt mulți care sunt plecați în străinătate, iar restul… stau degeaba”, ne-a declarat primarul municipiului Târnăveni, Adrian Matei. Două exemple grăitoare: în ce privește investițiile îndoielnice care se fac aici, sunt fabrica de mobilă, care la început promitea oferirea a 3000 de locuri de muncă, pe urmă s-a răzgândit și a oferit doar 1500, iar acum se chinuie să supraviețuiască cu… 65 de angajați. Un alt exemplu ar fi o micro-fabrică de producere a faianței, o investiție realizată în colaborare de un om de afaceri sârb și unul român. Investiția s-a realizat pe platforma de la Bicapa și a ajuns până în faza de cheie și termopane. A fost adusă toată tehnologia și când să se apuce de lucru, n-au mai făcut-o. Acum de toată investiția se bucură hoții, care în mod criminal cară componentele utilajelor noi la fier vechi.

Capcanele morții

Cu o economie redusă la minim și cu un număr extrem de mare de oameni fără niciun loc de muncă, Târnăveniul se confruntă cu o creștere semnificativă a infracționalității. Rromii au asediat pur și simplu fostul Combinat Chimic. Practic toate halele sunt desfăcute bucată cu bucată și comercializate. Așa se face că acum sunt serios șubrezite și reprezintă un pericol extrem de mare. Până și în curtea combinatului pericolul pândește la tot pasul. În jur de zece canale fără capace, adânci de câțiva metri și pline cu apă amestecată cu bicromat de sodiu, au numărat reporterii Ziarului de Mureș, pe o suprafață de doar câțiva metri pătrați. Capacele acestor canale au fost de mult cărate la vânzare de către hoții care nici atâta minte n-au, să înțeleagă că orice hoție, oricât de disperată ar fi, necesită o anumită „infrastructură”. Curtea combinatului abundă de astfel de capcane ale morții create de inconștiența infractorilor, capcane în care cel mai probabil chiar unii din ei își vor găsi sfârșitul. Angajații combinatului își amintesc că în 2007 au găsit un hoț mort „la locul de muncă”. Venise probabil la furat, a căzut în hău și mort a fost. Iar situația se poate repeta oricând. Într-unul din aceste canale deschise, un reporter al Ziarului de Mureș a sesizat plutind la suprafața apei tulburi, la doar câțiva centimetri una de cealaltă, două tălpi de pantofi. „Sunt doar niște pantofi aruncați”, sunt siguri angajații instituției. Totuși, rămâne întrebarea: cine ar arunca doi pantofi într-un canal, amândoi parcă așezați cu grijă cu tălpile în sus și cu o suspectă poziție de V (călcâie-vârfuri) între ei, mai ales că în zonă nu există nici un fel de gunoaie aruncate. Ghidându-ne după o logică elementară, nimeni nu sare garduri și nici nu înfruntă paznici în plină noapte, doar de dragul de a-și arunca doi teniși într-un canal cu apă. Iată câteva observații pe care poliția locală ar cam trebui să le ia în seamă.

Allain CUCU

„Riscăm un dezastru ecologic!”

Dănuț Ștefănescu, șeful APM Mureș: „Bicapa nu este o bombă ecologică, dar poate deveni una. Apele pluviale sunt deja afectate de cromul hexavalent provenit din halda de steril. În plus există pericolul producerii unui dezastru ecologic în cazul unor inundații, a unui cutremur de mare magnitudine, sau chiar în cazul unei pene de curent mai prelungite.”

Două tălpi plutind în steril

Într-unul din aceste canale deschise, un reporter al Ziarului de Mureș a sesizat plutind la suprafața apei tulburi, la doar câțiva centimetri una de cealaltă, două tălpi de pantofi. „Sunt doar niște pantofi aruncați”, sunt siguri angajații instituției.

