Patima blitz-urilor

Datorită cuceririlor științei și tehnicii aria hobby-urilor noastre a putut fi considerabil lărgită. Aprinderea blitz-urilor publice face parte din meniu. Sunt destui indivizi care se străduiesc în mod constant, să se situeze exact în raza de acțiune a aparatelor dătătoare de lumină. Și să zâmbească larg. Și mai larg. Foarte larg. Vorba unei judecătoare șugubețe, până când se vede clar că și-au agățat zâmbetul de urechi. Din nefericire, motivul declanșării blitz-urilor este unul fals. Sau, preluând un concept istoric, suntem în fața “formei fără fond”.
Cu prea puțin timp înainte de terminarea campaniei electorale toate posturile de televiziune locale anunțau bucuroase inaugurarea Tribunalului de Comerț din urbea noastră. Aflat în topul celor din țară, ca rapiditate a punerii în funcțiune. Oficialitățile aferente momentului s-au aflat în imobilul Tribunalului și, pe cale de consecință, la televizor.
A doua zi, majoritatea cotidienelor mureșene confirmau realizarea de marcă și dădeau cifrele marcând efortul celor ce-au pus pe picioare un tribunal atât de nou… Zice-se, potrivit datelor făcute publice, că s-au cheltuit interesantele sume de un miliard lei pentru amenajarea părții din clădire (ce adăpostește proaspăta instanță) și 500 milioane lei pentru dotări. Aceste cuantumuri au fost spuse cu voce tare și cu mândrie aproape revoluționară pe la televiziunile locale.
Dar, ce să vezi ? Cadrele trase pe holul Tribunalului de Comerț și prezentate cetățenilor județului indicau drept sediu al acestei instanțe, fostul Birou de carte funciară al Judecătoriei Tg.-Mureș. Adică, acea parte a clădirii care a fost renovată din temelii pe banii Băncii Mondiale în ultimii ani (inclusiv petele imense de umezeală și mucegai ce tronau pe pereți) și transformată într-un imobil modern și funcțional, de la podea la tavan (mai corect, de la mochetă la sistemul de iluminat casetat).
Și asta nu e totul. Surprizele se țin lanț! Mobilierul președintelui instanței tocmai inaugurate nu este altul decât cel din biroul directorului economic al Tribunalului. Luat cu arcanul. Nici mobilierul contabilului-șef nu a fost cruțat. I-a fost luat de sub fund și pus într-una din încăperile instanței frumos prezentate la televizor. Iar în sala de judecată, ce ziceți? Hî, hî? Sunt piesele de mobilier aduse de la Judecătoria Sângeorgiu de Pădure.
Așa da inaugurare. În spațiile complet renovate de cei dinainte și pe mobilele achiziționate de ei. Mai bună dovadă că lucrările și lucrurile fostei conduceri a Tribunalului Mureș au fost de o calitate deosebită, nici nu trebuie. Aviz P.N.A.-ului. Doar că acum sunt arătate ca mărețe realizări ale epocii prezente. Există și o altă dovadă a faptului că actuala conducere n-a mișcat nici măcar o falangă pentru renovare și dotări. Desigur, în afara mutării mobilierului pe diferite rute (preferată fiind “sus-jos”). La fel cum a făcut cu calculatoarele și le-a “înmulțit” după metoda Pristanda sau prin plimbarea lor de la Tribunal la Curte.
Singurul element care, la data arestării mele, jena retina în această parte de clădire unde se afla Biroul de carte funciară era sticla hidrantului ce fusese crăpată de la un cap la altul, cu puțin timp înainte. În reportajele privind “darea în funcțiune” a Tribunalului de Comerț, sticla susmenționatului hidrant era aceeași. De-a dreptul crăpată. Doar că acum a fost folosită ca fundal al desfășurării festivității. În fața ei stăteau, unul lângă altul, președinta Curții de Apel și ministrul justiției, rostindu-și succesiv alocuțiunile.
Este, deci, firesc să ne întrebăm pe ce s-au cheltuit cei un miliard 500 milioane lei, publicați peste tot? Și tot firesc este să ne întrebăm ce fel de management este ăla care permite ca trei depozite de carte funciară (adică un culoar întreg) să se înghesuie într-un birou, cu arhivă și registratură cu tot (adică șapte birouri într-unul), deși potrivit legii și regulamentelor aceste servicii trebuie separate? Ce viziune președințială este aia, care scoate din matcă un sistem informatic pus la punct până în cele mai mici detalii, ca acela de la cartea funciară, care în anul 2003 conducea în topul țării?
Unii vor să se pozeze nud, alții cu peisajul preferat, ba alții cu cavoul proaspăt edificat. Iar alții vor, pur și simplu, să se pozeze. Chiar dacă nu au ce arăta. Sau, chiar dacă ceea ce arată nu le aparține. Decât sub aspectul demolării. Ce să-i faci, mare patima asta a blitz-urilor… Noroc că leacul ei e ușor de aflat…