Cu Chrysler-ul sau Dacia la Apollo

După jazz, urmează retro. Joi, pe la 2 noaptea, am ajuns și în Apollo, oprindu-mă mai întâi în parcarea din față unde mi-am mijit puțin ochii la „mijloacele de transport” ale tinerilor din club: de la Merțane la BMW-uri și de la Chryslere la Dacii, toate erau acolo, așteptându-și parcă, umile, proprietarii. Cum s-au descurcat aceștia din urmă, în a le duce sănătoase acasă, nu știu, și nici nu vreau să-mi imaginez; nici să vă spun că au băut doar apă plată, suc sau cockteil-uri fără alcool nu pot, pentru că nu știu, dar intuiesc contrariul. Că fără alcool nu e distracție, asta spun majoritatea… cât de morală o fi gândirea asta, vom discuta în altă ediție.

Muzica anilor ’90 revine

Am intrat în club iar petrecerea era în toi. Câți oameni? Vreo 1500, după cum ne-am obișnuit. Căldură? Voi ce credeți? Mese libere? Nici o șansă! Distracție? Ce întrebare e asta? Distracție în Apollo e deja pleonasm, cel puțin joi, când e Retro Party. Fii de preoți, patroni de instituții, politicieni tinerei, studenți, elevi, tătici, mămici, toți grămadă, că e retro și n-ai de ce să te dai înapoi, indiferent de vârstă și statut. După cum pomeneam și săptămâna trecută, muzica ușoară românească, ce făcea furori în anii ’90, are un efect tot mai puternic în rândul Apollo-iștilor. Începeam să mă simt, la un moment dat, ca la serile distractive din primii ani de școală, când dansam pe muzica celor de la 3 Sud Est, Andre, Animal X, A.S.I.A, etc.

Încăierare de final

Pe când să plec, mulțumită pentru cele câteva ore voie bună, fără incidente, mă trezesc în mijlocul scandalului de la intrare. Un tip, destul de solid, cu arcada spartă și foarte pornit, nefiind lăsat de către bodyguarzi să mai intre în club, îl aștepta la ieșire, înjurând de mama focului, pe agresor. Cei de la SMURD au venit și ei, dar nu știu exact pentru ce, întorcând mașina și plecând; întrebându-i mi-au răspuns ironic „nu s-a întâmplat nimic, ne place nouă să întoarcem aici.” O mână de jandarmi, stăteau pregătiți, undeva la 50 m, pentru o posibilă intervenție. Distracția ca distracția, dar răzbunarea? Destul de greu, aș zice eu.

Foto și text: Cristina GÂNJ