Castelul Mariaffy, ruinat de lăcomie și indiferență

La nici cinci kilometri de centrul Târgu- Mureșului, în localitatea Sângeorgiu de Mureș se află una din cele 26 de perle ale județului: castelul Petki- Mariaffy. Deși cândva o construcție impunătoare cu o arhitectură deosebită, aceasta e în prezent doar o ruină. Dorit de primărie, păzit cu strășnicie de jandarmi și evaluat la un preț astronomic de către avocatul moștenitorilor, edificiul e mărul discordiei într-o comedie jenantă cum numai pe la noi mai vezi.

Castelul lui Istvan Petki a fost construit în 1640 de-a lungul străzii principale ce traversează comuna, pe un deal, având o panoramă magnifică. Parcul din jurul grădinii se întindea pe aproximativ 7 hectare și avea pe lângă arbori seculari și un lac, o mulțime de flori și arbuști ornamentali, cum nu întâlneai oriunde. Construcția a fost realizată cu niște costuri extraordinare, iar pentru decorarea ei au fost aduși special din Viena, meșteri și arhitecți.

Astăzi însă, din toată strălucirea au mai rămas doar poveștile.

Copilul cu trei moașe…

Statutul domeniului Mariaffy este cât se poate de ciudat. Moștenitorul lui, Mariaffy Lajos, are 80 de ani și locuiește în Canada. Localnicii spun că el l-a angajat pe avocatul Iosif Rozsa să-l reprezinte în procesul cu statul român, urmând ca tot prin împuternicire, acesta să doneze proprietatea în două părți egale, Bisericii Catolice și Bisericii Reformate. Tot localnicii spun că după retrocedare, “călăul castelelor”, cum îl numesc ei pe avocatul Rozsa, a vândut fără știrea proprietarilor, cinci hectare din curte, omului de afaceri Pop Cozmin, urmând ca și castelul sa-l vândă…celui care dă mai mult.

Avocatul are însă o variantă de-a dreptul năucitoare: “Biserica Romano-Catolică și Biserica Reformată sunt două biserici cu vederi diametral opuse. Dacă aș dona o proprietate la două astfel de biserici le-aș învrăjbi și mai mult. Și oricum, ce este scris contează, iar în acte stă scris că sunt împuternicit să vând, nu să donez.”

Potrivit primarului comunei, Szabolcs Sófalvi, cel care a cumpărat cele cinci hectare de teren intenționează să construiască pe ele un cartier de blocuri. „E strigător la cer să construiești într-un parc dendrologic, lângă un castel vechi de sute de ani, un cartier de blocuri.” Primăria din Sângeorgiu de Mureș are un plan urbanistic general al comunei foarte învechit, iar până când acesta va fi actualizat, orice speculant imobiliar poate să construiască nestingherit aproape orice fel de clădire și oriunde. Metoda e simplă și… legală.

Se întocmește un plan urbanistic local, care fiind mai nou, este suprapus peste cel al primăriei și astfel, primăria este obligată să dea autorizație de construcție celor mai haotice proiecte. Este și cazul blocurilor ce ar urma să fie construite în curtea castelului.

„Ca o soluție disperată, am hotărât la nivel local să dăm o lege prin care e interzisă orice fel de lucrare de construcție în acel perimetru. Asta ca să nu fim nevoiți să autorizăm un asemenea proiect criminal”, a spus Szabolcs Sófalvi.

Păzit de Jandarmerie

Chiar dacă e o ruină infectă și plină de gunoaie și chiar dacă este de mult timp retrocedat, castelul este păzit în continuare de către Jandarmerie ca un obiectiv cu adevărat strategic. Explicația acestei ciudățenii e simplă: nu există un gard care să delimiteze curtea Jandarmeriei de cea a castelului, așa că se consideră că e o singură curte: cea a Jandarmeriei.

În cazul în care se va construi totuși un gard care să separe cele două curți, castelului îi va mai reveni în final o palmă de pământ de doar 3500 de metri pătrați. Aceasta e înghesuită din toate părțile, de tot felul de construcții, ce nu au nici pe departe de-a face cu aerul istoric al edificiului: într-o parte sunt clădirile și halele jandarmeriei, în altă parte sunt niște construcții dărăpănate și eventualul cartier de blocuri, iar cercul este închis de clădirile Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Bovine.

Chiar și în aceste condiții, primăria dorește să cumpere clădirea pe care intenționează s-o renoveze și s-o transforme în muzeu. Există însă o mare problemă: prețul.