Investitorul misterios din Elveția

În prezent, din informațiile pe care le deținem, de Bicapa se interesează un alt investitor elvețian, iar negocierile se pare că sunt destul de avansate. Unele surse spun chiar că s-a bătut palma, iar în câteva luni combinatul ar putea fi preluat, urmând ca probabil într-un an de zile să se demareze investițiile programate. Aceasta ar putea fi salvarea platformei industriale din Târnăveni.

„Dacă asta nu e bombă ecologică, atunci care?”

Szakács Ioan este om de afaceri și vicepreședinte al Consiliului de conducere al UDMR Târgu Mureș. A candidat pentru un post de senator pe listele UDMR-ului. În campania electorală a pus mare accent pe refacerea parcului industrial al Târnăveniului.

Reporter: Ați promis în campania electorală „transformarea parcului industrial al Târnăveniului”, în condițiile în care situația de acolo este cu adevărat dezastruoasă. Puteați foarte bine să promiteți că mutați Târnăveniul în America…

Sz.I.: Nu, realist vorbind, la Bicapa chiar se pot face unele investiții. Mă refer la dărâmarea halelor vechi și redarea spațiului parcului industrial al orașului. În paralel, se pot face lucrări de decontaminare a haldei de steril, folosindu-se fonduri europene.

Reporter: Ați declarat că batalurile cu reziduuri reprezintă o bombă ecologică. Cei de la Protecția Mediului vă contrazic: „Bicapa nu este o bombă ecologică, însă poate deveni un pericol dacă situația nu se remediază”.

Sz. I.: Nu știu cum este pus combinatul pe o scară a periculozității, însă știu că în aceste deșeuri sunt o grămadă de substanțe toxice, care revărsate în Târnavă, ar face prăpăd. Dacă asta nu e bombă ecologică, nu știu care ar putea fi.

Reporter: Vorbim de 2,5 milioane de tone de steril ce ar trebui decontaminat pe loc. Ce strategie aveați în vedere, când promiteați rezolvarea acestei probleme?

Sz. I.: Nu e vorba de o strategie anume. Eu am experiență în domeniul decontaminării solurilor de produse petroliere. Sigur că sunt niște domenii oarecum diferite, dar ca idee, nu e un lucru imposibil de făcut. Eu nu vroiam să întorc pământul cu fundul în sus de unul singur, ci doream să ajut autoritățile locale, având în vedere că am o oarecare experiență.

Reporter: Vorbim de o muncă faraonică. Chiar credeați că veți reuși?

Sz.I.: Din păcate, până în prezent toată lumea își dă cu părerea și nimeni nu mișcă nimic. Nu cred că era imposibil. Există firme specializate în astfel de domenii, prin urmare, dacă s-ar fi pus umărul, reușeam cu siguranță.

Reporter: Sincer, cum vedeți Bicapa peste 10 ani?

Sz.I.: În condițiile actuale, o să fie cum e în prezent, poate mai rău.

Reporter: Asta în cazul în care nu ajungeți între timp senator…

Sz.I.: De politică m-am cam lecuit. Am spus-o și o repet: nu vroiam să fac nimic singur. Din postura de senator aș fi făcut tot ce-mi stătea în putință să ajut autoritățile locale în rezolvarea problemei.

Reporter: Târnăveniul este un oraș mort din punct de vedere economic. Dumneavoastră sunteți om de afaceri și pe deasupra vă mai și trageți din zonă. Nu v-ați gândit să investiți acolo? Măcar să-i ajutați pe oameni.

Sz.I.: Ba da. Eu chiar m-am gândit să fac acolo hala pe care o am la Cristești. Dar nu se poate: nu există apă, nici canalizare și n-aș fi primit niciodată aviz de la mediu. Ar fi trebuit ca pe toate astea să mi le fac singur, inclusiv o stație de epurare proprie. Era mult prea mare investiția ca să merite. Târnăveniul e într-un cerc vicios: nu se poate dezvolta pentru că nu există investitori, iar investitorii nu vin, pentru că nu au condiții.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close