TREPTELE RAIULUI (30)

Pe-un picior de plai, / Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei trepte este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare: ACASA, la cerurile vesniciei unde ne asteapta.

Sa nu furi!, Porunca

a 8-a a Decalogului Sinait

Continuând sa urcam cu mintea treptele celor zece porunci primite de Moise pe Muntele Sinai de la Dumnezeu, iata-ne ajunsi si la necazurile hotiei.

Furtul, vechi de când e lumea, se practica pretutindeni, chiar si în lumea animalelor care îsi fura prada, sau a pasarilor care pândesc când vecinul nu-i acasa si îi fura pietrele cuibului, asa cum procedeaza cu mult tact pinguinii. Si cucul este un mare hot ce fura “spatiul locativ” si maternitatea altor pasarele când îsi plaseaza oul în cuib strain. Ce sa mai vorbim despre noi, bipezii homo sapiens?

Legitimitatea marxista a furtului

Lumea actuala este dominata de strâmbatatea valorilor rasturnate ce au adus în estul comunist, deci si în România, acele minciuni marxiste, sloganele mult trâmbitate vreme de jumatate de secol: 1 – “proprietatea comuna”, asadar a tuturor, asupra mijloacelor de productie si 2 – “fiecare primeste dupa nevoi”. Aceste doua pseudo-legi comuniste au fost imediat rastalmacite si strâmbate dupa “nevoile omului”: daca toti erau “proprietari” peste fabrici, peste ferme si “gospodariile colective”, fiecare îsi lua ce îi trebuia din “averea comuna”, fara vreun regret, având ca modele pe “marii conducatori comunisti” din nomenclatura partidului; ei aveau automobile de serviciu luxoase, case de odihna si vile în cele mai frumoase locuri din tara, “vacante de lucru” prin toata lumea, iar cei multi, “talpa tarii”, doar atât cât sa supravietuiasca, în timp ce altii “se descurcau” binisor chiar si în conditiile “egalitatii si dreptatii” si “democratiei comuniste”. E bine sa nu uitam ca si marxistii, leninistii, stalinistii si ceausistii bateau zilnic moneda falsa a “democratiei”, la fel ca si globalistii actuali care ridica preturile din România mai sus decât salariile, conform ordinelor primite de la UE, în timp ce demnitarii “alesi de popor” îsi umfla buzunarele si conturile bancare cu plocoane si milioane de arginti nemunciti.

“Apa dulce a furtului”

din Proverbele lui Solomon

Întelepciunea iudaica pastrata în paginile Vechiului Testament a avut o valoare multimilenara, mult diminuata în prezent tocmai de tendinta evidenta a rasturnarii valorilor de care vorbeam mai sus. Cele trei mii de proverbe rostite de Solomon (3 Rg 4, 32) sunt în majoritatea lor poeme didactice ce cuprind toata gama moralitatii omului si a vietii sociale, cumpanite prin virtutea întelepciunii ce îsi are izvorul în Dumnezeu. Proverbele se învatau si se transmiteau prin initiere directa, iar valoarea lor spirituala era si continua sa fie inestimabila. Aflam din ele cum sunt masurate faptele omului, dar si urmarile lor, fericirea omului drept si pedepsele ce vin asupra celui nedrept, relatiile dintre orgoliu si smerenie, dintre minciuna si adevar, lasitate si curaj, viclenie si sinceritate, lene si harnicie, dar si dintre înselaciune si cinste, furt si milostenie. În capitolul 9 (13-18) din Proverbele lui Solomon suntem avertizati de prezenta ispitei, venita printr-o “femeie fara minte, obraznica si nerusinata, ce sta pe cale si îi pofteste pe cei ce merg pe calea lor fara sa se abata, si le striga: aacine este neîntelept sa intre la mine! Si celui lipsit de chibzuinta îi zice: “Apa furata e mai dulce si pâinea mâncata pe furis e mai gustoasa” si omul nu stie ca muritorii acolo mor, lânga ea, si ca-n fundul iadului se duc.”

Consecinta furtului este iadul

Acesta este mesajul esential al Domnului trimis omenirii prin Solomon: hotia prabuseste hotul în fundul iadului. Porunca din Decalog fusese scurta si imperativa: “sa nu furi!”, dar iata ca Dumnezeu reaminteste regula sinaita si o întregeste cu avertismentul marelui pericol ce urmeaza nerespectarea cuvântului dumnezeiesc, iadul. Nu doar iudeii aveau cunostinta pedepselor din locasurile mortilor (seol), dar si grecii (hades), precum si romanii (infern). Nu le lipseau nici reprezentarile vizuale ale duhurilor cazute ce purtau, ca si astazi, diverse nume de identificare: satir, faun, pan, minotaur, furii sau erinii. Romanii aveau mare teama de furii, divinitatile razbunarii, care îi urmareau pe cei care încalcau regulile convietuirii sociale, mai ales pe ucigasi, pe tâlhari si pe hoti. Grecii le numeau erinii, reprezentate ca niste femei înaripate cu serpi (diavoli) încolaciti în jurul bratelor, care îi legau pe criminali si pe hoti si îi duceau în infern.

Bunatatea si grija Domnului pentru lumea creata de El se vede din aceste Sfaturi si îndemnuri de paza în fata ispitelor hotiei si necinstei

Aceste sfaturi au fost rostite de Solomon în Biblia Iudaica, recunoscuta ca sfânta de Fiul Lui Dumnezeu, Iisus Hristos si de toti crestinii. Pentru a evita caderea în iad trebuie sa ascultam cu mare atentie aceste povatuiri dumnezeisti: “Tu însa fugi, în preajma ei sfemeia pacatoasat nu zabovi, nici nu-ti întoarce ochiul catre ea, caci numai asa vei trece ca printr-o apa care nu te atinge, ca printr-un râu strain vei strabate. Îndeparteaza-te de apa straina, nu bea din izvor strain, ca sa traiesti mult si anii vietii sa ti se aduge!” (Pr 9, 19-20) Iata noutatea:

Recompensa ascultarii

Refuzul bauturii straine, întinate de “dulceata furtului”, va aduce în dar celui întelept ani de viata ce se vor adauga celor socotiti initial de Dumnezeu. Vedeti dar si va minunati cu totii cum Bunul Parinte Ceresc a daruit fiilor cuminti si ascultatori puterea de a-si prelungi viata în fericire, ca o prefigurare a vietii vesnice din Împaratia Cereasca. Omului îi apartine vointa si hotarârea interioara de a se apleca spre dobândirea de avutii furate prin atât de multe mijloace de înselare, multe aparent “cinstite”, pentru ca, nu-i asa?, “hotul neprins e negustor cinstit” zice proverbul mincinos al celor autoînselati. Dar chiar daca nu e prins pe pamânt, dincolo, la judecata dreapta a Lui Hristos va fi dovedit în fata tuturor si aruncat în focul gheenei. Tot omului îi apartine si hotarârea de a lupta eroic contra tentatiilor acestei lumi din ce în ce mai ostenite si bolnave de atâtea eforturi de a ascunde petele negre ale pacatelor în spatele aparentelor poleite cu minciuni. Cine izbuteste sa lupte pentru dreptatea crestina si nu pentru a ajunge cel mai bogat smecher din cimitir, negresit va primi premiul anilor înmultiti în bucurie, apoi si cununa învingatorilor cetateniei Raiului.

Alexandru Mihail NITA