„Avocatul familiei ne-a cerut pentru ce-a mai rămas din castel 800.000 de euro. E o sumă colosală și total nerealistă. Noi suntem interesați să cumpărăm clădirea, din motive mai mult sentimentale. Dar dacă domnul Iosif Rozsa ține la preț, cu tot regretul, va trebui să ne retragem”, ne-a declarat Szabolcs Sófalvi.

Epilog

Povestea domeniului Mariaffy este foarte încurcată. Retrocedată unor bătrâni ce locuiesc la mii de kilometri distanță și care nu au nici un motiv să se mai întoarcă în România, proprietatea este vândută bucată cu bucată. Deși interesată de ultima fărâmă a acesteia, primăria din Sângeorgiu de Mureș este descurajată de prețul enorm care îi este pretins. În aceste condiții, și sfârșitul acestui castel, ca aproape al tuturor celorlalte 26 este dureros de previzibil. Acesta se va dărâma încet încet, pentru că este puțin probabil să se găsească un investitor care să fie interesat de o asemenea ”afacere”. O poveste cât se poate de tristă, în care personajele principale: lăcomia și indiferența ies întotdeauna învingătoare. “Așa a fost soarta lor, a tuturor castelelor mureșene”, își încheia cinic pledoaria, avocatul Rozsa Iosif.

Allain CUCU

Istoria comunei

Sângeorgiu de Mureș

Comuna Sângeorgiu de Mureș a fost atestată documentar în anul 1332 cu numele Sacerdos de Sancto Georgio. În acel an, exista în localitate o mănăstire de călugări franciscani, având ca preot pe un anume Fabianus.

În 1549, aici a fost construit primul castel Petki, înconjurat cu ziduri de cetate.

Mai târziu, unul din evenimentele consemnate și mult comentate în presa din Transilvania la sfârșitul secolului 19, a fost procesul care a avut loc între țăranii din Tofalău și proprietarul lor, baronul Ãpor Károly – proces care a durat 30 de ani. Nobilimea din Transilvania s-a folosit de lipsa legilor agrare și de poziția ce o ocupa în cadrul judecătoriilor, deposedând pe țărani de pământ. Acest abuz a fost aspru comentat, nu numai în presa din Transilvania și România, ci și în cea din Italia și Franța.

Tot în Sângeorgiu de Mureș, ca urmare a revoluției de la 1848, în 9 februarie anul următor, la marginea localității a fost omorât Constantin Romanu Vivu, prefectul Legiunii a XII-a a Mureșului de Sus, unul din cei mai de seamă conducători ai revoluției. În cinstea martirului, în septembrie 1989, a fost ridicat un monument pentru cinstirea memoriei acestuia, opera artistului Ion Vlasiu.

În anul 1880, la Sângeorgiu de Mureș s-a folosit pentru prima dată un bazin amenajat pentru băi sărate, alimentat natural cu apă dintr-un izvor de suprafață. În anul 1888 era menționat locul “fântâna cu apă sărată” pe locul familiei Major și Racz. După ce a trecut prin mâinile mai multor proprietari, terenul a fost cumpărat de familia Csete Gyorgy.

În 1902, Csete Gyorgy a înființat o societate pe acțiuni care se ocupa cu dezvoltarea Băilor Sărate. După investiții majore, roadele n-au întârziat să apară. În ciuda acestui succes, unul din fiii familiei, cel care se ocupa de această afacere, a fugit cu fiica grofului Mariaffy în Ungaria și nu s-a mai întors niciodată. Csete Béla a preluat societatea , dar a și pierdut-o în scurt timp. El a făcut un mare împrumut la o bancă din Sibiu, pe care n-a mai putut să-l restituie. Drept urmare, a fost executat silit și Băile Sărate au trecut în proprietatea Casei Generale de Economii S.A. din Sibiu. Din 1930, Băile Sărate au fost închiriate și administrate de mai multe familii, până în 1948, când acestea au fost naționalizate.

Pe lângă Băile Sărate, un alt punct de atracție turistică ar putea fi castelul Mariaffy. Situația juridică a acestuia însă e destul de neclară, iar starea lui este într-o continuă degradare. După naționalizare, spița familiilor nobiliare care au locuit aici se pierde. Totuși, localitatea Sângeorgiu de Mureș este în prezent o localitate cât se poate de modernă și prosperă.